„Omul este cel care a favorizat răspândirea bolii”

♦ Ovidiu Airimiţoaie, directorul adjunct al Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Botoşani, crede că un atu important în lupta cu epidemiile este încrederea oamenilor, care se câştigă doar printr-o bună comunicare

0

La această concluzie a ajuns medicul veterinar Ovidiu Airimiţoaie, directorul adjunct al DSVSA Botoşani, care a fost implicat atât  în lupta cu pesta porcină africană, cât şi cu virusul SARS-CoV-2.

 

Reporter: – Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Botoşani este implicată în lupta împotriva pandemiei de Covid. Care este rolul ei?
Ovidiu Airimiţoaie:
– Există un protocol semnat între Autoritatea Sanitar Veterinară şi Ministerul de Interne privind aceste controale. Tematica e clară: conştientizarea populaţiei şi a administratorilor spaţiilor comerciale şi a tot ce ţine de reţeaua comercială asupra importanţei măsurilor de distanţare, de prevenire a apariţiei şi răspândirii bolii. De la nivelul instituţiilor centrale şi a Prefecturii, ni s-a solicitat să nu intrăm direct cu sancţiuni, ci să ducem mai întâi o muncă de conştientizare, de avertizare, în primă fază, după care, dacă avem cazuri în care administratorul sau patronul sfidează practic anumite reguli, să fie sancţionat.

– În aceste echipe mixte, care descind în zone aglomerate – în hală, pe terase – care este rolul reprezentanţilor DSVSA?

– Ca principală atribuţie a sistemului sanitar-veterinar este siguranţa alimentului. Să nu uităm că pe perioada stării de urgenţă multe activităţi au fost suspendate. De aceea, ne interesează calitatea produselor prezentate spre vânzare, în ideea de a nu fi produse expirate. Ne interesează, de asemenea, igiena personalului, igiena spaţiilor, respectiv modul de depozitare, de desfacere al acestor produse. Nu există un exces de zel, să mergem să facem controale la miezul nopţii, dar în colaborare cu cei de la Inspecţia Teritorială a Muncii, a Direcţiei de Sănătate Publică şi cu celelalte instituţii cu atribuţii facem controale la ore diferite când, prin atribuţiile noastre, nu le-am fi putut face. Spuneam de calitatea produselor, pentru că cine este de rea intenţie şi are un produs la limită nu-l scoate la comercializare de la 8:00 la 16:00, când toţi funcţionarii sunt pe teren. Prin aceste controale îi putem descoperi. Nu ieşim în afara atribuţiilor de serviciu, dar cu această ocazie verificăm şi aceste situaţii.
– S-a tot vorbit că virusul SARS-CoV-2 nu se poate transmite prin alimente.
– Noi nu putem emite teorii. Şi în medicina umană şi în medicina veterinară a spune cu siguranţă „virusul se transmite sau nu” trebuie demonstrat experimental. Atâta timp cât nu s-au făcut experimente care să arate că virusul a fost identificat pe un pachet de biscuiţi sau pe ambalajul unei pâini, deşi au fost lansate opinii, eu nu pot să precizez că este o cale de transmitere sau nu. Cu toate că s-au transmis date referitoare la perioade de timp cât rezistă virusul pe diferite suprafeţe – metal, plastic, hârtie – nu ştiu în baza cărei demonstraţii s-a făcut acest lucru. Probabil că şi banii nu sunt un vector şi de aceea cea mai eficientă măsură de prevenire este acel spălat pe mâini, cât mai des.
– La o grădină zoologică din New York s-a descoperit că virusul „a migrat” din nou, de data aceasta, de la om înapoi la animal, la o felină. S-au descoperit astfel de cazuri şi la noi?
– Nu! În zona noastră nu s-au semnalat asemenea cazuri. Probabil că acolo s-a demonstrat transmisia, în sensul că s-a izolat şi identificat virusul la acea felină şi s-a stabilit sursa de contaminare.
– Ca instituţie, de ceva vreme, o altă epidemie vă dă mari bătăi de cap, pesta porcină africană (PPA)!
Dacă în pandemia de coronavirus este pusă în pericol viaţa omului, în ceea de PPA este pusă în joc viaţa economică a unui judeţ. Pesta porcină africană este o boală tot virală. În Europa, virusul pestei porcine africane a intrat în 1957 printr-un aeroport din Lisabona, prin administrarea de resturi alimentare de la călători la o exploataţie cu populaţie de porc domestic. Ca şi în cazul SARS-CoV-2, virusul pestei porcine africane are această structură labilă. De atunci, deşi este o boală aşa de răspândită, nu s-a reuşit obţinerea unui vaccin eficient. În schimb, ne lovim, atât în prevenire, cât şi în combatere de mentalitatea omului, în sensul că foarte mulţi consideră că „ce nu se vede nu există” şi „mie nu mi se poate întâmpla”. Discutam cu  un coleg din Autoritate şi spunea că, la nivel de ţară, pe perioada stării de urgenţă au scăzut focarele de pestă porcină africană. Acolo unde a evoluat boală, omul este cel care a favorizat răspândirea ei. Favorizarea răspândirii bolii la plante şi animale este o infracţiune, la fel ca şi favorizarea răspândirii sau zădărnicirea combaterii bolii la oameni, despre care se vorbeşte acum.

– Care este principala sursă de răspândire a virusului PPA?

– Este clar că mistreţul este rezervorul natural de virus şi acolo unde există o populaţie numeroasă de mistreţ, şi mă refer la zona de pădure, a evoluat exploziv, am avut multe cazuri în focare şi automat a apărut Pomârla (n.r. – primele cazuri de PPA la porcul domestic din judeţ) şi apoi s-a extins. Interesant este că după aproape doi ani, pe fondurile de vânătoare afectate, s-au mai identificat mistreţi pozitivi, dar serologic. Practic, la acele animale nu s-a identificat virusul, ci doar anticorpul, care demonstrează că animalul a venit în contact şi a trecut prin boală, semn că în acel teritoriu boala este veche.
– Mai avem focare pe teritoriul judeţului?
– Da, la Româneşti. Încă din ianuarie serviciile sanitar-veterinare de pe teritoriul judeţului ne-au notificat faptul că în Pădurea Domnească din Raionul Glodeni, undeva la 16,5 kilometri în linie dreaptă de Româneşti se înregistrează o mortalitate crescută la mistreţ. La aceste animale a fost identificat virusul pestei porcine africane. Înainte de a se identifica noul focar de la noi a apărut un nou focar la Iaşi, tot la mistreţ. Fiind perioadă de iarnă, populaţia de mistreţ migrează pentru adăpost în pădurile de dincolo de Prut, iar primăvara, pentru hrană, migrează la noi. De la Barajul de la Stânca, în jos, până la graniţa cu judeţul Iaşi, în Româneşti, Santa Mare, într-un interval de două luni şi jumătate, s-au identificat 26 de cadavre toate pozitive la PPA. Din fericire doar într-o singură exploataţie a intrat virusul la domestic.

– Cum stă judeţul Botoşani la nivel naţional la acest capitol?

– La nivel naţional, judeţul Botoşani este undeva pe locul 2, 3 ca animale crescute în gospodărie, în schimb, nu avem ferme de animale de mare capacitate. Nu aş vrea să sune ca lipsă de modestie, dar ori am avut noroc, ori am intervenit bine. Am reuşit, noi, la Botoşani, să ţinem sub control epidemia de pestă porcină africană. Prin teste, prin discuţiile cu oamenii… Nu am fost nevoiţi să aplicăm măsuri radicale, de ucidere în masă. Practic, conform procedurii trebuie efectuată o analiză de risc. Nu spune nimeni că la trei focare, la cinci focare, la şapte focare ucizi animalele din localitate.
Aţi câştigat încrederea oamenilor prin despăgubirile acordate celor care au rămas fără porci.
– Încrederea se câştigă prin comunicare. Aş mulţumi colegilor concesionari, care, la fiecare caz, din poartă în poartă, cu hârtiuţe cu acele minime măsuri de biosecuritate (să-şi schimbe încălţămintea când intră la animale, să nu administreze în hrana porcilor resturi alimentare care ar putea să transmită boală, să cumpere carne doar din unităţi autorizate, etc.), au avut o permanentă comunicare cu oamenii. Şi acolo unde medicul veterinar îşi face treaba şi este respectat, oamenii îl ascultă şi au încredere în ceea ce le spune. În majoritatea cazurilor din judeţ, comunicarea cu medicul veterinar a fost bună, în sensul că la fiecare caz sau suspiciune de boală a fost anunţat medicul concesionar, iar la fiecare mortalitate am ridicat probe din timp.
– Au existat cazuri în care s-au ascuns porcii morţi?
– Nu, nu! A fost o situaţie când s-a aplicat o sancţiune unui cetăţean din Hăneşti, care îşi ţinea scroafa acasă şi şi-a dus purceii la stână, într-un focar de pestă porcină africană la mistreţ. Lucru total interzis în zona în care evoluează boala şi automat la stână a apărut mortalitate la porcul domestic. În rest, fiecare caz de porc mort sau sacrificat pe motiv de suspiciune a fost despăgubit conform legislaţiei. Oricum există un impact pentru crescător să-i ucizi animalul, pentru că e animalul lui, e bunul lui, avutul lui, dar au înţeles că altă soluţie nu e şi au fost deschişi la comunicare.
– România a pierdut statutul de ţară liberă de pestă clasică. Organismele internaţionale vor să ne impună să nu se mai vândă porcii din gospodării, iar purceii să fie achiziţionaţi din fermele autorizate. Cum vedeţi această situaţie?
– E o temă încă în discuţie. Legat de tema pestei porcine clasice, până în decembrie 2007 a fost permisă vaccinarea, după care au durat 10 ani să demonstrăm că pe teritoriul României nu există virusul pestei porcine clasice. M-aş întoarce un pic la pesta porcină africană. În Spania evoluează de peste 30 de ani, poate 35. S-a întâmplat ceea ce se întâmplă şi la noi. Singura soluţie pentru controlul pestei porcine africane a fost interzicerea creşterii animalelor în gospodăriile populaţiei şi crearea de ferme cu biosecuritate extremă, cu control pe sănătatea acelor animale. Noi nu putem face lucrul acesta.
– Dacă l-am face, nu am lovi în tradiţia poporului român?
– Dacă mai renunţăm şi la tradiţii…, dar un minim control asupra modului cum sunt crescute animalele trebuie. Nu ştiu sub ce formă legislativă, modul în care va fi formulat şi cât de aplicabil va fi acest control, dar probabil că vor fi găsite mecanismele cele mai bune. Practic, ne întoarcem şi la mentalitatea românului: „am dreptul să cresc câte animale vreau, să le reproduc, să le dau…”
– Românul e inventiv! Nu există riscul de a se găsi metode de fentare a acestor restricţii?
– Noi ca şi instituţie avem probleme şi pe identificare a porcului, pentru că nu este purtător de subvenţie, întorcându-ne la mecanismele de a-i convinge pe oameni să-şi declare animalele. Crescătorul nu este stimulat sau obligat că în momentul în care are un animal, prin fătare, prin cumpărare, să-l declare şi să-l identifice, fiind că nu are niciun avantaj. De aceea, pe această zonă avem probleme de corectitudine sau mai bine zis de actualizare a bazei de date, dar suplinim prin activitatea colegilor concesionari din teritoriu.
– Cine va fi noul director executiv al DSVSA Botoşani?
– Funcţia de director executiv este vacantă. Numirea în această funcţie este atributul preşedintelui ANSVSA. Decizia este la domnia sa şi nu pot să spun cine va fi. Sunt director adjunct din 2005 şi lucrez atât de bine pe partea tehnică împreună cu colegii, mă simt bine pe această poziţie, îmi place ceea ce fac, încât aş vrea să continui.

 

+13 -11
se încarcă...