Nu aveam de gând să scriu de 1 Decembrie ăsta până să văd mesajele cu iubirea de țară. Campioană, ca de obicei, este președinta CJ Doina Federovici, a cărei mesaj postat online începe așa: „Ziua mare și sfântă a neamului nostru a sosit!”. Nici nu am apucat să încep să râd, că povestea continua cu „Astăzi se împlinesc 105 ani de la momentul în care străbunii noștri și-au văzut visul cu ochii: unirea tuturor românilor într-un singur stat.”
Mai departe nu știu, nu am rezistat. Nici să explic nu prea are rost, ce înseamnă străbuni când e folosit substantival, despre persoane, de când își doresc românii unirea, de fapt, că e vorba de străbunici, eventual, de care singur stat e vorba. Cert e că doamna trebuie neapărat să găsească un absolvent de liceu măcar, care să-i scrie discursurile.
Restul mesajelor dinspre clasa politică conducătoare sunt la fel de penibile și aiurea, chestie care arată că 1 Decembrie a devenit un fel de Halloween pe invers, în care o mulțime de cetățeni din ăștia se deghizează în iubitori de România.
Nici nu e greu, dealtfel, cei mai mulți chiar iubesc, dar nu țara, ci sistemul care oferă lefuri, privilegii, pensii speciale unor mediocri absoluți, în timp ce arestează competența și onestitatea. Îi iubesc chiar și pe românii respectivii aleși. Pentru că îi votează.
Golanul ăla de Cherecheș, primarul băimărean, de oameni a fost votat. De mai multe ori, odată l-au adus din pușcărie să depună jurământ că va respecta legile țării. Șpăgarul Buzatu ot Vaslui – la care numai un portbagaj de șpagă însemna mai mult decât ce s-a dat pe vaccinurile anti Covid de face DNA scandal – a condus județul 30 de ani. Pe Țurcanu de la noi, botoșănenii l-au votat, nu s-a pus el președinte de CJ. La fel Arsene de la Neamț, Udrea. Plus lista aia lungă de nu se mai termină.
Așa că m-a gândit la ce ar trebui să medităm când sărbătorim. Nu e listă completă, nici n-ar putea fi.
Sunt românii patrioți? Cine confiscă patriotismul?
Băimărenii care l-au votat ani la rând pe Cherecheș sau vasluienii pe Buzatu își iubesc sau nu țara? Dacă îi întrebăm vor zice că da, deși prin votul lor și-au condamnat orașul sau județul la subdezvoltare.
Au votat pentru a-și păstra o slujbă caldă la stat, pentru a păstra stratus-quo-ul, că frica de schimbare e uriașă în România. Alții au votat pentru un kil de zahăr sau ulei, câțiva bănuți în plus la pensie. Sau au votat cu necunoaștere, prostie, lipsă de educație. Ori nu i-a interesat și nu au votat.
Poate că vorba președintelui american Kennedy, aia cu nu te întreba ce a făcut țara pentru tine, ci ce ai făcut tu pentru țară nu prea e valabilă în sărăcia și nesiguranța de la noi, cine știe.
Același raționament îl putem aplica și politicienilor. Șefa PSD Botoșani Doina Federovici își iubește sau nu țara când, de exemplu, propune personaje toxice gen Dragnea, apoi Dăncilă, ca președinți ai României? Șeful PNL, Costel Șoptică e patriot sau nu când ține în partid pe Florin Țurcanu sau Verginel Gireadă, ambii condamnați penal? Am ales doar exemple banale, dar logica e aceeași până sus, la președintele țării.
În acest mix de interese personale, interese de partid și declamații patriotarde, iubirea de țară devine greu de definit. Iar patriotismul ușor de confiscat. Periodic, de la Vadim Tudor încoace, apar cetățeni care spun că ei sunt mai patrioți. Atrag ca lampa pe fluturi pe cei care nu se regăsesc nicăieri în societate, dar visează la o sfântă tinerețe legionară, pun mâna pe ștampila de patriot și încep să dea sentințe. Momentan rolul acesta îi aparține lui George Simion, pe turnantă fiind Șoșoacă și alții. Discursul lor e suveranist, naționalist, populist și pe înțelesul tuturor. Nu dovedesc cu nimic că sunt patrioți, ba dimpotrivă chiar, nici o propunere a lor nu e îndreptată spre binele românilor, soluții nu au, nici economice, nici de alt fel. Discursul e că era mai bine înainte când viața era mai simplă. Și sunt primii la din astea cu iubirea de țară.
Însă cel mai mare rău vizavi de acest festivism deșănțat e modificarea percepției. Totul e o serbare acum, cu cârcă de poze puse pe rețele sociale, discursuri citite pe nas de pe foi, pompă, defilări și fasole cu cârnați. Să ne imaginăm că într-un loc oarecare e ales un om cinstit, competent, care își vede de treaba lui cu profesionalism. La ziua României vine și spune „La mulți ani” și gata. Nu face chermeze și inaugurări penibile, doar guvernează pentru oameni. Am mai recunoaște oare un om de acest gen, ca să îl putem și vota? Puțin probabil, cred că dileme de genul acesta au și teologii vizavi de a doua sosire a lui Isus.
Avem ce sărbători?
Fără îndoială că da. Trăim în cea mai bună Românie de când există țara asta, se poate demonstra foarte ușor cu cifre, în absolut orice domeniu. Amărăciunea românilor vine din faptul că nu trăim în una din cele mai bune Românii posibile. Chestie care ar fi fost relativ simplu de obținut. Am fi avut nevoie de niște conducători care să-și iubească țara măcar un pic, apropo de patriotism.
Pentru că România e pe un trend ascendent – în special după integrarea europeană – însă merge cu frâna trasă, se dezvoltă în ciuda politicului, care nu vrea asta. Însă avem antreprenori, avem industrie, agricultură, avem inovare, perspective de dezvoltare, acum de când suntem în Europa, avem de toate. Niște conducători mai trebuie.
Pentru că, deși europenii spun că noi și polonezii vom fi economiile emergente cu cea mai rapidă dezvoltare viitoare, mulți români văd că țara merge în derivă. Asta pentru că clasa politică de la guvernare este incapabilă să absoarbă expertiză. Fiind nepricepuți, le e foarte frică de oameni deștepți sau mai deștepți ca ei. Ceea ce nu e foarte dificil, între noi fie vorba. Așa că țara e condusă de birocrați, care nu caută soluții, ci perpetuarea sistemului.
Acum două sute de ani, boierii nu voiau să plătească impozite. Moldova și Țara Românească erau să nu se unească din cauza asta. Boierii de azi nu vor să renunțe la privilegii, la pensii speciale, la avioane, la lefuri uriașe. Boierii de acum două sute de ani aveau așa numiții „scutelnici” pe lângă ei, ăia scutiți de taxe. Boierii de azi au protejații lor, care sunt angajați în locuri unde nu fac nimic, doar le intra leafa pe card și, când e posibil, sunt scutiți de impozite.
Avem o economie care se descurcă , în ciuda regulilor impuse de un sistem de sorginte feudală, care încă persistă. .
Paseismul nostalgic și patriotismul
L-am auzit recent pe istoricul Cosmin Popa de la Academia Română spunând că istoria nu e despre date și întâmplări, avem calculatoare pentru asta, ci e despre gândire critică. Adică să înțelegem ce s-a întâmplat și de ce, cu ce rezultate.
De aia îi consider pur și simplu proști pe cei care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Probabil se gândesc automat că ei erau mai tineri sau la poveștile spune de părinți sau bunici, însă tot nu e o scuză.
Dar reîntoarcerea asta obsesivă la trecut tot din discursul suveranist și populist face parte. Ultimul demers văzut de mine aparține AUR, un fel de apel al unui fost general condamnat penal, semnat de sute de militari în retragere sau rezervă, generali, comandori. Prevede chestii de genul accesul la funcții doar pentru cei cu o singură cetățenie, cea română, confiscări pentru „refacerea patrimoniului național”, instituirea cotelor de import, consolidarea bazelor sănătoase a națiunii române și altele.
Dincolo de bazaconii, care încalcă toate legile și ordonă femeilor să facă copii sănătoși ca să iasă români verzi, numărul și calitatea semnatarilor e incredibil. Vorbim de militari, oameni din servicii secrete, din structurile judiciare ale statului. Cum naiba instituțiile astea – care ar trebui să apere democrația – produc pe bandă rulantă nostalgici comuniști, suveraniști putiniști, plus cretini care încă mai cred că noi, românii, ne putem descurca singuri. Înseamnă că asta e cultura instituțională acolo, generalul ăla cu apelul AUR nu e o excepție, e portretul robot.
Apoi băieții ăștia ajunși șefi la apelul bocancilor își postează mugetările pe o rețea socială deținută de un american, probabil cu origini evreiești, le trimit mai departe cu telefoane făcute în China, cu microprocesoare din Taiwan și carcase din Indonezia, după care merg la restaurant cu mașini germane să-și mănânce pensia specială.
Unde ar putea să ducă asemenea chemări la România de odinioară, comparativ cu orientarea spre Europa și lumea civilizată? Am un exemplu simplu.
Mioveni și Câmpulung Muscel sunt două orașe în județul Argeș, distanța între ele e 30 de kilometri, cred. La Mioveni se face Dacia, sub egida Renault, la Câmpulung Muscel se făcea ARO, doar de români, că nu au vrut să dea uzina aia „strategică” pe mâinile străinilor. Uzina de la Mioveni, cu acces la piața europeană, cercetare și management performant a ajuns să exporte de una singură mai mult decât exporta întreaga Românie de pe vremea lui Ceaușescu. Mai există o întreagă industrie pe orizontală de firme din România care produc subansamble și alte diverse pentru Dacia și nu numai. Ce se întâmplă cu fabrica de la Câmpulung Muscel? E un teren viran.
Iar România așa va ajunge în urma apelurile făcute de tolomaci care se uită cu jind spre Rusia lui Putin. Un teren viran. Pentru a avea succes introduc în mentalul colectiv povești, care nu au nici o legătură cu patriotismul, sunt doar minciuni. România nu e o colonie a vestului, exportăm de zece ori mai mult decât acum 30 de ani, cu un PIB uriaș comparat cu cel al lui Ceaușescu, producem diverse de la mașini, subansamble, software, tramvaie, trenuri, produse alimentare la multe altele. Suntem al treilea exportator de grâne din Europa, agricultura devine performantă tocmai datorită utilajelor și investițiilor.
Evident, se poate mai bine, mult mai bine. Dar nu cu patrioți de carton, care știu doar să bată câmpii, nu să guverneze.
Cum e să fii român
Ce vor face românii după acest nou 1 Decembrie? Pentru că e încă valabilă vorba neamțului acela care a zis „Român? Asta nu e o naționalitate, e o profesie”, românii se vor întoarce la dat șpagă, la slujba de la stat unde vor suporta un șef imbecil numit de partid, la lupta cu birocrația și impolitețea funcționarilor de la ghișee, la indiferența față de soarta lor dinspre cei pe care i-au ales.
Sau se vor întoarce acasă, în străinătate, după vacanța asta. Că după atâta patriotism, vreo cinci milioane au plecat spre alte zări. Noroc (vorba vine) de războiul din Ucraina, că am ajuns pe locul trei mondial, înainte eram pe locul doi, după Siria, țară în război, unde tot prietenii ruși ai suveraniștilor și-au băgat coada, la fel ca în Ucraina.
Băieții de la matinalul postului de radio Europa FM au pus o întrebare de 1 Decembrie pentru românii din străinătate. Ceva de genul ce i-ar determina să se întoarcă în țară. Eu aș fi întrebat în plus ce i-ar determina să se întoarcă în țară pe cei care sunt deja în România. Că nu trebuie să fii plecat ca să ai o senzație de sufocare, o percepție că asta nu mai e țara ta, ci a unor șmecheri care o prăduiesc. Că a-ți iubi țara și a simți că România e țara ta au devenit chestii extrem de diferite, din păcate.
Pentru că a fost 1 Decembrie, mulți au transmis urări, însă mie mi s-a părut că din majoritatea mesajelor reiese aerul acesta că nu s-ar întoarce pentru nimic. Indiferent dacă trăiesc sau nu în România, mulți români, prea mulți, sunt deja plecați de aici de tot.
