Modalitatea în care a fost extras din trafic de către polițiști primarul fugar Cherecheș mă duce cu gândul la un acvariu din care, cu ajutorul minciogului, prinzi ce peștișor vrei. Despre faptul că omenirea trăiește azi exact ca într-un imens acvariu am mai scris într-un editorial publicat în urmă cu ceva timp și purtând denumirea „Operațiunea Acvariul”. Astăzi voi încerca să nuanțez niște aspecte legate de … minciogul care ajută la identificarea și prinderea oricărui cetățean al planetei. Este vorba de indispensabilul telefon mobil, care a devenit în ultimul sfert de veac cea mai perversă piesă deținută vreodată de către om. Nu ne dezlipim de el nici la budă, nici în patul conjugal, nici la serviciu și nici în vacanță. Este fără îndoială o extensie a mâinii și a creierului uman. Da, ne este folositor tuturor celor care îl utilizăm, dar de multe ori scăpăm din vedere faptul că perversul gadget numit mobil este de o însemnătate colosală pentru structurile secrete, adică pentru servicii. Astfel, telefonul mobil este minciogul modern cu care pot fi extrași unii oameni din imensul acvariu pământean. Tehnologia dezvoltată de astăzi permite localizarea aproape la milimetru atât a cartelei SIM, cât și a aparatului. Mă miră faptul că primarul fugar nu a știut că odată utilizat un telefon, el este deja intrat într-un circuit complex în cadrul căruia se fac automat asocieri cu cartele SIM sau cu amprente vocale, plus conexiunile cu alte numere cu care respectivul aparat a interacționat de-a lungul timpului. Cât despre amprenta vocală, aceasta este extrem de ușor de adăugat la baza de date uriașă din portofoliul serviciilor, un simplu „Alo” ca răspuns la un apel oarecare fiind suficient pentru identificarea și scanarea titularului. Așadar, suntem atât de monitorizați, încât nici nu ne putem imagina dimensiunea enormă a acestei activități … specifice. Atunci când această acțiune are ca scop respectarea legilor, a unui climat sănătos și corect, chiar nu avem ce zice altceva decât „Jos pălăria!”. Din păcate, „minciogul” numit mobil este de multe ori utilizat în interesul unor grupări politice, economice și, de ce nu, chiar mafiote, care își impun punctul de vedere în chestiuni importante pentru ei. Influența celor aflați la butoanele mobilelor se manifestă cu pregnanță în mediul politic, orice indezirabil fiind ejectat cu argumente mai mult sau mai puțin fabricate și orice apropiat de „butonari” (știu, cuvântul acesta nu există în DEX, dar negăsind unul destul de sugestiv, mi-am permis să-l inventez eu, acum și aici!) fiind avansat pe funcția dorită. Referitor la modul în care suntem monitorizați, am expus doar situațiile normale. În plus, orice telefon poate fi controlat cu ajutorul unor programe în așa fel încât să poată fi ascultat și localizat la orice moment. E nevoie doar de câteva minute pentru ca aparatul să fie „aranjat”, așa că nu întotdeauna un telefon primit cadou este o bucurie! Revenind la politica noastră de toate zilele, este limpede că cei care controlează această tehnică vor ști absolut orice gogomănie sau abatere de la anumite principii, legi sau morală a subiectului și drept urmare nu mai există nicio șansă ca un politician să nu fie șantajabil. Astfel, sub falsa impresie a alegerilor libere, a ocupării prin concurs a unor posturi sau a numirilor la nivel înalt, absolut toți pretendenții vor fi cei doriți de „butonari”. Asta, de la un anumit nivel în sus. Fără binecuvântarea celor cu … minciogul în mână nu se poate accede în demnități ale statului! Ca să fie clar, pentru toată lumea care încă mai visează cai verzi pe pereți. Așadar, politicienii care ne explică mereu că ei sunt emanația democrației, că au fost aleși de popor nu sunt altceva decât perdeaua de fum care acoperă o piesă de teatru absurd la care ne uităm toți ca la balamuc când de fapt, regia, scenariul, decorurile și tot ce necesită prezentarea piesei de teatru sunt opera băieților de la butoane. Drept urmare, voievodul călare pe un cal alb pe care îl așteptăm să facă ordine în țara asta nu va exista decât în închipuirea noastră. În realitate, orice om de bună credință care va încerca să miște lucrurile va fi pus la punct în doi timpi și trei mișcări prin aducerea la cunoștință, cu dovezi indubitabile, a faptului că, în urmă cu ceva timp, s-a îmbătat și a spart niște pahare, că însurat fiind s-a culcat cu o colegă de serviciu, că a jucat poker odată, în concediu, că a scris o prostioară pe zidul liceului când era adolescent și câte și mai câte astfel de „bube negre” care îl descalifică pentru funcția supremă. Bineînțeles că majoritatea acestor „informații prețioase” provin în urma monitorizării telefonului pe care nu-l lăsăm din mână nicio clipă. Astfel, rolul lui, adică acela de a ne ajuta să comunicăm cu apropiații, este mic copil comparativ cu efectul pervers produs de monitorizarea cvasitotală a oricăruia dintre noi.
