este cinstita pe 7 iulie. Sfânta Chiriachi a trăit în secolul al III lea, în vremea împăratului Diocletian. Sfânta Chiriachi s-a născut din părinți creștini, într-o duminică. Acesta a fost și motivul pentru care Dorotei și Evsevia, părinții ei, i-au pus numele Chiriachi, care în limba greaca înseamnă duminica. Sfânta Chiriachi a refuzat multe cereri de căsătorie, invocând ca ea este logodita cu Mirele Ceresc și ca-si dorește sa moara fecioara. Unul din pretendenții respinși i-a spus împăratului Diocletian ca Sfânta Chiriachi este creștina. Din momentul aflării acestei vesti, SfântaMuceniță va fi supusa la multe chinuri. Acoperita de răni din cap pana în picioare, ea va fi tămăduită în chip minunat de un înger. în urma acestei minuni, mulți păgâni au crezut în Hristos și au primit moartea mucenicească.
Sfânta Chiriachi i-a spus ighemonului: „Vezi bine ca nicicum nu mă poți întoarce de la credința mea. Caci de mă arunci în foc, mai înainte de mine Cei Trei Tineri în foc au fost aruncați și prin credința s-au mântuit; iar de mă arunci la fiare, mai înainte de mine marele Daniil Prorocul la fiare a fost aruncat, dar prin credința s-a mântuit; iar de mă arunci în mare, mai înainte de mine Iona Prorocul a fost în pântecele chitului trei zile și trei nopți și prin credința s-a mântuit; daca tăișului sabiei mă dai, mai înainte de mine Cinstitul Botezător Ioan sabiei a fost dat și credincioșia lui l-a mântuit. Caci ca și tuturor acestora, mie viața îmi este a muri pentru Hristos.”
In urma acestor cuvinte, Sfânta Muceniță Chiriachi a fost ucisa prin tăierea capului.
Mana dreapta a Sfintei Chiriachi se afla în Catedrala episcopala din Huși din anul 1763, de când episcop al Hușilor era Iacob Stamate, viitorul Mitropolit al Moldovei. în timpul păstoririi sale, mana dreapta a Sfintei Chiriachi a fost primita în dar de la Marea Lavra din Muntele Athos, pentru ca acest vrednic ierarh a plătit datoriile pe care Marea Lavra le avea către Poarta Otomana.
Monahul si scorpionul
Un monah stătea pe malul fluviului Gange si medita adânc asupra naturii. Când își deschise ochii, observa un scorpion care căzuse în apa si lupta cu disperare sa-si salveze viată. Plin de mila, monahul baga mâna în apa si scoase scorpionul la mal. Acesta însă îl înțepă teribil de tare pe salvator.
După un anumit timp, când își deschise ochii din nou, monahul observa ca scorpionul căzuse din nou în apa si amenința sa se înece. Din nou îl salva monahul si acesta îl înțepă pentru a doua oara așa de tare încât monahul tipa.
Când se repeta cazul pentru a treia oara, un taran care observa de departe toate acestea îi spuse monahului: „Dar de ce o ajuți pe aceasta biata creatura, daca în loc sa-ti mulțumească îți provoacă numai dureri?”
„Amândoi urmam naturile noastre, răspunse monahul. Tine de natura scorpionului sa înțepe si de a mea sa pun în practica mila si iubirea”.
– Preot Olivian SANDU
