Personal, îi admir pe francezi. De fiecare dată când guvernanții încearcă să strângă șurubul, să le îngrădească libertățile sau are loc un incident nenorocit, francezii ies la proteste. Și protestează, nu glumă. Am prins „la fața locului” un protest al fermierilor. Motivul? Guvernul s-a gândit să reducă subvenția la motorina pentru agricultură. Au ieșit așa cum vedeți pe la televizor. Cu cățel, cu purcel, cu tractoare, cu vidanje, cu claxoane și tromboane. Au ieșit în stradă, și-au strigat nemulțumirile și guvernul a dat înapoi. Gata, băieți, regretăm că v-am supărat, motorină subvenționată ca până acum. În treacăt fie spus, subvenția la motorina folosită în agricultură nu se dă cu țârâita. E fără limită; motorina e diferit colorată și fermierul cumpără câtă are nevoie. Dar dacă te-au prins autoritățile cu motorină pentru agricultură în rezervorul camionului, ai încurcat-o urât de tot.
Mai recent, Franța a luat foc pentru că președintele Macron a decis să salte vârsta de pensionare la 64 de ani și a făcut asta într-un stil care duce cu gândul la România, fără să organizeze un referendum. Și atunci m-am gândit că în România vârsta de pensionare e de 65 de ani… N-a fost dintotdeauna așa, dar la noi vârsta de pensionare a fost săltată de aleși fără să întâmpine vreo rezistență din partea celor vizați, ba din contră… Foarte mulți profesori, de pildă, fac ce fac și rămân la catedră după vârsta la care, legal vorbind, ar trebui să-și mănânce pensia. Principalul motiv invocat? Tocmai pârdalnica de pensie, care nu ajunge pentru nevoile zilnice. Și guvernanții profită de asta. Până nu demult, puteai sta la catedră încă trei ani fără cine știe ce formalități. Ligia Deca a venit cu o veste și mai bună. Cine dorește, poate să stea până la șaptezeci de ani în școală. La naiba cu calitatea și eficiența! Ce se întâmpla în Franța dacă aleșii lor băgau pe repede înainte legile care la noi o să termine mediul de afaceri? Se întâmpla ceea ce e normal să se întâmple; oamenii ar fi ieșit la proteste. La noi…
De ce ne-au încălecat în halul ăsta impostorii care au pretenția să fie considerați oameni politici? De ce am ajung într-o situație fără ieșire? Pentru că nu dăm doi bani pe educație și, departe de a fi un popor nobil, suntem un popor de egoiști. Românul nu se gândește la viitor și la restul comunității, se gândește doar la burdihanul din dotare. Atunci când aleșii vin cu măsuri restrictive și arbitrare în economie, românii se gândesc cum să fenteze legea, nu cum să o schimbe, cum să se opună abuzurilor statului. Așa suntem noi formați ca popor, așa ne-au educat și ne educă în continuare. Încearcă să fentezi, să driblezi, nu ataca decisiv, față în față. Fă să-ți fie bine ție, restul n-au decât.
Și asta facem. Căutăm portițe și lacune legislative, nu ne opunem, nu protestăm. Încercăm să cădem la pace cu organele de control, nu le raportăm abuzurile pentru că – nu-i așa? – nu se știe niciodată. Acceptăm toate prostiile guvernanților cu resemnarea oii duse la abator. Ce să facem? Nu putem face nimic… De unde alții mai buni? Și, desigur, străinii… Străinii vor să ne distrugă, vor să ne vadă sclavi.
Și lațul se strânge pe zi ce trece… Să nu-și închipuie careva că resemnarea asta a noastră o să ducă la ceva bun. Dimpotrivă… Drumul ăsta duce spre vremurile după care tânjesc nostalgicii, doar că nu o să mai fie Ceaușescu. Noi nu protestăm, noi ne descurcăm. Și ne descurcăm de minune, după cum se vede. Ceea ce se întâmplă în momentul de față în România ar trebui să ne scoată pe toți în stradă. Au fost câteva momente în care politicul a dat înapoi în fața protestelor, dar pe urmă au făcut ce au făcut aleșii și au ajuns acolo unde jinduiau. Trece timpul, se calmează și oamenii… Tocmai asta e marea problemă, că ne aprindem repede și ne stingem și mai repede. Uităm repede… Democrația cere sacrificii și noi nu suntem în stare să protestăm, dar nu ieșit odată în stradă. E nevoie de proteste de durată, de implicare maximă. Dar de unde așa ceva în România? Mămăligă încă mai există, dar nu explodează.
