În ultima vreme, parcă toate nenorocirile s-au gândit să se abată asupra acestei țări. Blestem sau ghinion? Nici una, nici alta, sunt doar roadele hidoase ale semințelor plantate cu trei decenii și ceva în urmă, atunci când ni s-a promis democrație, dar nu orice fel de democrație, ci una originală. Nu sunt și nu am fost vreodată adeptul dictaturii, dar am ajuns să cred că o dictatură sănătoasă e de preferat unei democrații atât de bolnave. Ipotetic vorbind, e clar că România nu poate genera o dictatură sănătoasă, așa cum nu a fost în stare să producă o democrație rezonabilă.
Anostul președinte s-a îndurat să-și rupă din prețiosul său timp – în treacăt fie spus, în luna august agenda președintelui arată că acesta a fost ocupat doar o singură zi, când s-a dus să țină discursul cu „dragi marinari” – și a pus postacul să bage un mesaj. „O nouă tragedie a zguduit în această seară România” și „Sunt profund îndurerat că exploziile de la Crevedia s-au soldat cu victime”. Dacă nu erau victime probabil nu se deranja. Acum opt ani, mesajul președintelui legat de tragedia de la Colectiv, deși la fel de insipid, a generat proteste în stradă și a dus la căderea Guvernului Ponta. Atunci s-au promis măsuri ca genul acesta de tragedii să nu se mai repete. „Genul acesta”… Înseamnă că altele au voie. Și, după opt ani, ghinion! A avut loc un alt dezastru pe care oficialii se grăbesc să-l bage sub preș. În acest moment, prioritate zero este să le oferim celor afectați tot sprijinul necesar”. Și se solicită măsuri urgente, nimic despre anchete și vinovați.
O isterică s-a răstit la jurnaliști, cerându-le să nu mai compare Colectiv cu Crevedia. Premierul a spus că e vorba, mai degrabă, de un caz Mihăilești, ceea ce e o mare minciună. La Mihăilești a fost vorba de un „accident, nu un act criminal” (op. cit. Iliescu), pe când la Crevedia vorbim despre un dezastru generat de corupție și lipsă de reacție a autorităților. Chiar dacă cineva și-a făcut treaba – cei de la ISU au informat șapte instituții ale statului român despre situația de la Crevedia – demersurile legale s-au blocat în hățișul birocratic țesut tocmai pentru a face față unor astfel de demersuri. Cu asta se ocupă aleșii, cu dat legi care să protejeze interesele lor, nu ale cetățeanului.
Inițial, s-a spus că a fost vorba despre mai multe victime și un singur deces, dar e vorba de infarct, nu de arsuri. Cu alte cuvinte, nu e din cauza dezastrului, s-a speriat și a făcut infarct; putea să se întâmple oricând, eventual dacă făcea cineva „bau” în spatele lui, pe stradă. Presa a dezvăluit că, de fapt, bărbatul a făcut infarct când și-a văzut soția arsă agonizând la pământ. Ulterior, s-a stins și femeia.
E vorba despre același cetățean care timp de doi ani a tot reclamat că în zonă miroase a gaz. Omul a știut, a reclamat, dar nimeni nu l-a băgat în seamă, iar azi autoritățile promit că vinovații vor plăti. Aceleași autorități care n-au mai putut de drepturile și sesizările amărâtului, devenit victimă a incapacității statului de a proteja cetățenii. Autoritățile care „nu au știut”. Și, că tot veni vorba de incapacitate, deși după Colectiv s-au promis spitale pentru marii arși, în momentul de față nu avem nici măcar paturi pentru așa ceva. Măcar acum Arafat nu a mai blocat transferul victimelor în străinătate, ca în urmă cu opt ani ori de atunci până acum. Transferurile marilor arși în străinătate sunt o raritate, altfel spus statul te omoară cu zile. Dacă nu era mediatizarea cazului, nu era nimeni transferat. România, țara cu cei mai mulți pacienți arși raportat la mia de locuitori nu are un centru pentru marii arși. De fapt, nu are nici măcar un pat, doar 24 de paturi pentru pacienții cu arsuri medii. În schimb are instituții, are Guvern și Parlament. Casa Poporului, cea mai mare clădire cu rol administrativ din lume, e neîncăpătoare pentru câți aleși avem. Cu atâția patrioți implicați în procesul legislativ și administrativ ar trebui să ne meargă beton. Din păcate – recunosc, umor negru, haz de furie, nu necaz – ne merge bombă.
