Am scris despre facturile de la Modern Calor. Care sunt mari. Și despre cauzele pentru facturile mari. Au început, evident, să apară și criticile. Și-au spus oamenii punctul de vedere în comentarii, nimic neobișnuit, poți fi sau nu de acord cu ce scrie la ziar. Ce m-a deranjat a fost reacția, imediată aproape, a câtorva în a avansa ipoteze de genul „nu mai primiți reclamă de acolo, de aia îi atacați”.
Acuzațiile de șantaj prin intermediul ziarului mă scot din sărite, am luat măsuri drastice cu asta, uneori chiar în instanță, mai ales acum în pandemie, când am avut sute de acuzații, de la tot felul de netoți, că am luat bani să scriem că există Covid. Așa că am căutat puțin pe cetățenii respectivi. Mi-a atras atenția că unul dintre critici tot repeta că „atacăm Modern Calor degeaba, deoarece „e o directoare economică acolo care se uită foarte atent la facturi”.
Trecând peste faptul că directoarea economică de la Modern Calor se poate uita la facturi până îi sângerează ochii, că tot așa mari or să fie, am căutat cine e persoana respectivă. Și am descoperit – recunosc, habar nu aveam – postul e ocupat de o doamnă, membră USR. Competentă, din câte am înțeles, cu performanțe notabile, care vine din mediul privat. Știind că USR mai are și doi membri în consiliul de administrație la Modern Calor, am început să mă luminez. M-am uitat și pe la cei care critică sau mă acuză de șantaj și am descoperit că toți erau, evident, useriști, simpatizanți sau membri.
Mi se pare absolut aiuritor modul acesta de a reacționa. Adică scriem de facturile de la Modern Calor și se supără useriștii? Stilul ăsta de a lua totul personal, noi la USR suntem cei buni și cinstiți și voi ne ponegriți, de a face pe copilul bosumflat și neînțeles, nu duce la nimic bun, nici măcar să râzi nu mai poți.
Iar modul în care pun problema este penibil. Un copilaș, simpatizant USR, student prin Iași, cere de vreo trei zile foarte vehement să îi dăm contractele de publicitate pe care le avem cu furnizorul de căldură, că de aia îi „atacăm”, că nu mai primim bani. Fără să știe că le poate cere și singur de la Modern Calor, să vadă, să compare cu textele publicate când am luat sau nu publicitate, ce vrea el.
Dar nu asta e important, ci că asta a înțeles săracul. Că useristul chipeș și onest merge mândru prin pădurea periculoasă, iar după copaci stă presa. Și atacă. Sare la gât. Dacă nu îi dai bani. Dacă îi dai bani, te lasă în pace. Frumoasă filozofie de viață, are viitor de aur în politica românească.
Mai apare și un consilier local USR care îmi explică de facturi, cum se calculează, că apartamentele sunt diferite ca suprafață și, în esență, comparăm mere cu pere. După ce explicăm că nu scriem de ieri despre subiect, se mai calmează.
Într-adevăr, presa românească e așa cum este. Cum e și societatea, de fapt. Dar incapacitatea de a înțelege un demers jurnalistic onest este o lacună gravă, mai ales din partea unor oameni care spun că militează pentru normalitate în viața de zi cu zi. Iar acuzele de nepricepere, rea voință sau rea intenție la adresa acestui demers trebuie să se bazeze pe ceva, nu poți să arunci vorbe, că nu sunt declarații politice. Când eu și colegii mei începeam să scriem despre cum se calculează facturi la societatea care furniza căldură în Botoșani, părinții studentului care ne acuza de șantaj prin presă se gândeau serios că ar fi timpul să facă un copil, probabil. Așa că există posibilitatea să știm ce spunem, poate. Asta fără să mai ținem cont de faptul că primul gând al unor tineri, după ce au citit articolul respectiv, e că avem ceva cu partidul lor, că vrem bani și alte aiureli, fără să țină cont de ce scriem și facem de mai mult de 25 de ani. Că totul e public și la vedere la noi, se poate citi în arhivă, e simplu.
Chiar dacă sunt trei useriști pe poziții de decizie la Modern Calor, societatea respectivă tot așa performantă rămâne, nu se dă de trei ori peste cap și se transformă din broască în prințesă. Are o istorie de peste 25 de ani, sub felurite denumiri, istorie care nu a fost deloc glorioasă. De-a lungul anilor tot am făcut calcule câți bani s-au ars ori îngropat acolo, iar sumele sunt înfiorător de mari, făceam în Botoșani metrou ca la Cluj cu banii respectivi și mai rămânea ceva mărunțiș de o asfaltare generală, în fiecare an.
Revenind la USR, marota asta cu toată lumea are ceva cu noi, că noi suntem cei drepți, începe să devină obositoare. E greu să fii politician în România de azi, așa este, trebuie curaj. Indiferent de partid, ai o mulțime de dușmani. De aia useriștii nu ar trebui să își mai inventeze alții, poate.
Noi scriem – și vom mai scrie – articole despre diverse aspecte ale vieții cotidiene. În unele dintre ele vor apărea, aproape sigur, și membri USR. Ghinion, vorba unui președinte schior al României.
