S-a născut în jurul anului 270, în Aski, Cipru, și a fost păstor de oi. Numele său provine de la un cuvânt grecesc, care înseamnă „coșuleț”. A fost căsătorit și a avut o fiică, Irina. După moartea soției, decide să intre într-o mănăstire din apropiere. În scurt timp ajunge episcop al Trimitundei. În timpul persecuțiilor aduse de către Maximian și Galeriu, Sfântul Spiridon a fost prins și ca pedeapsă pentru credința în Hristos i s-a scos ochiul drept și i s-a tăiat pulpa stângă. Pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni. A luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Sfântul Spiridon era atât de convingător atunci când vorbea despre Sfânta Treime, încât mulți păgâni se converteau la creștinism, iar arienii renunțau la învățătura lor falsă. Pentru a explica unitatea și diversitatea Sfintei Treimi, Sfântul Spiridon a luat o cărămidă și a arătat că deși aceasta este formată din trei elemente distincte: pământ, foc și apă, ele formează un tot unitar: cărămida. Sfântul Spiridon a trecut la cele veșnice în anul 348 d.Hr, la vârsta de 78 de ani. A fost îngropat în Biserica „Sfinților Apostoli” din Trimitunda. Sfintele sale moaște au rămas în Cipru până în veacul al VII-lea, când din cauza năvălirii arabe au fost mutate la Constantinopol, într-o biserică de lângă Sfânta Sofia. După ce orașul a fost cucerit de turci, sfintele moaște au fost duse în Kerkyra – Corfu (1456), unde se păstrează și astăzi.
În fiecare an, pe 12 decembrie, papucii Sfatului Spiridon sunt schimbați. Ei se tocesc ca urmare a drumului parcurs spre vestirea lui Hristos în întreaga lume. De aici și denumirea de „sfântul călător”. Din mărturiile unor clerici reiese că pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului nu mai este prezent în raclă, iar atunci când revine, este cald și prăfuit.
Acesta este și motivul pentru care, în cântările Acatistului sau spunem: „Bucură-te că ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te că încălțămintele tale slujesc ca dovadă“.
Pentru asta te-am făcut pe tine
Pe drum, un om întâlni o fetiţă înghețată care tremura într-o haină subțire și care nu mai spera să primească ceva cald de mâncare. El se revoltă şi-i spuse lui Dumnezeu: „Cum poți permite așa ceva? De ce nu faci nimic împotriva acestei situații?” Mai încolo întâlni un om fără picioare care cerșea… aceeași reacție de revoltă avut-o omul nostru: „De ce nu faci nimic Doamne?” Pe moment, Dumnezeu nu-i dădu nici un răspuns. Dar într-o noapte îi spuse: „Am făcut ceva împotriva acestei situații; te-am creat pe tine!”
Războiul stomacului e primul război pe care l-a pierdut omul și prima biruință a diavolului. Și cu el nădăjduiește să câștige și pe oameni și să-i desfacă de Dumnezeu. Și să știți că de nu-și vor trage de seamă oamenii, diavolul va birui. Iată de ce strigăm s-audă toți: înapoi la post căci fără de post ne merge rău! Și iată cât de rău: cine nu se leapădă de carne și de grăsime repede va fi încolțit de mânie și de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. (Pr. Arsenie Boca).
Preot Olivian SANDU
