Deși au trecut mai bine de treizeci de ani de când ne-am despărțit oficial de comunism, apucăturile Epocii de Aur nu doar că ne mai bântuie, dar revin pe cai mari. Iar asta nu îi îngrijorează pe români, dimpotrivă, cei mai mulți visează cu ochii deschiși la ziua în care vom sta drepți în fața unui tătuc care va face ordine. Că pe timpul lui Ceaușescu era ordine și disciplină, nu ca acum, când tot prostul are drepturi…
Incredibil de mulți au uitat în ce consta ordinea din vremurile minunii bâlbâite de la Scornicești. Când vine vorba despre oameni, dresajul nu este sinonim cu educația. Și dacă pe timpul Ciuruitului se făcea școală așa de grozavă, cum explică nostalgicii gravele lipsuri din educația actualului premier? Educația aia oficială, că la școala vieții e mai mult decât premiant. Dar de ce i-ar deranja pe cei care au fost conduși de unul cu patru clase să aibă un președinte care s-ar putea să aibă opt clase? Nu-i deranjează, dimpotrivă. Plâng după apucăturile vremurilor trecute. Și speră că țara va avea parte măcar de un nou Ceaușescu, dacă nu de un Vlad Țepeș. Da, era interesant de trăit și pe timpul lui Țepeș, mai ales că istoria l-a păstrat și îl prezintă ca un iubitor de dreptate, un justițiar desăvârșit. Cât de drept era Țepeș, ați face bine să citiți ceva mai mult decât versurile în care e invocat de Eminescu.
Și, că tot veni vorba de Eminescu și comuniști… La început de an, câțiva tineri au venit de la Vorona să se distreze la oraș. Și îmboldiți de teribilismul vârstei s-au cățărat pe statuia poetului din parcul care-i poartă numele. Una dintre statui, că acum sunt trei, să aibă aleșii cu ce să se laude. Se pare că eforturile lor nu se bucură de aprecieri unanime, pentru că incidentul cu băieții din Vorona nu e singular. La final de an, un adolescent a devenit viral după ce s-a dedat la ceva gesturi golănești cu statuia lui Eminescu de pe bancă. Lipsă de educație, teribilism, probabil și ceva alcool.
Însă mai demnă de interes e reacția unor comentatori care au găsit prilejul perfect pentru a etala mentalitățile comuniste. Muncă silnică, pușcărie, școala de corecție… O madamă care se prezintă drept „instructor de educație la protecția copilului” a ținut să puncteze în stil proletar: „Asta (sic!) trebuie castrat și apoi pus să citească toată opera lui Eminescu. Sigur se va liniști”. Rețineți, doamna în cauză lucrează la Protecția Copilului, dar nu vede nicio problemă ca un adolescent să fie castrat, eventual ca în Evul Mediu. Cu castratul se ocupau naziștii în Germania și comuniștii în URSS. S-a practicat și pe alte meridiane, tot de către comuniști. Apropo, în Coreea de Nord ești executat fără prea multe formalități pentru un gest nepotrivit față de statuile liderilor. Un american a plătit cu viața pentru că i s-a părut nostim să rupă un afiș cu președintele nord coreean. Cine face un gest reprobabil față de liderul suprem e înfierat cu mânie proletară de popor. Amărâții din Coreea de Nord înfierează pentru că n-au altă variantă, o fac de frică, dar pe voi, voi care veniți cu tratamente și soluții din Evul Mediu cine vă obligă să fiți comuniști? Ați vărsat atâta ură, ați scris de pușcărie, muncă silnică, psihiatrie, școală de corecție și castrare, dar niciun cuvânt despre consiliere și educație. Vă simțiți îndreptățiți să dictați sentințe criminale pentru că voi sunteți educați și nu ați face așa ceva? Voi sunteți adulți responsabili, nu? După ce ați scris ce ați scris încă vă mai vedeți deasupra unui copil care a făcut o prostie? Consiliați cu tact, educați responsabil, nu cu ciomagul, acei copii au șansa de a se îndrepta. Comuniștii însă… Comuniștilor nu ai ce să le mai faci.
Să nu se înțeleagă că susțin relele apucături ale unora dintre tineri. Departe de mine așa ceva. Dar comportamentele astea nu se corijează cu metode comuniste și pedepse barbare. Educația trebuie să fie reală, nu doar pe hârtie. Consilierea are și ea rolul ei. Comunismul nu…
