Despre zonele (geografice) de influență în politică se vorbește că ar fi determinate de iscusința, carisma, perseverența sau chiar șmecheria vreunui anume lider de partid. Cred că acest punct de vedere este total eronat și, pentru a-mi susține părerea, voi încerca să mă fac înțeles aducându-vă în față niște exemple convingătoare. Astfel, apariția unor zone mustind a social democrație, liberalism sau alt curent politic nu se datorează … solului respectiv, ci unei înțelegeri tacite între liderii care aveau acolo oarece prozeliți întru ideologie. Pentru a-și securiza zona și a bloca accesul neaveniților politic, primii doi lideri de partid mai răsăriți în zonă convin de comun acord cine va fi tătucul respectivului areal, tranzacționând exact ca la piață afacerea lor cu suflete vii, nu cu din alea moarte ca în romanul lui Gogol. Vrei Dorohoiul? Ți-l dau, dar nu te bagi în zona Flămânzi. Vrei Ștefăneștiul? Îl ai, dar rămâne la mine Bucecea, unde eu tai și spânzur. Cam așa se formează așa-zisele fiefuri ale partidelor și nicidecum nu au la bază o anume ideologie căreia nu-i priește decât solul deluros al Dorohoiului sau cel nisipos al Ștefăneștiului. Și fiindcă am adus în discuție al doilea municipiu al județului, mi-e imposibil să cred că cetățenii dorohoieni sunt, în marea lor majoritate, social-democrați din tată-n fiu și din vlădică în opincă. La fel, nici flămânzenii, ținând cont de contextul istoric din urmă cu peste un veac (când guvernul liberal a dispus reprimarea cu tunurile a răscoalei din 1907) nu cred să fie azi legați ombilical de galbenii momentului. Totul este așadar o înțelegere la vârf de partide, eventualele conflicte și disensiuni între tabere fiind consemnate doar de la un anumit nivel ierarhic în jos. De altfel, aceste înțelegeri interpartinice se pot vedea în orice județ al patriei, ceea ce denotă unitarietatea politicii din România. Și ca să vin cu un exemplu concret, nu trebuie decât să privesc peste gard la vecinii suceveni, acolo unde Fălticeniul reprezintă efectiv locul unde nu se întâmplă nimic pentru liberali, Gheorghe Flutur cedând această zonă cu colac și lumânare liderului PSD Ioan Stan, în schimbul unor teritorii din nordul județului. Și aici, contextul istoric este dat peste cap, orașul natal al cactusmeraviglietina.it lui Birlic și al Lovineștilor fiind în perioada interbelică un adevărat fief liberal. Faptul că nu aparține de Bucovina a contat destul de mult în oferirea pe tavă a singurului oraș „regățean”, PSD-ului. Dar, să revenim la oile noastre! Așa cum teritoriile ajung să fie vopsite în roșu sau galben, în funcție de înțelegerea de la vârf, la fel și instituțiile suportă cam același tip de tratament. Ba mai mult, în aceste cazuri asistăm la niște tranzacții atât de perverse și încâlcite, încât depășesc cu mult cea mai fantezistă imaginație a unui om normal. În urma acestor tranzacții, unii trepăduși politici de doi bani ajung pe posturi extrem de importante, iar alții sunt eminamente … „ejaculați”, ca să folosesc celebrul termen al lui Marian Vanghelie. Când prin sita electorală trec și neaveniți, ei nu reprezintă altceva pentru partidele mari decât niște potențiali acari Păun sau altfel spus niște scule de scos castanele din foc atunci când situația într-un domeniu sau altul se împute și urmarea ar fi pata de noroi pe obrazul roșu sau galben. Adică așa cum s-a întâmplat cu reprezentanții ALDE sau ProRomânia. Faptul că reprezentantul ALDE a fost votat vicepreședinte la CJ nu a avut ca justificare decât dorința președintei PSD de monta un paratrăsnet care să preia nemulțumirile cetățenilor cauzate de calitatea deficitară a serviciilor celei mai dificile unități din subordinea Consiliului Județean Botoșani, respectiv Nova Apaserv. Încremenită în timp și înțepenită în spațiu,viteza de adaptare a societății la cerințele actuale ale consumatorilor botoșăneni tinde efectiv către zero. Deși ar trebui să nu existe probleme de rentabilitate și utilitate, unitatea este în pragul falimentului sau, mai corect spus, al unui colaps cauzat numai și numai de managementul deficitar, de căpușările sistematice, de lipsa de viziune. Fiind un agent economic de importanță capitală, este limpede că nu profitul trebuie să reprezinte scopul, ci mulțumirea și satisfacerea cetățenilor botoșăneni cu un serviciu de înaltă calitate. Apă ne-a dat Domnul cu îndestulare, minte la unii din păcate, nu prea! Sau le-a dat minte aplecată numai pentru interese proprii! Revenind la subiectul analizei de azi și anume acela al tranzacționărilor și delimitărilor zonelor politice – teritoriale și instituționale – e la mintea cocoșului că societatea de apă nu este în curtea ALDE decât din simplul motiv că ar strica imaginea social democrației din județ dacă ar fi în directa subordine și coordonare a PSD. În concluzie, pe lângă haosul inerent, negocierile perverse de culise caracterizează și ele „managementul” politic. Mai balcanic decât atât nici că se poate!
