Nici bine nu a început nebunia în Ucraina și trăitorii pe aceste coclauri au ajuns să regrete vremurile de glorie ale Covidului. Mda, alea au fost zile nenorocite, când trebuia să ne mascăm și să ne spălăm pe mâini? Pistol cu apă pe lângă ce se întrevede la orizont. Și să nu ignorăm faptul că viroza chinezească nu a plecat, nici măcar nu și-a luat concediu; a fost trimisă în vacanță prin decizie oficială la nivel înalt. Asta nu înseamnă că nu vor mai muri români din cauză de Covid sau că spitalele vor deveni temple ale competenței. Nu, nu se schimbă mare lucru, doar că autorităților nu le mai pasă de români. Nici până acum nu le-a păsat, însă acum treaba a devenit cumva oficială. În fața unei boli ești precaut sau ești prost, una din două, spunea turistul din fruntea țării atunci când numărul de noi infectări atinsese două sute treizeci și șapte. De vreme ce am lăsat-o moale de tot cu prevenția, ce mai rămâne? N-am spus-o eu, așa glăsuit-a primul schior al țării.
Avem probleme mari, care cu siguranță vor deveni și mai mari. Gașca de competenți din fruntea țării se pare că și-a pus în cap să ne târască într-un conflict care ne depășește din toate punctele de vedere. Amenințarea nucleară plutește deasupra Europei, dar autoritățile ne cer să nu intrăm în panică, cică situația e sub control. Când auzi asta, singura reacție firească e să urli de disperare. În vestul Europei, la oarece distanță de zona de conflict, cetățenii au primit pastile cu iod. La noi… Mai are rost să continuăm? Trăim în țara în care specialiștii guvernului ne-au spus în prima etapă că măștile sanitare nu au nicio valoare. Asta pentru că nu se găseau măști și pentru populație; puținele existente pe piață fiind confiscate pentru nevoile parveniților politici. Filmul se derulează în reluare, doar că la un alt nivel.
Și, în aceste clipe de cumpănă, autoritățile sunt interesate de imagine. În condițiile în care mulți români se întreabă dacă vor prinde ziua de mâine, pe aleși îi doare de imagine. Că peste doi ani și ceva sunt alegeri și ce te faci dacă n-ai imagine pozitivă în rândurile electoratului?
Alina Gorghiu a propus, Biroul Permanent al Senatului a votat ca angajații acestei camere să capete cinci zile libere pe lună dacă fac dovada implicării în activități de voluntariat. „Această propunere va contribui la creșterea imaginii instituției Senatului” – explicația pertinentă a Alinei Gorghiu. Mărturisesc că nu aveam o părere prea grozavă despre Senat și ce se întâmplă pe acolo, dar uite că se poate și mai rău. Și, cu ocazia asta, am aflat cam cu ce anume se ocupă angajații instituției. Cinci zile libere pe lună înseamnă peste 20% din totalul zilelor de muncă dintr-o lună. De curiozitate, își permite vreun antreprenor privat să fie atât de larg la mână când vine vorba despre angajați? Adică să le dea liber cinci zile lunar, dar să le plătească pentru efortul de a se implica în activități de voluntariat.
Se poate concluziona că pe la Senat nu e prea mult de lucru și angajații taie frunze la câini de vreme ce, în plină criză, instituția își permite să se lipsească timp de cinci zile lunar de serviciile competenților de pe statul de plată. În astfel de perioade angajații Senatului ar trebui să presteze ore suplimentare (eventual neplătite, așa cum se cere de la restul muritorilor). În schimb, la propunerea Alinei Gorghiu, lucrează la îmbunătățirea imaginii unei instituții care nu ar mai trebui să existe. Nu de alta, dar a fost un referendum la care românii au votat reducerea numărului de parlamentari. Madam Gorghiu nu mai dovedește de postat pe pagina personală și face asta chiar în timpul programului de lucru, de unde se poate concluziona că nu are mare treabă de prestat. Și dacă nu are, lucrează la imagine, ce altceva să facă? Mare bucurie pe capul ei că, pe fondul conflictului din Ucraina, AUR a pierdut 3,5% în sondaje și cică a revenit PNL. Da, se îmbunătățește imaginea la PNL, nu e minunat?
Nu, nu e minunat. E fals. Fals și înfricoșător…
