Prin 2014, actualul chiriaș de la Cotroceni a reușit să-i prostească pe români cu programul prezidențial „România lucrului bine făcut”. Un proiect de vreo 76 de pagini de care s-a ales praful. Adică s-a spus, s-a promis, dar nu s-a realizat nimic. Având în vedere că a fost un proiect pe zece ani, putem spune că încă suntem în perioada de derulare. „Misiunea mea, ca președinte al României, este aceea ce a construi, împreună cu toți românii, o țară a lucrurilor bine făcute” – citat de la pagina 12 al gargarei celui mai turist dintre români.
Și cum arată România lucrului bine făcut la aproape nouă ani de la demarare?! Nu arată bine decât în statisticile guvernului. Oficial, România a înregistrat cea mai mare creștere economică din Europa, și asta în fiecare an. Cam dificil de identificat în teritoriu creșterea economică, dar nici nu mai e cazul, deoarece președintele a plusat cu „România educată”, prin urmare, la final de mandat o să poată spune că n-a mai rămas mare lucru de distrus în țara asta. Sau ce o să spună el acolo. Tot oficial, dar de data asta din partea Europei, suntem cea mai coruptă țară, iar asta e cam greu de contrazis. Asta chiar se vede la tot pasul.
USL a revenit la putere doar pentru a-i asigura lui Iohannis tot ceea ce-i este necesar pentru ca la finalul a zece ani petrecuți (și) pe la Cotroceni să poată spune „Atât s-a putut, atât s-a realizat. Înțelegeți, dragi români”. Oficial, balaurul cu două capete a fost refăcut pentru a asigura stabilitatea guvernării. Neoficial, a fost plata recunoștinței lui Iohannis față de PSD, care i-a opus la prezidențialele din 2019 cel mai slab candidat posibil. Cât de stabilă este guvernarea USL? Capetele balaurului bicefal au început să se devoreze reciproc încă de la începutul odioasei hibridizări. Mai nou, spitalul de copii din Iași a ratat o finanțare serioasă pentru că managerul liberal al instituție a refuzat banii. Asta ca nu cumva să asigure vreun plus de imagine senatorului social-democrat ce a însoțit-o pe Sidonia Susanu la București unde, bineînțeles, dornici de capital electoral, Ciucă și Rafila s-au grăbit să o felicite. Câtă ticăloșie poate fi în sufletul directoarei Spitalului din Iași pentru a refuza banii pentru un bloc operator care ar putea salva trupuri și destine, nu doar vieți? Exact atât cât este necesară. Nu contează că Moldova nu a primit decât firmituri la împărțirea bugetului, nu contează că nu avem spitale și că mulți copii rămân mutilați pe viață deoarece nu există condiții pentru operații decente. Mult mai important este să nu acorzi vreun avantaj viitorului adversar și aliat politic; ăla cu care speri să poți face casă bună după alegeri. Drepturile și nevoile românului de rând sunt ignorate cu bună știință, aleșii se șterg undeva cu ele. Și, în cazul refuzului de la Iași, nu e vorba de ceva întâmplător, de excesul de zel al unei creaturi mărunte puse pe funcție de partid. În schimbul facilitării parvenirii astfel de ființe au renunțat la gândirea independentă și acționează doar la ordin. Iar cei care i-au dat cheiță nu se gândesc decât la un avantaj electoral minuscul. Bine, asta nu o face mai puțin ticăloasă pe directoarea spitalului care a dat cu piciorul la peste două milioane de euro. La drept vorbind, câți dintre alegători își vor aduce aminte și eventual vor ține cont de cine anume a facilitat întrevederea dintre Sidonia Susanu, premier și ministrul Sănătății? Însă sper să țină minte cine sunt iresponsabilii pentru care un avantaj meschin, mai mult ipotetic decât practic, a fost considerat mai important decât sănătatea copiilor.
Aleșii fac mereu calcule, asemenea gospodarului care face iarna car și vara sanie. Vor să fie cu un pas înaintea dușmanului politic. Iar în acest război electoral care nu cunoaște pauză noi suntem doar niște pioni buni de sacrificat.
