A fost agricultor. A fost chemat de Ilie, din poruncă dumnezeiască, la misiunea de proroc, astfel că şi-a părăsit casa și familia și a urmat lui Ilie, pe care l-a urmat până la înălțarea acestuia la cer, când i-a preluat cojocul, dar și darul profetic.
De la naștere s-a arătat mare făcător de minuni. Dumnezeu a făcut multe minuni prin intermediul prorocului Elisei: a despărțit apele Iordanului precum odinioară Moise despărțise apele Mării Roșii; a făcut dulci apele amare de la Ierihon; a umplut cu apă tranșeele de apărare excavate în războiul cu Moabitenii; a înmulțit untdelemnul din vasele văduvei cea săracă; l-a înviat pe fiul femeii sunamite; a hrănit o sută de oameni cu douăzeci de pâini mici, l-a vindecat pe Neeman, căpetenia de oști de boala leprei; a lovit cu lepră pe sluga lui Gehazi din pricină că acesta s-a mândrit; a orbit toată oștirea siriană, iar altă oștire a pus-o pe fugă; a prorocit multe care aveau să se întâmple. A murit în jurul anului 839 id.H. și a fost înmormântat în Samaria, la Sevastopoli.
Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului
S-a născut în Sicilia şi s-a retras de tânăr într-o mănăstire din insula Kios, devenind avocat pe probleme bisericești și a luptat fără încetare împotriva ereziei iconoclaste (lupta împotriva icoanelor).
Sfântul Metodie a suferit mult sub împărații Mihail cel Bâlbâit (820-829) apoi sub Teofil (829-842). Fiind lovit mai mult în față, păgânii i-au rupt falca și i-au lăsat cicatrice îngrozitoare pe față. A fost închis într-o peșteră adâncă împreună cu doi tâlhari, unde a stat fără să vadă lumina zilei timp de șapte ani, până la moartea împăratului Teofil.
În timpul împărătesei Teodora, Sf. Metodie a fost făcut patriarh apoi s-a organizat un sinod local la Constantinopol, în anul 842, în care s-a reintrodus închinarea la icoane și s-a stabilit sărbătoarea anuală a triumfului ortodoxiei.
Sfântul Metodie a murit în anul 846.
