Piaţa muncii din România este marcată de dezechilibre majore, iar fiecare angajat trebuie să susţină cel puţin 1,5 persoane care nu muncesc.
Marți s-a lansat noua ediție a studiului Analiza Pieței Muncii în România, realizat de Confederația Patronală Concordia, în parteneriat cu KPMG. Radiografia realizată de KPMG pentru Concordia confirmă ceea ce oamenii de afaceri simt la firul ierbii despre piața muncii, de câțiva ani buni: se adâncește dublul deficit, cantitativ și calitativ.
Principalele date:
-Avem oficial doar 500 de mii de șomeri, dar de 4 ori mai multe persoane inactive care nu sunt elevi și pensionari – peste 2 milioane. Numărul de persoane aflate în întreținerea altor persoane sau a statului, sau care se întrețin din alte venituri (chirii, dobânzi, etc.), precum și cel al persoanelor casnice era la finalul anului 2021 de 2,412,290 persoane, adică aproximativ 21,9% din totalul populației inactive din România.
-Deși rata de emigrare a stagnat în contextul pandemiei, atât numărul cât și nivelul de calificare al imigranților nu reușește să acopere scăderea prin emigrare, soldul migrației internaționale în anul 2021, fiind negativ (-16,100 persoane). Cum știm că nu sunt doar salariile cauza plecărilor? În topul regiunilor de origine a emigranților definitivi sunt regiuni cu cele mai mari salarii din România. În același timp, cei aproximativ 240.000 de lucrători din afara UE veniți în România în perioada 2017-2022 ar putea popula un oraș de dimensiunea Ploieștiului, însă cu o populație eminamente necalificată sau slab calificată. Și aceștia sunt mulți pe hârtie, pentru că nu toți rămân aici.
-Piața forței de muncă rămâne inflexibilă – doar 3% dintre contractele de muncă sunt cu timp parțial și regimul fiscal schimbat anul trecut nu a ajutat flexibilizarea. Pe de-o parte acest lucru înseamnă mai multă stabilitate pentru cei cu contract de muncă full time.
-Crește ponderea populației cu nivel mediu de educație (față de anul 2011, de la 37,1% la 43,5% în 2021) și a populației cu nivel superior (de la 12,9% în 2011 la 16,0% în 2021), dar pierdem 30% dintre ei la angajare. Rata de angajare în grupa de vârstă 20-34 de ani care au absolvit cu 1-3 ani înainte (%) este de doar 70%, a treia cea mai scăzută din UE.
În același timp, evoluția ratei supra-calificării relevă o tendință de creștere a proporției lucrătorilor cu studii superioare ocupați în locuri de muncă ce nu necesită un grad de educație de nivel terțiar (2012-2020). Școala îi pregătește doar în teorie, practica îi aduce un nivel mai jos.
Cel mai bine plătit angajat din ţară
Cel mai bine plătit angajat din România este bărbat și lucrează într-o companie privată cu capital străin din sectorul ITC. La polul opus, se află un salariat din HoReCa din Teleorman.
Companiile private, cu capital străin, oferă cele mai competitive salarii din economie. Cele mai ridicate valori ale câștigului salarial mediu lunar se înregistrează în companiile majoritar private și în companiile cu proprietate integral străină, fiind în medie cu 47%, respectiv 35% mai mari decât media la nivel național. Sectorul ITC a înregistrat cele mai mari creșteri de cost cu forța de muncă: 11.208 RON/lunar, cu 93,2% mai mare față de costul mediu lunar pe economie (2021).
La nivel regional, un salariat câștigă, în medie, cu 40% mai mult față de media națională dacă este angajat în regiunea București-Ilfov. Cel mai scăzut nivel salariat s-a înregistrat în Teleorman, cu 24,5% mai puțin decât câștigul mediu de la nivel național.
-Fără forță de muncă, în acest ritm, advers pe toate planurile, România își va atinge repede limita creșterii economice. În timp ce automatizarea/digitalizarea va umple unele goluri, se vor crea alte goluri pentru cerere de noi specializări. La fel cum se vor crea goluri tot mai mari în sistemele de asigurări sociale.
-Avem nevoie (și) de lucrători din afara UE, resursele interne neputând compensa deficitul actual.
-Dezideratul ar fi să nu avem niciun absolvent fără experiență practică efectuată în primul an după absolvire, iar asta va însemna inclusiv o reașezare regională și contracte de muncă mai flexibile.
-Avem nevoie (și) de lucrători din afara UE, resursele interne raportate la emigrația care va continua nemijlocit, nu vor putea compensa deficitul actual. Pe lângă simplificarea și digitalizarea proceselor pentru încadrarea lor în muncă în România, avem nevoie și de lucrători străini calificați
-În anul 2021, România se regăsea în grupul de 6 state membre din UE 27 care înregistrau simultan atât spor natural, cât și sold migrator negativ, împreună cu Croația, Grecia, Italia, Letonia și Slovacia. În toate celelalte state membre soldul migrator este unul pozitiv, compensând în cazul a 17 dintre acestea reducerile populației generate de declinul accentuat al ratelor de natalitate.
-La finalul anul 2021 unei persoane ocupate îi reveneau 1.46 persoane inactive plus șomeri, în scădere față de nivelul anului 2020, când raportul era de 1:1.51. Această scădere continuă și pe parcursul anului 2022, atât mediul urban cât și în cel rural.
-În perioada 2012-2022, industria prelucrătoare, comerțul și sectorul IT au creat împreună 72% din total locuri de muncă nou înființate
-În perioada 2012-2022, industria prelucrătoare, comerțul și sectorul IT au creat împreună 72% din total locuri de muncă nou înființate. Totodată, industriile prelucrătoare și extractivă, sectorul energetic și cel de transport acoperă 89% din totalul posturilor desființate.
-Numărul cetățenilor străini care lucrează în România crește constant (Contingentul de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă a fost în anul 2021 de aproximativ 60.00, urmând să crească în anul 2022 la 100.000. Același număr, de 100.000 se păstrează ca prognoză și pentru anul 2023.
