A fost sirian de origine și înainte de convertirea sa la creștinism ar fi fost păgân și mare persecutor al creștinilor. Sfântul Ignatie i-a cunoscut pe Apostoli și a fost hirotonit Episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru.
A suferit moarte martirică la Roma, în timpul domniei împăratului Traian prin aruncare la fiare, în amfiteatrul de la Roma. În timpul domniei lui Heraclie, împăratul Bizanțului, moaștele Sfântului Ignatie Teoforul au fost duse la Roma și se află acolo, în Biserica Sfântului Clement.
Numele de Teoforul a fost tâlcuit în două chipuri: primul – cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poartă pe Dumnezeu. Potrivit acestei interpretări, Ignatie a fost copilul pe care Hristos l-a dat ca pildă de smerenie Apostolilor: „Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”. (Matei 18, 2-4)
Iar cel de-al doilea mod de interpretare își are rădăcina în Tradiția care ni-l prezintă pe Ignatie ca avându-L în inimă pe Hristos. Acest fapt a fost descoperit în momentul în care a fost sfâșiat de lei. Animalele nu i-au mâncat inima, iar în interiorul inimii acestui martir se puteau vedea literele care formau cuvântul Teoforul, adică de Dumnezeu purtătorul.
Sfântul Ioan din Kronstadt
A trăit în veacul al XIX-lea și a adormit pe 20 decembrie 1908. A fost o personalitate rară și cu totul carismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia. El a dovedit că atunci când credința este unită cu voința și cu dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele, se săvârșesc într-adevăr mari minuni.
S-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia la 18 octombrie 1829, ca fiu al unui paracliser
La nouă ani a fost trimis la școala parohiala din Arhanghelsk unde a avut mari dificultăți la citit și învățat. Separat de părinți, ironizat de colegi pentru stângăciile sale țărănești, singur, Ioan ajunge ultimul elev. Deznădăjduit, cade în genunchi și recurge la rugăciune, iar efectele ei nu întârzie să se facă simțite. Notele încep să crească, iar în 1851 absolvă și seminarul din Arhanghelsk ca șef de promoție.
A vizitat catedrala din Kronstadt, un mare port din nordul Rusiei, a recunoscut-o ca fiind cea din visul său. S-a căsătorit cu Elisabeta, fiica protoiereului catedralei, trăind cu ea ca frate și soră, spre a se putea dărui mai deplin slujirii lui Dumnezeu și celorlalți oameni. La 12 noiembrie 1855 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Sfântul Andrei din Kronstadt – portul militar al Sankt Petersburgului – în locul socrului său.
Slujea Sfânta Liturghie în fiecare zi și îndemna pe oameni să se împărtășească cât mai des (uneori erau cinci mii de credincioși care se împărtășeau la Liturghie).
Poporul a găsit în el un părinte plin de dragoste Dumnezeiască, Liturghia fiind pentru părintele Ioan tot ceea ce omul poate avea pe pământ mai înalt și mai sfânt. Liturghiile săvârșite de el erau cutremurătoare.
Preot Olivian SANDU
