România e țara tuturor paradoxurilor; asta se știe, nu e cazul de explicații suplimentare, însă cele mai multe dintre paradoxuri sunt generate de interesele clasei politice. Pe de o parte, cei de la butoane se dau cu dosul de pământ să ne convingă că Europa este rea, că vrea să ne distrugă și ne-ar fi mai bine în afara Uniunii. Mai mult sau mai puțin fățiș, mesajul antieuropean e vânturat de majoritatea actorilor de duzină care-și dispută scena politică. Uniunea ne constrânge, vrea să taie salarii, să trăim greu, să fim sclavi… Ne-ar fi mult mai bine dacă nu s-ar amesteca nimeni în treburile noastre interne.
Pe de altă parte, aleșii vor să crească salariul minim. Iar… Pentru că așa a cerut Europa. Și dacă cere Uniunea așa ceva trebuie să facem ce ni se spune, că suntem parte din UE și nu putem face ce ne taie capul. Și, dacă tot trăim în țara paradoxurilor, de ce să nu se meargă în extrem? Astfel, deși directiva UE prevede creșterea etapizată a salariului minim până în 2026, ai noștri conducători au decis să crească salariul minim direct la nivelul impus de UE, și anume 3.800 de lei. Iar asta se va întâmpla în anul de grație 2024, când e programat întregul set de alegeri. Alegeri pe care cei de la butoane le-ar vrea comasate, pe motiv că s-ar face economii și nu ar mai obosi alegătorii. Mare grijă mai au de alegători, nimic de spus. De asta le bagă în cap că votul nu contează; indiferent ce alegem, tot cu incapabili corupți ne pricopsim. Chiar așa să fie? PMP și ProRomânia n-au prins pragul electoral, iar AUR a strâns mai multe voturi decât cei trimiși acasă. De ani buni PRM nu mai reprezintă mare lucru în politică. Incapabilul de la Cotroceni a ajuns acolo pentru că s-au mobilizat românii să-l voteze; prin urmare votul începe să conteze.
Revenind la salariul minim, aleșii vor să-l mărească în an electoral, să adune capital de imagine și recunoștință. Însă vor să-l mărească doar prin efortul mediului de afaceri, fără niciun sprijin de la stat, adică exact ca până acum. Dacă, de pildă, statul ar renunța la impozitul pe venit în cazul salariului minim brut, venitul net ar crește cu 300 de lei, apropiindu-se de nivelul la care va ajunge la 3.800 salariul minim brut după ce statul își va lua partea. Cu alte cuvinte, veniturile amărâților pot crește și fără să crească salariile bugetarilor de lux. Asta pentru că salariile năimiților de lux sunt conectate cu salariul minim; orice creștere a salariului minim aduce automat bani serioși în buzunarele bugetarilor inutili. Ca idee, pentru fiecare sută de lei adăugată la salariul minim, un ministru primește un spor de leafă echivalent cu… un salariu minim. Parlamentarilor le crește leafa cu aproape o mie de lei pentru fiecare sută dată amărâtului. Cum să nu asculți de Europa când îți dorește atât de mult bine? Ce dialog social, ce consultare cu mediul de afaceri? Creștem salariul minim, creștem taxe și impozite și plătim o mână de privilegiați să nu facă nimic.
Soluția e simplă, dar interesează pe cineva? Fie se subvenționează salariul minim prin eliminarea impozitului pe venit și reducerea dărilor la Sănătate – la ce sistem sanitar contribuțiile pentru CAS ar trebui complet eliminate -, fie se decuplează creșterile salariale ale bugetarilor de lux de salariul minim. De preferat ambele variante…
Din păcate, suntem conduși de o gașcă de oportuniști puși pe căpătuială. Au dat cu piciorul fondurilor europene doar să-și păstreze pensiile speciale. Facem ce trebuie pentru români, nu ce spune Europa. Acum vor să mărească din pix salariul minim pentru că „așa a spus Europa” și asta doar pentru că e o acțiune de care vor profita tot ei. Nimic pentru cetățeanul de rând, totul pentru ei. Când vine vorba de buzunarul lor, sunt în stare să asculte indicațiile Europei, ba chiar sunt dispuși să o ia înainte, de ce să aștepte până în 2026? Paradoxală țară? Cu siguranță, dar orice paradox are și o explicație. Una cât se poate de mercantilă în cazul de față.
