S-a menţionat deja, în articolele anterioare, faptul că, printre atribuţiile vornicilor târgului se numărau şi cele militare, preluate mai târziu de către căpitanul de ţinut şi exercitate, la nivel local, de către subalterni numiţi căpitani, aleşi dintre boierii locali. Documentele îl menţionează pe un Vasile, căpitanul din Costineşti, Bogdan, căpitanul din Stânceşti, Solomon Izmană căpitan, Neculai căpitanul şi „Radu cel Micu, căpitan de la Curteşti”. Aceşti căpitani nu aveau neapărat atribuţii pur militare, ei fiind folosiţi, din poruncă domnească, la hotărnicii sau la judecăţi.
Tot din tagma boierească, laici sau oameni ai bisericii, trebuie să fi fost şi diecii dregătorilor, care beneficiau de ştiinţa lor de carte pentru a obţine venituri din scrierea actelor. Astfel, un act de vânzare – cumpărare e scris, la 2 septembrie 1609, la Botoşani, de Nechiteanul, fiind aplicată şi pecetea târgului. Mai multe zapise sunt scrise de „Gheorghie, diac din târgul Botăşănilor”, iar un act de mărturie, dat în Botoşani, la 14 iunie 1615, este scris de Vasilie Ştefănescu, în româneşte. La 27 aprilie 1664, printre martorii la o vânzare de ocină se numără şi Vasile Şetrăreanul, „diacul domnesc din Botoşani”, menţionat ca martor şi în 1676.
La 7 noiembrie 1654 este menţionat „Vasilie, diacul de Botoşani”, probabil aceeaşi persoană cu Vasilie Alevit de Botoşani, fiul lui Tiron călugărul. La 24 martie 1635 Dumitraşco, diacul din Ipoteşti, este menţionat printre martorii hotarnici ai Stânceştilor, unde fusese chemat probabil, pentru a depune mărturie, în calitate de localnic, dar şi pentru a scrie mărturia propriu-zisă.
În anumite momente, treburile domniei sau afacerile personale puteau face ca nici unul din vornicii Botoşanilor să nu fie prezenţi în târg. În asemenea situaţii ei numeau, din timp, înlocuitori ai lor, cu statut provizoriu, aşa cum pare a fi „Toader nemesnicul ot Botăşeni de la Macri” (vornicul de atunci al târgului, n.ns.), martor la o tranzacţie imobiliară în mijlocul Botoşanilor şi care pare a-l reprezenta, în lipsă.
Instaurarea regimului fanariot a dus şi la mărirea numărului de abuzuri ale turcilor rezidenţi sau aflaţi în trecere prin târgul Botoşanilor. Astfel, la 19 octombrie 1742, Constantin Mavrocordat îi scria lui Gheorghiţă, staroste de Cernăuţi, arătându-i că locuitorii din mai multe târguri moldoveneşti, printre care şi Botoşanii, s-au plâns de rele şi stricăciuni ale turcilor; la 25 octombrie 1742, acelaşi domn dă carte lui Ali, ceauşul împărătesc, să meargă la vornicul de Botoşani, să ia listele cu turcii cei răi şi să-i pedepsească Cum autoritatea vornicilor domneşti, a şoltuzilor şi pârgarilor, era deseori desconsiderată de către aceştia, la 24 octombrie 1742 Constantin Mavrocordat îl face pe Ozun Hasan, aga din Botoşani, beşli – agă, cerându-i să-i apere şi să-i sprijine pe toţi târgoveţii şi locuitorii din Botoşani de abuzurile turcilor, închizându-i pe cei vinovaţi, iar pe cei care săvârşiseră abuzuri mai grave să-i trimită în fiare la domnie.
Ozun Hasan mai era atenţionat să nu ia nimic de la târgoveţi sau locuitori, ci să plătească totul. O carte cu un conţinut aproape identic e trimisă, la 18 decembrie 1742, de acelaşi domn, unui alt turc, Mustafa, făcut beşli-agă de Botoşani, probabil în locul lui Ozun Hasan. Conform poruncii domneşti, Mustafa era obligat să-i apere pe locuitorii din târg de „zulumurile (abuzurile, n. ns.) şi supărările turcilor”.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
