În timp ce ministrul Sănătății ne dă asigurări că pandemia și-a pierdut din vigoare și e posibil ca de luna viitoare să revenim la normal (e interesant de aflat ce anume înseamnă asta în viziunea lui Rafila), țara devine din ce în ce mai roșie. Practic, la jumătatea săptămânii în curs doar județul Maramureș mai rezista în zona verde. Una dintre explicațiile posibile amintește de cazul județului Sibiu la începutul nebuniei, când a figurat vreme îndelungată cu zero cazuri de Covid. De ce anume? Pentru că în perioada respectivă în întregul județ nu s-a făcut niciun fel de testare. Simplu și logic, nu-i așa?
Am depășit pragul de treizeci de mii de noi infectări pe zi și peste șapte sute de români sunt internați la Terapie Intensivă, însă oficialii ministerului vorbesc despre viitoarele relaxări și ce frumos o să fie după ce pandemia va deveni pagină din istorie. Practic, pregătindu-se pentru viitorul luminos, guvernanții au ales cu inconștiență să ignore problemele prezentului. Prin modul de gândire și acțiune, politicianul român amintește de vânătorul care face profit vânzând pielea ursului din pădure. Parvenitul politicii autohtone nu este interesat de ceea ce se întâmplă astăzi, el e preocupat de viitor. La noi toate se petrec în viitor. În viitor o să avem agricultură performantă, fabrici funcționale, drumuri circulabile, școli bine dotate, în care analfabetismul funcțional va fi o amintire urâtă, spitale capabile să ofere sănătate, nu doar infecții nosocomiale și malpraxis. În viitor nu vom avea corupție și nici măcar corupți, nu ca astăzi, când există corupție, dar nu și corupți condamnați pentru astfel de fapte.
Mda, totul e la timpul viitor în țara asta. Pregătirile pentru valul cinci și cele care vor urma se fac cu gândul la relaxare și nu la boală. Pe toți îi interesează ce anume se va întâmpla în 2024, când sunt programate patru tururi de alegeri, nu faptul că suntem în cădere liberă. Treaba aia cu marginea prăpastiei s-a fumat demult, nu mai avem mult până vom ajunge în acel punct din care mai rău chiar nu se poate, dar în schimb ne așteaptă un viitor luminos. Unul la care tot tânjim de trei decenii și mai bine, însă care refuză cu îndârjire să devină prezent.
Prezentul ne strivește, oameni buni. Pandemia, cu valurile ei, face ravagii, dar se pare că celor de la butoane le convine. În această perioadă de aprige încercări, guvernanții au dat iama în visteria statului. Achiziții dubioase prin acordare directă, măsuri discutabile și pricopsirea clientelei de partid. Apropo, marele salvator Raed Arafat are de ce să-și facă griji pentru ultima zi din lună, când Tribunalul București trebuie să soluționeze cererea DNA de trimitere în judecată a secretarului de stat. Motivul? Cât se poate de românesc. Achiziții de echipamente la prețuri sensibil mai mari decât practică piața. Dacă e pandemie, măcar aleșii să iasă cu buzunarele pline.
Marea testare a elevilor s-a dovedit încă de la bun început un soi de glumă proastă, drept dovadă numărul tot mai mare de elevi infectați, dar deștepții de la Educație se încăpățânează cu prezența fizică. Asta pentru că informatizarea învățământului nu s-a făcut în acel viitor devenit deja trecut de ceva vreme. De mulți ani se vorbește de investiții și dotări în infrastructura școlară, dar rezultatul se vede. Aleșii își fac griji pentru viitorul elevilor, nu pentru faptul că riscă să se infecteze de fiecare dată când se duc la școală.
Despre spitale mai are rost să pomenesc? În viitor și spitalele. Acum, că s-a refăcut cârdășia uselistă, ar cam fi cazul ca şefii de la PSD să ridice problema celor opt spitale regionale. Până acum nu-i lăsau liberalii să le construiască, acum pe cine mai dau vina?
Viitorul luminos? Nu există. Cel puțin nu pentru România, unde toți cei care s-au perindat la conducere au cerut răbdare și sacrificii. Mai mult n-au fost în stare să ofere.
