Dacă într-unul din editorialele recente aruncam o geană critică în ograda galbenilor, azi voi încerca să întrezăresc tendințele și traseul celui mai important partid din județ, PSD. Spre deosebire de liberali, a căror soartă „fuse crudă, astă dată” – vorba poetului – pesediștii vor înainta pe cai mari către alegerile din 2024. Să nu credeți cumva că această situație se datorează unor mărețe fapte vitejești! Nu, nici pe departe! Per total, partidul roșu și-a urmat linia arhicunoscută, caracterizată în special prin promisiuni demagogice legate de pensii și salarii, ajutoare pentru cei săraci sau alte asemenea teme, care se lipesc de românul prost ca fasolea-n zi de post! Cum spuneam, alegerile din 2024 vor fi câștigate la pas de către PSD, iar artizanul acestei viitoare victorii este, fără îndoială, președintele filialei județene, Doina Federovici cea care, la sfârșitul mandatului ei, va pune pe masă două realizări notabile: drumul spre Hârlău și drumul spre Ștefănești. Nu contează absolut deloc cine și cât a contribuit în trecut la punerea pe direcție a acestor proiecte. Faptul că ele s-au derulat pe perioada în care Federovici a condus CJ-ul îi conferă acesteia titlul de cel mai aplicat și mai bun președinte de consiliu județean din toată perioada postdecembristă. Orice altă opinie pălește în fața acestor realizări râvnite de decenii de către botoșăneni. În siajul ei, mulți primari vor mai pluti un mandat, mai ales acum când legea alegerilor în două tururi a fost aruncată peste bord. Și dacă tot veni vorba de edili, la nivel de municipii treaba e clară la Dorohoi, unde Alexandrescu va defila pe malurile Buhaiului, și aproape clară la Botoșani, întrucât ghiulelele legate de picioarele lui Cosmin Andrei (teatrul și transportul public) vor atârna destul de greu, dar lipsa unui contracandidat puternic îl va propulsa probabil pentru încă un mandat în fotoliul de primar. E adevărat, și el plutește în siajul Doiniței, dar un pic mai în spate față de alți primari care deja se văd în mandatul 2024-2028. În lista de potențiali adversari ai lui Andrei nu se întrevede niciunul care să îi sufle postul de primar. Nici cei de la PNL, nici cei de la USR și nici măcar verzii care se pare că vor veni cu un candidat surpriză nu vor reuși să acumuleze în trăistuțele lor rupte pe la colțuri mai multe voturi decât actualul edil. Doar dacă și-ar anunța candidatura un Cornel Șfaițer, un Gelu Ciubotaru sau un Valeriu Iftime ar fi în pericol Cosmin Andrei, și asta pentru că cei nominalizați au demonstrat reale calități manageriale, bucurându-se de simpatia multor botoșăneni. Cât despre fostul edil Cătălin Flutur, chiar dacă va candida, nu va reuși să adune suficiente voturi, indiferent de formațiunea politică pe care o va avea în spate. Despre AUR nu am pomenit nimic pentru că multă lume o consideră, aici la Botoșani, o formațiune fără cap și fără coadă. Or în aceste condiții e greu de presupus că al lor candidat va conta în alegerile pentru primărie. Și astfel, după ce i-au golit de aproape toate funcțiile din administrație, pesediștii le iau carnea din fasole liberalilor și în cazul funcțiilor politice. Este foarte probabil ca la anul, Ciolacu și ai lui să-i lase (din nou!) în ofsaid pe galbeni și să iasă de la guvernare, stratagemă care le va rotunji scorul electoral care și așa e destul de consistent și favorabil lor. Calculând, după traiectoria și trendul zilei, poziția politică a pesediștilor peste un an și mai bine, ne dă un rezultat demn de începutul anilor 90: președinție CJ, primării de municipii, majoritate în CJ și aproape sigur și în CL-urile celor două municipii. În aceste condiții ne punem fireasca întrebare: am evoluat cu ceva în acești ultimi 25-30 de ani? Dacă e să dăm un răspuns referitor la mediul politic, atunci e clar „nu”, din moment ce atâta vreme ne-am învârtit ca un ou sub cloșcă. Marele nostru noroc, și aici mă refer la toți românii, a fost integrarea în UE care, deși prematură, ne-a mai ținut cât de cât aproape de valorile europene. Altfel, cu clasa politică de azi, sigur ne-am fi scufundat în timp până prin negura evului mediu. Sau am fi emigrat ilegal, precum sirienii, afganii și alți nefericiți, prin țările cu dare de mână ale Europei. Că legal nu s-ar fi putut, fiind în afara UE. Iar faptul că nu suntem primiți în Schengen nu este efectul tălpilor olandeze sau contrelor nu știu cărui stat, ci numai și numai neputinței noastre proverbiale de a eradica hoția, corupția și alte asemenea „calități” naționale!
