Înainte ca rotația la guvernare să aibă loc, am prezis că Marcel Ciolacu va face tot ce-i va sta în putință să evite instalarea la Palatul Victoria. Nu pentru că nu s-ar simți în stare să guverneze sau pentru că i-ar fi milă de români, ci din rațiuni electorale. Și, o vreme, Ciolacu parcă înclina să-mi dea dreptate. Liberalii, conduși de ineptul Ciucă, erau în corzi și încasau din plin. Rotația a fost amânată de câteva ori, pesediștii găsind motive pentru a-i lăsa pe liberali la greu. Greve, mișcări de protest și semnale negative de la Bruxelles… Ciolacu dădea indicații, amenința și-i cerea lui Ciucă să rezolve, că nu preia el o guvernare cu probleme.
Ei bine, m-am înșelat. Ciolacu a ajuns premier, în ciuda faptului că trece drept un om răbdător, care nu se grăbește. Omul a înflorit târziu, ca să spunem așa. Târziu cu studiile, târziu cu locul de muncă. Despre contribuțiile la stat se poate spune că au venit foarte târziu. Răbdător de felul lui, Marcel s-a repezit la ciolan doar atunci când a considerat că-l poate devora în liniște. N-a fost să fie… În ultimele zile România e lovită de tragedii, Uniunea Europeană a depășit etapa avertismentelor și ne trage de urechi. Explicațiile oficialilor români nu mai țin și europenii cer măsuri drastice pentru reducerea deficitului bugetar. Sunt sigur că Marcel se trage de barbă și se întreabă de ce se întâmplă toate acestea în mandatul lui. Nu-și reproșează că se întâmplă în mandatul lui, asemenea lui Radu Stroe, se întreabă de ce se întâmplă; e ceva mai mult decât o nuanță. Nu mai bine stătea el liniștit și mai aștepta un an și ceva? Dacă era în opoziție își putea permite să urle la cei de la butoane „Criminali! Asta sunteți”, așa cum a făcut după incendiul de la Constanța. Dacă…
La anul e setul complet de alegeri și prezența pesediștilor la butoane le erodează serios din procente. Nu că ar fi mare pagubă, ba dimpotrivă. Și Marcel și-a dat seama de unele lucruri, așa că a început să dea înapoi. El personal e dispus să-și depună mandatul dacă membrii coaliției nu sunt de acord cu măsurile fiscale propuse. Membrii coaliției, adică liberalii…
De cealaltă parte, liberalii amenință cu moțiunea de cenzură și spun că măsurile propuse de Guvernul Ciolacu vor gâtui mediul de afaceri. De parcă măsurile dispuse de Ciucă au dus la ceva bun, deși la vremea respectivă Ciucă susținea că „au fost cerute de mediul de afaceri”. Cum să nu… Mediul de afaceri a cerut creșterea impozitelor pe profit și dividende.
E posibil să revedem un film cu final dinainte cunoscut? Liberalii bagă moțiune de cenzură bazându-se pe faptul că ei singuri și cu aliații de conjunctură nu pot aduna suficiente voturi, dar speră să dea bine la electorat. Vedeți, noi am luptat pentru drepturile voastre, am făcut ce e omenește posibil, dar vrăjmașul ne-a copleșit numeric. Pesediștii vor vota moțiunea cu ambele mâini și vor pleca sufocându-se de râs, așa cum au mai făcut în trecut. O strategie simplă, dar care merge de minune. Ajută mult și memoria scurtă din dotarea electoratului. Românul revoltat de astăzi, care declară că nu se mai poate așa ceva e românul care va vota la anul pentru o sticlă de ulei și o pungă cu făină, la care se va adăuga nelipsitul trascău.
O să facă liberalii prostia decisivă? E foarte probabil, mai ales dacă se implică dulapul de la Cotroceni. Pentru moment cel mai anost președinte se pare că și-a pus în plan să-l detroneze pe Daea la capitolul declarații tâmpite. Întrebat în ce constă contribuția prezidențială la rezolvarea problemelor din Delta Dunării, Iohannis a replicat „Contribuția mea constă în faptul că am venit aici”. Așa un priceput are nevoie de liniște pentru a se menține pe funcție și e dispus să-și sacrifice partidul. A sacrificat o țară, nu mai poate el de un partid.
Ăștia ne sunt politicienii. Nu-i interesează decât să-și facă plinul. Vor doar bani și putere, nimic pentru cetățean. Ideal ar fi să-și frângă gâtul cu toții la alegeri, nu doar liberalii. Poate vedem și minunea asta.
