„Trebuie să existe oameni tineri, noi, în politica românească”

0

Studentul şi olimpicul internaţional Octavian Eusebiu Halici visează la o carieră în diplomaţie şi susţine că ştie ce-i lipseşte României.

 Reporter: – Cine este Octavian Eusebiu Halici?

Octavian Eusebiu Halici: – Este dificil să spun cine sunt, deoarece am 20 de ani, dar aş vrea să spun cine aş vrea să fiu. Visez să fiu diplomat, să lucrez în Parlamentul European, sau delegat al României la ONU. În prezent studiez ştiinţe politice în limba franceză în cadrul Universităţii Bucureşti şi sunt în al doilea an de studiu de licenţă. Parcursul meu academic abia a început, întrucât vreau să urmez şi facultatea de drept tot la Universitatea Bucureşti şi tot în limba franceză, în cadrul Colegiului Juridic Franco-Român, secţiunea drept european.

– De când datează pasiunea ta pentru limba franceză?

– Din clasa a IV-a, când, tatăl meu, fiind pasionat de cărţi de aventură, mi-a oferit cărţi din colecţia lui Jules Verne. Eu nu le-am citit pe toate, ci doar opt, luate aleatoriu, şi mă fascina modul în care Jules Verne descria civilizaţia francofonă, cultura lui vastă. Din curiozitate am căutat mai multe opere ale autorilor francezi. pentru că literatura francofonă mi se părea fascinantă. În gimnaziu am avut un profesor minunat de limba franceză, doamna Mirela Sandu, de la Şcoala „Mihail Kogălniceanu” din Dorohoi, care mi-a insuflat dragostea pentru francofonie şi m-a pregătit pentru concursuri şi olimpiade. În clasa a VIII-a am participat la prima mea Olimpiadă Naţională de Limba Franceză, după care au urmat încă patru participări consecutive. În clasa a X-a am primit premiul II la această olimpiadă naţională, care mi-a garantat biletul spre Olimpiada Internaţională din Bulgaria, în 2016, competiţie la care mi-am adjudecat premiul I. Atunci mi-am zis că sunt predestinat unei cariere în relaţii internaţionale, folosind limbile străine.

– Această pasiune se limitează doar la limba franceză?

– Limba franceză o vorbesc la nivel avansat, mă pregătesc acum pentru certificatul DALF C2, examen pe care-l voi susţine la finele acestui an. Vorbesc la fel de bine limba engleză, am certificat IELTS C1, şi limba rusă, dar la nivel începător spre intermediar. Am participat şi la dialoguri diplomatice în cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse din Bucureşti cu Excelenţa Sa domnul Ambasador Valery Kuzmin. În prezent efectuez un stagiu de practică în cadrul Ambasadei Libanului în România, unde am oportunitatea de a învăţa două ore pe săptămână limba arabă.

– Cum ai ajuns să efectuezi acest stagiu de practică?

– Facultatea noastră are parteneriate cu diverse instituţii guvernamentale sau nonguvernamentale. Ambasada Libanului are un acord de colaborare cu Agenţia Universitară Francofonă, care este sponsor al facultăţii noastre şi, prin intermediul acestei agenţii, a fost posibilă realizarea acestui stagiu de nouă luni. În cadrul ambasadei mă ocup în principal de traduceri, urmăresc imaginea ţării în presa din România şi fac parte din echipa de organizare a evenimentelor culturale.

– Ce ne poţi spune despre activitatea din cadrul acestei ambasade?

– Am ştiut că este o provocare, de asta am acceptat pentru că mie îmi plac provocările. Îmi place ca fiecare zi să nu fie la fel. Mie nu-mi place rutina, deci îmi place ca fiecare zi să fie diferită şi să fac câte un lucru nou, să adun în palmaresul meu amintiri şi experienţe cât mai diverse şi la sfârşitul zilei să spun că regret lucrurile pe care le-am făcut, decât cele pe care nu le-am făcut. Stagiul nu este foarte dificil pentru că sunt un novice, sunt nişte etape care trebuie parcurse, însă acest stagiu poate garanta un loc de muncă, după terminarea facultăţii. Experienţa este însă uimitoare. Un eveniment de amploare pe care l-am organizat a fost în noiembrie 2019, la Târgul de carte Gaudeamus, în cadrul căruia ambasada a avut un stand de aproximativ 2.000 de cărţi. Pe 20 martie sărbătorim ziua limbii franceze şi pregătim un alt eveniment de amploare. Anul trecut a avut loc la Administraţia Prezidenţială Cotroceni. Vom pregăti un eveniment interesant în cadrul căruia vor fi premiaţi elevii care au obţinut rezultate extraordinare la concursuri şi olimpiade în limba franceză, având în vedere că doamna Ambasador Rana Mokademm este şi responsabila Grupului ambasadorilor delegaţi internaţionali francofoni. Spunem deseori că timpul trece repede, dar e bine să treacă cu folos, iar eu chiar simt că timpul meu trece cu folos în cadrul ambasadei.

– Cum te-ai decis să faci un stagiu de practică în cadrul Primăriei Botoşani?

– M-am gândit că un bun politician sau un funcţionar european trebuie să parcurgă toate etapele politicii. Trebuie să există o traiectorie, un parcurs sistematizat, etapizat. Nu există lucruri care să se întâmple peste noapte şi de aceea am decis ca în vacanţa intersemestrială să-mi petrec timpul într-un mod productiv. Aşa că am trimis un e-mail la primărie şi am ataşat un CV şi o scrisoare de motivaţie şi, spre bucuria mea, am primit răspuns a doua zi. În cadrul stagiului, am participat la şedinţe, am făcut traduceri şi am fost implicat în activităţi specifice în cadrul unor birouri. Am discutat cu domnul primar Cătălin Flutur şi cu domnii viceprimari Cosmin Andrei şi Marian Murariu şi pot să spun că am câştigat un bagaj de cunoştinţe noi, folositoare. Timpul petrecut aici chiar a fost unul rodnic. Echipa primăriei este formată din oameni frumoşi, dinamici, care sunt gata să-i ajute chiar şi pe cei care sunt novici, ca mine. Trebuie să-i mulţumesc în primul rând doamnei Ortansa Albu. Dumneaei mi-a răspuns la mesaj şi s-a ocupat de mobilizarea echipei dinaintea sosirii mele în primărie. Îi mulţumesc domnului primar, dar şi domnilor viceprimari, că m-au lăsat să-i deranjez două săptămâni.

– Care este cel mai important premiu obţinut de tine până acum?

– În aprilie 2018 am participat la un concurs de eseuri filosofice pe tema valorilor umane şi a respectului, organizat de către Clubul Lions din Franţa. La acest concurs au participat tineri din ţări care aparţin Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei. Au participat peste 200 de elevi de clasele a XI-a şi a XII-a. La acest concurs am obţinut locul I, locul doi fiind obţinut de un tânăr din Canada, iar locul trei de un coleg din Bulgaria. Acest premiu s-a materializat într-un stagiu de practică în cadrul Parlamentului European şi un stagiu cultural în regiunea Grand Est, Franţa.

– Ce ai scris în eseu?

– Am început cu o frază polemică – vorbim tot mai mult despre criza politică, economică, a alimentelor, însă nu ne referim la criza valorilor morale pentru că, într-adevăr, umanitatea suferă în momentul de faţă de o mare criză a valorilor morale. Tindem tot mai mult să ne agăţăm de ceea ce este material în detrimentul a ceea ce este emoţional. Primează mai mult unele obiecte, accesorii, decât sentimentele sau relaţiile de prietenie. Ne interesează mai mult ce am făcut sau ce avem, decât cum ne simţim sau cum suntem. În franceză se spune „a avea” nu trebuie să fie înaintea lui „a fi”. Am realizat eseul sub firma unei scrisori deschise a unui bătrân veteran de război care încearcă să transmită o lecţie tinerei generaţii, în care el încearcă să explice că această criză a valorilor morale a mai existat o dată în trecut şi a creat mari conflagraţii mondiale, cele două Războaie Mondiale, iar el încearcă să explice tinerei generaţii să nu facă aceeaşi greşeală a predecesorilor.

– Am înţeles că acorzi o importanţă deosebită implicării civice.

– Pentru mine, implicarea este sinonimă cu dorinţa de a face bine şi dorinţa de a-ţi ajuta aproapele şi de a te face util în societate. Fac parte din Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil şi sunt membru şi în Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS). Scopul LSRS este de a aduce cât mai mulţi studenţi români din străinătate înapoi în ţară şi de a-i mobiliza, determina să aplice aici ce au învăţat acolo.

– Cum de nu ai plecat să studiezi în străinătate?

– Am avut câteva oferte de studiu în universităţi din Olanda, Belgia, Franţa, însă m-am gândit că această oportunitate de a studia la mine în ţară, în limba franceză, ar fi benefică atât pentru mine, pentru că aş continua să fac ce-mi place, dar şi pentru bugetul familiei. Majoritatea studenţilor plecaţi în străinătate lucrează în domenii care sunt diferite de studiile lor. Eu nu vreau să studiez ceva fără să aplic, deoarece teoria fără practică este egală cu zero. Mă motivează în fiecare zi ceea ce spunea Arsenie Boca „o singură dată am stat degeaba şi atunci tatăl meu m-a mustrat, iar de atunci nu am mai stat degeaba nici o zi, pentru că îmi era frică să stau degeaba”. Chiar dacă am ales să studiez în ţară, asta nu m-a împiedicat să aplic pentru diverse burse de studiu de vară, în Franţa sau Canada. Am participat la proiecte Erasmus, am fost în Spania, în Franţa, în Canada. Sunt mulţumit de oportunităţile pe care le oferă Facultatea de Ştiinţe Politice şi fiecare eveniment sau lucru pe care-l fac uneori are substanţă sau legătură cu ştiinţa politică sau cu politica în general. Încerc din răsputeri să nu mă compar cu ceilalţi şi mereu îmi spun că îmi doresc să fiu doar mai bun decât am fost cu o zi înainte, pentru că tendinţa trebuie să fie ascendentă, nu descendentă.

– Eşti student la ştiinţe politice. Ce părere ai despre politicieni?

– Mie îmi place să spun om politic sau om de stat, pentru că atunci când folosesc cuvântul om în faţă, e ca şi cum l-aş umaniza. Decidenţii şi oamenii politici sunt la urma urmei oameni şi sunt aleşi de către cetăţeni şi sfatul pe care l-aş oferi este să asculte mai mult de tineri, dar şi de cetăţenii pe care-i reprezintă pentru că, în 80% dintre cazuri, decidenţii din parlament mai mult decid pentru ei decât pentru ţară şi, mai mult, îşi reprezintă propriile interese decât să reprezinte interesul naţional. Trebuie însă să spunem că nemulţumiri există în fiecare ţară, nu doar în România.

– Asta ca să le găsim o scuză.

– Da, dar nemulţumirile nu ar trebui să fie atât de multe. Trebuie să ne axăm mai mult pe valori, pentru că acesta este cuvântul cheie – valoare morală. Am senzaţia că tendinţa este de a promova mai mult non valoarea şi ceea ce nu are substanţă, sau nu creează emoţie. Nu promovăm modele, pentru că există o criză a modelelor. Tinerii nu au modele, nu au repere, iar cele pe care le promovează televiziunile nu sunt întotdeauna cele mai bune. Trebuie să existe oameni tineri, noi, în politica românească. Cetăţenii ar trebui să nu-şi mai aleagă oameni care nu le reprezintă nevoile şi interesele, pentru că există această vorbă care poate fi un pic cinică – fiecare ţară îşi merită conducătorii pe care-i are. Iar pentru a avea încredere într-un stat trebuie să există trei piloni – legitimitate, autoritate şi suveranitate. Ion Heliade Rădulescu spunea că fără educaţie, fără şcoală să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, nici stat bine organizat şi bine cârmuit. Prioritară trebuie să fie educaţia, pe locul doi să fie cei trei piloni şi pe locul trei tinerii în viaţa politică şi implicarea civică a acestora. De asta ar avea nevoie în momentul de faţă ţara noastră şi asta ar trebui să înţeleagă oamenii politici actuali.

– Crezi că este important să ne raportăm la înaintaşii noştri, la marii oameni politici care au luptat pentru binele acestei ţări?

– Sigur că da. Trebuie să ştim să ne promovăm originile, rădăcinile, locul în care ne-am născut şi de unde venim. Până la urmă, cel care nu-şi cunoaşte trecutul şi nu învaţă din trecut, este condamnat să nu aibă un viitor fericit. Le-aş spune tinerilor să nu le fie teamă să ţintească spre lună, pentru că, chiar dacă nu vor nimeri, vor finaliza prin a ajunge printre stele. Şi dacă tot vorbeam despre implicare civică, le transmit tinerilor să reţină că cea mai grea zi este cea în care nu au făcut nimic.

 

+20 -1
se încarcă...