Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc dorul, ba dimpotrivă… Eliminarea tuturor preocupărilor care au legătură cu microbismul a avut efecte benefice pe toate planurile, dar mai ales pe plan mental și psihic. Am două decenii de când gafele atacanților, fundașilor și portarilor mă lasă complet rece, la fel și deciziile mai mult sau mai puțin arbitrare venite de la… arbitri. E foarte sănătos să ignori lumea fotbalului dacă avem în vedere prestația echipei naționale și interesele țesute în jurul acesteia. Totuși, ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile a fost cam dificil de ignorat; pur și simplu nu ai opțiunea asta. Deschizi un ziar, o pagină de știri, ceva, dai doar peste meciul cu Kosovo. Incidente grave și cum a reușit Denis Alibec să marcheze trei goluri fără să șuteze la poartă.
Nu am urmărit meciul – așa cum nu urmăresc niciun meci al naționalei sau al oricărei alte echipe -, dar am aflat ce s-a întâmplat. Naționala de fotbal din Kosovo a părăsit terenul în prelungiri și nu a mai revenit, așa încât învingătorul va fi decis la masa verde. Foarte probabil, România va obține „victoria”. O victorie care nu ne onorează cu nimic nici pe noi, ca țară, nici pe cei care s-au desfășurat pe teren. Când nu poți să bați reprezentativa unui stat care cu totul numără mai puțini locuitori decât Bucureștiul, e clar că sunt probleme. Asta nu surprinde; naționala de fotbal a României are o lungă tradiție în a fi pusă la punct pe teren de reprezentantele unor state care au mai puțini locuitori decât noi fotbaliști, însă nu despre asta e discuția.
După meci românii au făcut publice imagini cu halul în care au lăsat kosovarii vestiarele, iar internetul a explodat, românii verzi dându-și zorul în a-i înfiera nu doar pe fotbaliști, ci pe toți kosovarii de-a valma. Generalizare, că la asta ne pricepem toți. La pus ștampile, că tot vin scrutinele peste noi. Iar asta arată că n-am învățat nimic din ceea ce ni s-a tot predat de-a lungul timpului. Vă mai aduceți aminte, dragi români, ce bot puneați când vesticii puneau egal între român și cerșetor? Nu prea vă convenea, nu? Caricatura din Charlie Hebdo, aia cu „Fier vechi, fier vechi” a fost considerată o mare jignire la adresa poporului român, eu parcă așa țin minte. Sau episodul din Seinfield, cu gimnasta română, ce reacții patriotice a mai scos la iveală… Ei bine, românii care sunt așa de sensibili de felul lor, s-au grăbit să pună ștampile kosovarilor; ne place să râdem, dar de alții, autoironia nu e în genetica românilor. Uite, cât sunt de necivilizați… Nu fotbaliștii, ca atare, ci tot poporul kosovar. Nu ne-a plăcut când cu român = cerșetor, nu? Ei bine, bănuiesc că nici kosovarilor educați nu le-a picat bine asocierea cu fotbaliștii. Și să ne aducem aminte că n-a curs multă apă pe Dunăre de când și sportivii români erau asociați cu astfel de imagini. Ceea ce s-a întâmplat la Campionatul European, respectiv faptul că românii au lăsat vestiarul în perfectă stare de curățenie dovedește că, pe undeva, cineva s-a simțit și a dat ceva ordine în direcția asta.
Plus că, dacă e să comparăm țările, nu cred că România iese cu mult deasupra la capitolul jegoșenie pe străzi și pe unde se mai poate. Așa că, dragi români, mai ușor cu generalizarea, că nu toți românii sunt cerșetori și nici toți kosovarii necivilizați.
În final, ceea ce s-a întâmplat la meciul și mai ales după meciul cu Kosovo ar trebui să fie mai ales o lecție despre cum judecăm și cum privim alte națiuni. Este simplu să generalizăm și să facem legături „clare” între comportamentul unor indivizi și un întreg popor, ignorând faptul că putem fi plătiți cu aceeași monedă. E cazul să ne amintim că nu doar alții pot greși, ci că și noi suntem foarte pricepuți la asta și schimbarea trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi.
