Castelul – Calendar, o construcţie unică

0

Castelul – Calendar are 365 de ferestre, câte zile are un an, 52 de camere, câte săptămâni sunt într-un an, şi 4 turnuri, la fel ca anotimpurile.

 

Printre „comorile” ascunse al României, de care foarte puţini au auzit, se numără şi Castelul – Calendar din Transilvania. Un loc plin de mister, care ascunde o frumoasă poveste de iubire prin arhitectura sa unică şi care ar putea atrage sute de mii de turişti dacă ar fi promovat intens.

Construit pe un deal de lângă localitatea Zău de Câmpie, în anul 1911, Castelul – Calendar nu este doar o legendă.  Clădirea are 365 de ferestre, câte zile are un an, 52 de camere, câte săptămâni sunt într-un an, şi 4 turnuri, la fel ca anotimpurile. A fost construit de către Istvan Ugron, pe atunci ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia, care a cerut să fie ridicat ca mărturie a iubirii veşnice pe care o purta pentru una dintre fiicele ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Din păcate, pretenţiile prinţesei au fost prea mari. Aceasta i-a cerut baronului să paveze drumul către castel cu bani de aur, însă dorinţa nu i-a putut fi îndeplinită, căci baronul a rămas fără bani. Câţiva ani mai târziu ea a fost ucisă, iar de atunci baronul nu s-a mai căsătorit, conform stirileprotv.ro.

 

Arhitectură deosebită

 

În cea de a doua parte a secolului XVIII-lea Ugron Istvan împreună cu soţia sa Anna Banffy s-au mutat pe o moşie aflată în zestrea baronesei şi au reuşit să creeze ramura familiei Ugron din Zau de Câmpie. Cei doi au avut patru copii, moştenitorul domeniului Miklos Ugron a murit prematur, iar moşia a fost trecută pe numele fratelui său Istvan, care ocupa funcţia de consul în Tbilisi.

La circa nouă ani de când a moştenit locul Istvan a hotărât să ridice aici un castel. Edificiul acestuia a fost numit Castelul – Calendar şi deşi este un monument deosebit puţini oameni au auzit de existenţa lui, iar turiştii nu-l vizitează.

Pe una dintre faţadele acestui castel este amplasată o placă comemorativă ce poartă o inscripţie de pe care aflăm că proiectantul acestui edificiu a fost baronul Janos Banffy. Mai exact mesajul aminteşte că edificiul este construit de Istvan Ugron din zona Obrăneşti, ministru şi ambasador al Ungariei şi Austriei, iar construcţia a fost ridicată cu ajutorul desenelor făcute de cumnatul său Janos Banffy, 1909.

Conform datelor păstrate de-a lungul timpului lucrările au avansat greoi, iar castelul a fost terminat abia în 1912. Despre mobilarea acestuia se ştie că a fost făcută în anul 1918 când proprietarul a ieşit la pensie. Castelul a fost ridicat după modelul unui calendar, adică beneficiază de 365 de ferestre asemenea zilelor anului, are patru turnuri ca numărul de anotimpuri, 52 de camere la fel ca numărul săptămânilor dintr-un an, şapte terase precum zilele săptămânii şi exact 12 holuri ce simbolizează lunile anului.

Castelul este realizat în formă de L şi are aproximativ 50 de metri lungime, despre aripa lungă se ştie că este realizată din două şiruri cu încăperi în timp ce aripa perpendiculară are unui un şir. Subsolul este asemănător, iar la trei colţuri castelul are turnuri cu forme şi dimensiuni diferite. Despre faţade se ştie că au terase cu diverse forme, iar la intrarea principală chiar deasupra a fost realizată o terasă pe care se ajunge după trecerea printr-un arc în acoladă supra dimensionat. Chiar în partea de sus a acestui arc este amplasat blazonul familiei Ugron sculptat în piatră.

La parter se găseşte un element reprezentativ pentru hotul central, scara principală. În jurul acestui hol sunt amplasate fostele camere importante ale castelului precum salonul oriental, salonul turn hexagonal, două saloane mai mici şi sufrageria care ajunge aproape la dimensiunea salonului oriental. În partea din spate a holului principal a fost creat un bufet, iar în dreapta se găseşte salonul de pipe, un şir de camere de lucru şi sala turnului rotund. În aripa mai mică a edificiului au fost amenajate dormitoarele şi o sală specială pentru micul dejun.

 

Preluat de stat în perioada comunismului

 

Potrivit Wikipedia, timp de trei ani oamenii locului au fost obligaţi să muncească acolo, gratuit, cu uneltele şi cu animalele lor. Castelul de la Zău de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron. Cu toate acestea a fost ridicat din ambiţia lui de a construi o reşedinţă de vară cu totul şi cu totul deosebită, diferită de orice altă reşedinţă.

În perioada comunismului a fost preluat de stat şi a primit mai multe destinaţii în timp. Mobilierul a fost confiscat de conducerea comunistă şi transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de judeţ. Castelul a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC, şcoală şi depozit de cereale, iar în ultimii ani casă de copii.

În prezent, castelul a devenit centru de plasament aflat în subordinea Consiliului Judeţean Mureş şi adăposteşte aproximativ 70 de fete orfane. Din păcate, starea construcţiei se agravează însă pe zi ce trece.

 

+2 -0
se încarcă...