Dintotdeauna am fost fascinat și oarecum mirat în sens pozitiv firește, de pragmatismul, realismul și eficiența americanilor. Cam tot ce se mișcă peste ocean pornește de la niște principii extrem de clare și precise de care europenii s-au lepădat de multă vreme. Profitul și necesitatea merg acolo mână în mână, nimic și nimeni neapucându-se de vreo activitate dacă aceasta nu este de folos și dacă nu aduce bani. Ceea ce deosebește radical America de Europa și implicit de România este cultura. Acolo, în țara tuturor posibilităților nu am auzit să fie subvenționate de către stat activități culturale care nu produc nicio centimă așa cum se întâmplă în Europa. Film, teatru, pictură, muzică, literatură, sculptură dar și alte ramuri și rămurele ale artei își găsesc calea spre public prin organizații private care, promovând valori adevărate și nu pârâte, scot bani grei din aceste activități. Astfel, în SUA, cine produce un film bun, o carte interesantă sau o melodie de top automat câștigă o grămadă de bani, valoarea fiind pe deplin răsplătită. Deși câteodată și acolo lucrurile o mai iau razna în sensul că la licitații se vând uneori banane puse în ramă cu milioane de dolari, numitorul comun al activităților artistice rămâne fără discuție, valoarea. În Europa de o bună bucată de timp, statele subvenționează multe activități culturale, aceste eforturi colective ale societății deviind de la scopul nobil și măreț, acela de culturalizare programată a maselor, către kitsch-uri și non valori. La noi la români, situația este și mai hilară decât în Europa în sensul că există activități, ramuri culturale care pot produce o grămadă de bani dar nu sunt valorificate așa cum trebuie. Se subvenționează în schimb, cu elan stahanovist, instituții de cultură generatoare doar de acte culturale de mâna a doua și asta nu din cauza lipsei potențialului uman sau artistic ci din cauza managementului pus mereu în slujba politicului și niciodată în slujba valorilor autentice. În acest sens mă miră o știre apărută pe pagina de FB a Centrului Creației Botoșani (CJCPCT Botoșani) și preluată de aproape toată mass media locală prin care suntem anunțați că din lipsă de fonduri, Consiliul Județean Botoșani anulează două manifestări culturale devenite tradiționale la sfârșit de an și anume Festivalul „George Hazgan” și Festivalul Datinilor și Obiceiurilor de iarnă. Având în vedere faptul că gestionarea tuturor instituțiilor de cultură din județ este apanajul PSD, o întrebare mă frământă: dacă tot nu sunt bani pentru anumite evenimente culturale, de ce la sărbătoarea Filarmonicii nu s-au încasat bani la intrare, în condițiile în care majoritatea celor prezenți în sală ar fi dat cu drag câteva sute de lei pe un bilet? Apoi, de ce trebuia să i se umple punga lui Clayderman în august dacă Primăria și CJ nu stăteau prea bine cu banii? O inițiativă echivalentă cu integrarea contra multor teancuri de euro a veteranului Michel Platini în lotul lui FC Botoșani! Dacă nu știți, cu suma de bani cheltuită atunci se puteau organiza nu unul ci două trei festivaluri dintre cele anulate. Bașca anumite comisioane extrase de către unii! Concluzia nu este greu de dibuit. Cu excepția acțiunilor private, toate evenimentele culturale care se desfășoară în Botoșani cresc la umbra politicii. O umbră grea, de nuc bătrân, care va împiedica întotdeauna să răsară din solul nostru bogat, valorile autentice. Avem o mulțime de scriitori, pictori, actori, muzicieni valoroși care ar putea lesne umple săli de spectacole sau scene dar de cele mai multe ori în locul lor sunt băgați în față, pe bani publici, artiști de doi lei sau chiar expirați de tot, așa cum a fost cazul pianistului la care făceam referire. Și dacă tot am amintit de valoare, atunci oamenii angrenați în perpetuarea tradițiilor noastre populare chiar sunt de admirat, munca și pasiunea lor fiind elementele definitorii în prezentările stradale și nu banii. Iată de ce, este vizibilă de la o poștă influența politicului în desfășurarea evenimentelor care ar trebui să fie ca poziție,exact paralele cu această molimă, această pecingine națională numită politică. Revenind la subvenționarea instituțiilor de cultură, consider că o corelare între încasări și fondurile publice ar trebui să fie prima grijă a managerilor acestor instituții. Ei nu ar trebui să umble cu „sărut mâna” la Primărie sau CJ ci ar trebui să gestioneze o sumă fixă și una variabilă în așa fel încât impactul în comunitate să fie maxim. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, atunci cu siguranță ar apărea ca sponsori și reprezentanți ai mediului de afaceri care nu vor mai avea dubii în legătură cu destinația banilor lor. Dar, repet, aceste probleme nu au rezolvare politică. Așa că, stimați manageri care vă ocupați de festivalurile anulate, încercați, evident dacă vă permite tutela politică, să abordați și nepolitic finanțările de care aveți nevoie.
Cultură, bani și pe deasupra, politică – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Botoșani
cer fragmentat
15.5
°
C
17.1
°
15.5
°
39 %
3.6kmh
72 %
mar
15
°
mie
14
°
joi
16
°
vin
16
°
sâm
15
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Doina Federovici (foto stânga) a fost în campanie electorală și la târgul agro-zoo de la Popăuţi.
EDITORIAL
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
EPIGRAMA ZILEI
Ba-i subțire, ba e gros
Dar cu ... caracter frumos.
Și oriunde pe pământ
E ... purtător de cuvânt!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...