În plină isterie cauzată de coronavirus, românii au găsit răgaz să se supere pe vecinii maghiari. Aşa, ca dovadă de prietenie, de dragul trecutului istoric. Vameşii maghiari din aeroportul din Budapesta au fost fotografiaţi purtând măşti imprimate cu tricolorul românesc. Cum era de aşteptat, incidentul a degenerat în ditamai scandalul. Românii au considerat că e bătaie de joc la adresa drapelului naţional, în timp ce megieşii s-au simţit jigniţi de faptul că funcţionarii statului maghiar au fost puşi în situaţia de a se afişa cu astfel de măşti în condiţiile în care relaţiile dintre România şi Ungaria nu sunt grozave nici măcar la nivel declarativ.
S-au supărat ungurii ce s-au supărat, dar românii au reuşit să arate tuturor ce înseamnă să fii supărat şi patriot, pe deasupra. Unii au găsit de cuviinţă să se amuze, alţii s-au declarat jigniţi de modul în care maghiarii au ales să-şi bată joc de drapelul naţional. Pentru că aşa e românul, sensibil când vine vorba de patriotism şi dragostea de patrie. Cât treaba asta cu patriotismul nu te arde la buzunare, există disponibilitate pentru iubit ţara şi simbolurile ei naţionale.
Până la urmă s-a făcut ceva lumină în cazul măştilor tricolore şi ce să vezi? Un fake news de toată frumuseţea. S-a gândit cineva şi la sufletul patrioţilor de pe aceste meleaguri şi le-a livrat ditamai motivul de isterizare. Să râdă sau să se enerveze; fiecare după cum îl duce capul şi-l lasă inima din pieptul de aramă.
Cu alte cuvinte, treaba cu măştile tricolore n-a fost decât o glumă; în afară de câteva ziare mustind de naţionalism de calitate îndoielnică nu s-a grăbit nimeni să preia ştirea, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind veridicitatea acesteia. Dar suntem patrioţi şi trebuie să demonstrăm asta la orice oră din zi şi din noapte, mai ales dacă nu ne costă mare lucru.
Despre alte dovezi de patriotism, să auzim de bine, dar nu acum, ci în viitorul foarte îndepărtat. Judeţul vecin a fost luat cu asalt de câteva sute de „refugiaţi” din Italia, taman din focarele de coronavirus, dar care, graţie patriotismului care le fierbe prin sânge, au minţit că vin din Germania pentru a evita jalnicele măsuri de prevenţie impuse de statul român. Vorbim de prostie distilată, nu altceva. Până la urmă, sistemul sanitar italian e mult mai pregătit să facă faţă unei pandemii, în timp ce la noi se merge pe treaba aia „să nu se întâmple în mandatul meu”. Suntem praf în ceea ce priveşte prevenţia şi nu dispunem de mijloacele de combatere, iar la escaladarea situaţiei contribuie şi patriotismul unora, care au revenit acasă de frică să nu fie puşi în carantină prin Italia, minţind cu neruşinare că vin din alte zone ale Europei. Să nu uităm nici cazul profesoarei de engleză de la Suceava care, deşi venea din China, a tăcut mâlc în privinţa locurilor pe unde a călătorit până când s-a prăbuşit la modul cel mai propriu şi nu doar din cauza gripei. Bănuiesc că tot din patriotism a făcut-o.
Autorităţile ne asigură că au situaţia sub control şi s-au luat toate măsurile, dar cei care revin în ţară şi dau dovadă şi de ceva responsabilitate, nu doar de patriotism, se plâng că, de fapt, în afară de completatul unor chestionare, nu există alte măsuri. Cică se recomandă carantina la domiciliu timp de două săptămâni. Atâta prevenţie poate oferi statul român. Gabriela Firea, controversatul primar al Capitalei, povestea ceva despre un centru de carantină, însă a ţinut să precizeze că este vorba despre o locaţie secretă, exact ca în vremurile bune ale comunismului, când secretomania era politică de stat. Doar că acum secretul ăsta de serviciu ascunde o realitate zdrobitoare. Nu există niciun fel de centru de carantină, de unde aşa ceva? Nu avem spitale care să facă faţă gripei de sezon sau virozelor respiratorii; de unde abureala asta că avem locaţii secrete în care pot fi izolaţi bolnavii de coronavirus? Şi să nu uităm şi de prostia cu repatriatul celor care deja sunt bolnavi. La cum se procedează, ai crede că autorităţile fac tot posibilul să ne pricopsească cu o epidemie pe care nu sunt capabile să o gestioneze. Au dovedit-o de fiecare dată până acum.
Iubirea de ţară se poate demonstra în multe feluri, dar cel mai necesar în aceste vremuri se numeşte responsabilitate. Ori aşa ceva ne lipseşte din plin.
