A trăit în Alexandria în vremea împăratului Teodosie cel Mic (sec V). Ea a fost rodul stăruinței în rugăciune către Dumnezeu a părinților ei, care i-a binecuvântat cu nașterea de prunci după o vreme îndelungată. La vârsta de 12 ani, Eufrosina a devenit orfană de mama, rămânând sub ocrotirea tatălui său, Pafnutie. Împlinind vârsta de 18 ani și nevrând să se căsătorească, Eufrosina a părăsit în taină casa părintească şi, îmbrăcând haine bărbătești, a intrat într-o mănăstire de monahi. Starețul a primit-o, punând-o sub ascultarea părintelui Agapit.
Până la sfârșitul vieții sale – vreme de 38 ani -, Sfânta Eufrosina avea să trăiască în acest așezământ monahal, dobândind o viață duhovnicească îmbunătățită, fără ca cineva să cunoască faptul că este femeie.
Dumnezeu a rânduit în chip minunat ca tatăl sfintei, Pafnutie, să vină în această mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești, în vremea când aceasta se apropia de obștescul sfârșit. Starețul i-a îndrumat pașii tocmai către cuvioasa, care, în tot acest timp, fusese cunoscută ca monahul Smaragd. Recunoscându-şi tatăl, care i-a împărtășit acesteia durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, cuvioasa l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, pentru că își va vedea din nou fiica. Sfânta Eufrosina i-a spus atunci tatălui său să revină în mănăstire peste trei zile.
Când Pafnutie a venit din nou, Sfânta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfânta i-a mărturisit lui Pafnutie că este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atât de profund de această întâmplare minunată încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuși haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârșitul vieții.
Sfântul Serghie de Radonej
Este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ruși. El este socotit drept unul dintre sfinții prin care Dumnezeu a renăscut monahismul isihast rus, prin îndeletnicirea cu rugăciunea neîncetată și revenirea la nevoințele ascetice.
Născut în ziua de 3 mai 1313 și trecut la cele veșnice în ziua de 25 septembrie 1391, la vârsta de 78 de ani, Cuviosul Serghie s-a arătat pe sine drept ctitor al uneia dintre cele mai mari lavre rusești – Lavra Sfânta Treime, aflată în nordul Moscovei – și al nenumăratelor suflete pe care le-a zidit și încă le mai zidește, prin cuvântul sau cu putere multă, prin rugăciunile sale cele bine primite.
Cuviosul Serghie s-a arătat râvnitor spre cele sfinte încă din pântecele mamei sale. Pruncul nu mânca aproape nimic în zilele de miercuri și vineri. Părinții săi şi-au adus aminte de făgăduința lor, făcută lui Dumnezeu mai înainte de nașterea pruncului Bartolomeum, și au îndreptat pașii acestuia spre studiu și spre cunoașterea Sfintei Scripturi încă de la vârsta de șapte ani.
A devenit monah la 29 de ani. Îndată, în jurul său au apărut primii ucenici, dornici de a duce viața pustnicească, spre curățirea de păcate și dobândirea darurilor duhovnicești ale Duhului Sfânt. Când numărul acestora a crescut suficient de mult, ei au mers la episcopul Atanasie din Volania și i-au cerut să-l convingă pe Cuviosul Serghie să le fie stareț. Apoi a fost făcut preot și, până la 78 de ani, a fost un mare făcător de minuni și exemplu de viață duhovnicească.
Preot Olivian SANDU
