La mijlocul săptămânii trecute, Marcel Ciolacu a anunțat că vrea să-și asume răspunderea pe pachetul de măsuri fiscale, ignorând cu desăvârșire observațiile pertinente ale celor care chiar se pricep. Nu a menționat nici ce conțin concret măsurile și nici când se va prezenta în Parlament. Pentru el, mediul privat – cel care ține în spate imensul aparat bugetar – este doar o vacă de muls și nicidecum un organism viu, sensibil la instabilitate, care funcționează după legile imuabile ale pieței și nu după ifose politice.
Toți cei care înțeleg mecanismele economice îi atrag atenția că face un imens rău. Creșterea veniturilor țării s-a redus la jumătate, iar recesiunea își arată colții pe după eșecul implementării Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Dar premierul – nu și nu! „Îmi voi pune mandatul pe masă în Parlament. Nu mă sperie nimic! Nu voi ceda un milimetru, indiferent de presiunile celor din sistem”, a spus Ciolacu. Este un șantaj pe față, fiind limpede că nimeni nu are acum chef de schimbat guverne. Iar de alegeri anticipate nici atât.
Iar în caz că liberalii i-ar face totuși figura, refuzând să acorde prin vot încredere guvernului – greu de crezut, dar nu imposibil – pentru socialiști tot bine ar ieși: tot procesul legislativ ar îngheța. Adio legea salarizării, legea pensiilor și celelalte urgențe, adică exact ceea ce urmăresc ei. Ar urma un executiv de tranziție, cu singura misiune de a asigura alegerile de la anul. Adică să facă reformele ăia care vor urma, adică tot ei – potrivit sondajelor, adică niciodată.
„Trebuie să oprim debandada bugetară” – a spus premierul. Cum? Iată: impozit de 16% pe profit, dar nu mai puțin de 1% din cifra de afaceri pentru companiile cu o cifră de afaceri mai mare de 50 de milioane de euro; eliminarea scutirii de la plata CASS pentru construcții, agricultură și industria alimentară; eliminarea scutirii de impozit pe venit în sectorul IT; la microîntreprinderi până în 300.000 lei se va plăti impozit de 1%, peste 300.000 lei și până în plafonul de 2,5 milioane de lei se va plăti 3% pe cifra de afaceri; se menține impozitul pe dividende la 8%; la PFA pentru CASS se păstreaza plafoanele de 6, 12, 24 de salarii, dar ce depășește se plătește la venitul real; plafoanele la CAS se mențin ca în prezent.
Se vede vreunul dintre domeniile bugetare în înșiruirea de mai sus? Niciunul, toate, fără excepție, atacă domeniul privat. Prima măsură citată vizează, evident, multinaționalele care expatriază profiturile în mod necontrolat. Este o măsură care trebuia luată mai demult, au făcut-o și alții înaintea noastră și nu a fost niciun cutremur economic, așa cum prevedeau susținătorii fanatici ai corporațiilor. Bine, bine, dar cu companiile românești care abia își trag sufletul ce ați avut? Cu domeniul Intelligent Technologies and Comunications (IT&C), care produce o parte însemnată din Produsul Intern Brut (PIB), ce aveți? Dar cu celelalte motoare al economiei naționale, respectiv construcțiile, agricultura și industria alimentară?
Răspunsurile nu trebuie căutate prea mult. Sunt singurele domenii care produc bani, iar căpcăunul bugetar moare de foame. Toate contractele statului sunt dijmuite, lucrările trenează după cum își încasează funcționarii comisioanele, cad poduri, mor cu zile oamenii în spitale, bogații fac legea în înțelegere cu jumătate din poliție, instituțiile sunt conduse de impostori care flutură certificate și diplome măsluite, justiția salvează criminali pe bandă rulantă, avem duium de miliardari cu câte un picior în servicii fiecare, patru din zece români sunt analfabeți, iar populația scade de la an la an. Și în tot acest haos, premierul are o singură grijă: cum să-i salveze pe cei care îl țin în spate. Și știți ce? Am convingerea că va reuși.
