O vorbă modernă și înțeleaptă spune că a lăuda un politician este sinonim cu a aplauda un bancomat pentru „marele efort” că-ți eliberează suma de bani solicitată. Pornind de la această ipoteză, rezultă cât se poate de clar că în această zonă care ne determină semnificativ existențele – este vorba de politic – lauda de sine nu miroase a bine, asta ca să folosesc o altă vorbă înțeleaptă a românilor. Așadar, motorul care face ca o societate să evolueze se numește, fără îndoială critica. Din acest motiv, dar și din altele o mie, votul nostru din anul prea plin cu scrutine va fi unul negativ. Se vor situa în afara acestui curent doar românii care formează nucleele dure ale partidelor, adică fripturiștii și nătângii. După toate calculele statisticile și probabilitățile, aceștia nu pot trece sub nicio formă de procentul de 30 la sută din populația aptă de vot, deci fără „infuzia” electorală a oamenilor normali, politrucii dansează după „Tăcuta” în Re major de Ludwig von … Mutu. Adică sunt fiii ploii, cum spune plastic și sugestiv, românul. Având în vedere multitudinea și enormitatea gogomăniilor „comise” de către ai noștri politicieni, criticarea lor permanentă ar trebui să fie, alături de oină, sport național. Din păcate, mulți formatori de opinie, jurnaliști, oameni cu oarece influență și credibilitate în spațiul public, în loc să dea cu biciul în ei (figurativ, desigur!), le ridică osanale și îi laudă, evident pe părăluțe bune. Că efectul osanalelor nu este cel dorit de partea care deschide larg punga, e o realitate evidentă, mai ales în mediul urban, unde lumea are acces la tot felul de surse de informare, începând de la rețelele de socializare și terminând cu televiziunile online. Cu toate acestea, sunt persoane așa numite publice care practică prostituția la drumul mare, dacă îmi e permisă o asemenea construcție semantică, ridicând ode și osanale unor lideri de partid bicisnici și impotenți politic. Dacă e să aruncăm o privire pe piața mass media botoșăneană, vom observa că instrumentul de care aminteam mai sus, critica adică, lipsește total din trusele de scule ale unor formatori de opinie sau jurnaliști. Acest fapt se datorează în exclusivitate numai factorului material, partidele aruncând regulat cu nonșalanță pumni de galbeni către niște Iude care deși conștientizează nocivitatea pe termen mediu și lung a acțiunilor lor, nu mai sunt de mult în slujba adevărului, a cetățeanului, ci a politicianului. Situația este gravă din acest punct de vedere atât la nivel central, cât și pe plan local. Priviți în jur și veți observa că majoritatea formatorilor de opinie s-au transformat în agenți electorali ai cuiva. Bineînțeles, contra cost sau contra servicii, pentru că sunt destule cazuri în care prieteni, rude, amante sau alte asemenea persoane apropiate „informatorilor” de opinie au slujbe bănoase în administrația centrală sau locală. Or în aceste situații cum să mai comenteze negativ respectivul „prostituat” acțiunile incorecte sau incoerente ale politicienilor?Astfel, pe baricadele adevărului și ale dreptății luptă azi foarte puțini dintre aceia care ar trebui să-și facă din asta un crez în primul rând și de-abia apoi o profesie. Cu siguranță, faptul că „Monitorul de Botoșani” îmbrățișează acest ideal („Singurul ziar care nu poate fi cumpărat de politicieni!”) reprezintă dovada vie și palpabilă că nu este chiar totul pierdut, că există speranță de revenire la normalitate. Mă miră faptul că cei care proslăvesc prin texte sau imagini niște caricaturi de politruci nu se gândesc la faptul că într-o zi vor fi trași de mânecă de nepoți sau poate chiar de propriii copii, care îi vor întreba: „Cum ai putut face asta?” Iată de ce, acum, în al doisprezecelea ceas, în anul electoral 2024, ar trebui ca toți cei care sug de la pungile roșii, galbene sau alte culori politice să lase dracului la o parte sfârcul cancerigen și să prezinte în scrierile lor realitatea așa cum este ea. Altfel, putregaiul minciunii va înainta până în bula lor confort unu cu vedere la soare și implozia va fi într-o zi, iminentă. Și oricâți bani ar mai „investi” în iluzoriul Eden personal, primarul X sau președintele de partid Y, nu ar mai ajuta la iluminarea unui habitaclu năclăit în meandrele întunericului. Concluzia acestor rânduri este una clară și evidentă: criticați, domnilor! Că atâtea sunt de criticat încât, vorba lui Bădița Mihai, mii de ani ne-ar trebui să trecem prin condei toate porcăriile și măgăriile comise de către niște oameni care se gândesc numai și numai la mațul lor gros și fără fund. Să vă reamintesc aici o parte dintre acestea? Mă tem că nu voi termina până la alegeri…
