S-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. Vine în Ţara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanul, când viața bisericească și culturală a Ţării Românești era în apogeu. Împreună cu ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, și cu alți călugări, intră în obștea Mânăstirii Dălhăuți, în apropierea orașului Focșani, unde rămâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot și la scurt timp este numit stareț, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani. Sfântul Vasile adună în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care îi deprinde cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minţii. Astfel, starețul Vasile face din obștea să o adevărată şcoală de trăire isihastă.
După ce înființează câteva mănăstiri în Buzău și Vrancea, se stabilește la Mănăstirea Poiana Mărului.
De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenţa isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minţii. Pe lângă aleasa sa viaţă duhovnicească-ascetică, starețul Vasile era și un bun cunoscător al scrierilor patristice și postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. Ca dascăl al rugăciunii, marele stareț a scris și câteva „Cuvinte“ despre paza minţii, despre rugăciune și creștere duhovnicească, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrări teologice-ascetice, în limba slavonă, care au rămas în manuscris.
A fost părintele duhovnicesc al viitorului stareț Paisie de la Neamț, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Athos.
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice la 25 aprilie 1767. Datorită vieții sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, în ședința sa din 4-5 martie 2003, a hotărât că el să fie trecut în ceata Cuvioșilor Părinți purtători de Dumnezeu, cu data de prăznuire 25 aprilie.
Sfântul Evanghelist Marcu
Era de neam evreu, din seminția lui Levi, ucenic al Sfântului Apostol Petru și fiu iubit al aceluia. Iar fiu era nu după trup, ci după duh, născut prin bunavestire și prin baia Sfântului Botez. Sfântul Marcu a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli ai lui Hristos, mai întâi cu Sfântul Petru, de care a fost pus și episcop. Ei au călătorit împreună până la Roma, unde a scris Sfânta Evanghelie după rugămintea credincioșilor, pentru că îi rugaseră cei din Roma, care deja crezuseră în Hristos prin Sfântul Pavel, ca să n-o lase nescrisă, așa cum i-a spus Sfântul Petru prin cuvinte.
Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel și pe Barnaba, vărul său, în prima călătorie misionară, iar după ce merge cu Barnaba în Cipru, îl însoțește din nou pe Sfântul Apostol Pavel la Roma. Acolo se întâlnește cu Sfântul Apostol Petru și după predica lui va scrie Evanghelia care îi poartă numele. După tradiție, Sfântul Marcu a înființat Biserica din Alexandria, unde a fost numit episcop. Se crede că a murit martir în timpul sărbătorilor de Paşte, fiind scos din catacomba în care săvârșea Sfânta Liturghie, legat cu funii și târât prin oraș.
Sfântul Evanghelist Marcu, pomenit de Biserica noastră la 25 aprilie, este întemeietorul și ocrotitorul Patriarhiei Alexandriei. Leul, semnul distinctiv al Sfântului Marcu, se află pe blazonul Patriarhiei pentru a arăta originea apostolică a creștinismului din această zonă a Africii. Aceasta este una din cele cinci patriarhate antice ale Bisericii, membră a „Pentarhiei”. Ocupă locul al doilea în diptice, după Patriarhia Ecumenică.
Preot Olivian SANDU
