– Marius ILINCARU
editor
Preocupaţi de ceea ce se întâmplă la nivel naţional, de disoluţia statului de drept sau mai bine zis de dispariţia lui sub asaltul lui Dragnea&Co., uităm că noi trăim într-o colectivitate, că aceasta este condusă de nişte omuleţi împinşi în faţă de politic şi că şi ei iau decizii care ne afectează direct viaţa de zi cu zi.
În ultimele zile, două situaţii în care au fost implicaţi administratorii oraşului aproape că sfidează orice logică de bun-simţ, nu şi pe cea a funcţionarilor primăriei şi a direcţiilor subordonate plătiţi „pe barosăneală” cu mii de lei după ce partidul a dat liber la banul public.
Cu câteva ore înainte de a începe potopul de la sfârşitul săptămânii trecute, în Parcul Tineretului se inaugura un teren pentru câinii de companie. Al treilea din oraş! Nimic spectaculos la prima vedere. Doar că în acel cartier, unul dintre cele mai mari ale municipiului, în care sunt două şcoli, una fiind chiar cea mai mare din oraş, şi câteva grădiniţe, nu există niciun spaţiu de joacă pentru copii. Aşa că nu a fost decât o chestiune de timp ca cei mici, care sunt în vacanţă, să ia cu asalt „terenul de joacă” al câinilor. Au aşteptat să treacă ploile, să se zvânte un pic pe-afară, şi ţuşti la joacă. Fiind mult mai inventivi decât cei care ne conduc, puştii au găsit modalitatea de a-şi adapta jocurile copilăriei la aparatele puse pentru dresatul şi destresatul patrupedelor.
Au aflat şi cei de la Direcţia Servicii Publice, Sport şi Agrement (DSPSA) despre situaţia din Parcul Tineretului, iar şeful lor, celebrul Eugen Ţurcanu, responsabilul cu circul politic în şedinţele Consiliului Local, a încercat să o dea la întors, explicând că el ar fi vrut să facă mai întâi un parc de joacă pentru copii, dar că cei din Primărie nu l-au lăsat, pentru că sunt programate fonduri europene pentru aşa ceva. Or fi, nu contest, dar nu asta e problema. La câţi copii sunt în Parcul Tineretului, DSPSA trebuia să identifice terenuri şi să facă cel puţin trei-patru spaţii de joacă şi nu neapărat în parc, ci în cartier.
Ştiu, e greu cu locurile de parcare, dar cu copiii ce facem?
Ţurcanu se laudă că în oraş sunt 39 de spaţii de joacă pentru copii. Eu, ca tată, nu ştiu să existe locuri de joacă funcţionale nici cât degete avem la mâini.
Şi nu e singura dovadă de „management în interesul cetăţeanului”.
Ani de zile „edilii” se plângeau că nu sunt spaţii pentru amenajat parcări, că terenurile publice dintre blocuri au fost concesionate pe câţiva creiţari şi s-au ridicat baterii întregi de garaje, iar multe dintre ele au devenit între timp, crame, depozite şi alte alea, în timp ce maşinile stau parcate pe trotuar. Toţi, dar absolut toţi care au fost la conducerea Primăriei, spuneau că soluţia este demolarea bateriilor de garaje la sfârşitul perioadei de concesiune. Ei, s-a ajuns la acest punct. Foarte multe contracte au expirat, iar botoşănenii au luat cu asalt primăria să-şi prelungească înţelegerile. Ce credeţi că au făcut bravii noştri conducători?
Le-au prelungit fără să se mai gândească la cele afirmate în urmă cu câţiva ani. E drept că le-au crescut concesiunile de la câţiva bani pe metru pătrat pe lună la câţiva lei, dar ce contează asta. Credeţi că a spus cineva nu? Cine credeţi că ar fi refuzat să plătească câteva sute de lei pe an pentru o boxă, cramă, garaj, etc?
Garajele alea vor dura peste ani şi nimeni nu se va lega de ele, pentru că în foame de bani, Primăria este în stare să accepte orice, chiar cu riscul de a bloca oraşul cu maşini parcate pe oriunde se poate.
Asta e, ăştia sunt gospodarii pe care îi avem la conducerea oraşului, iar lucrurile nu se vor schimba repede. Chiar dacă, să zicem, se schimbă primarul, aparatul administrativ rămâne acelaşi şi va acţiona aşa cum ştie el, în dorul lelii, fără să-i pese de botoşăneanul care contribuie cu bani grei la bugetul local din care el îşi ia lunar leafa de mii de lei.
