Sunt sigur că foarte mulți români cunosc perfect rolul și locul instituțiilor de control în complicata ecuație a vieții economico-sociale postdecembriste. Cu riscul de a plictisi o bună parte dintre cititorii acestei rubrici voi menționa pe scurt scopul existenței acestora: vegherea continuă la aplicarea corectă a legilor. Cum legile sunt făcute pentru buna funcționare a societății, rezultă că instituțiile de control sunt acele mecanisme care trebuie să elimine abaterile ce ar putea produce neplăceri sau sincope în evoluția societății și a individului. Că lucrurile nu stau deloc așa, e o altă gâscă într-o altă traistă, factorii decidenți din administrație (adică din politică!) văzând în instituțiile de control niște instrumente prin care își pot câștiga teritorii politice, putere, influență și bani cu duiumul. Din aceste simple dar elocvente motive, rolul instituțiilor de control este contaminat de multe ori, slujbașii puși să aplice legea ori dând exemplu de exces de zel ori trecând cu vederea unele deraieri de la calea dreaptă. Ceea ce ar trebui să fie mâna prelungită a cetățeanului în societate se transformă astfel într-o proteză nepotrivită, incomodă și dureroasă datorită influenței politicului sau concepției încetățenite printre angajații instituției cum că ei ar fi un fel de Gheorghe Dracu, un fel de arhangheli cu puteri nemăsurate care dețin puterea și adevărul. Așadar, deraierile semnalate destul de des în instituțiile de control au două cauze, ambele la fel de dăunătoare. Prima se referă la factorul politic, șeful instituției de control fiind chemat la raport la partid și dirijat să apuce pe una din două căi: dacă cel care nu a respectat legea e din zona lor politică atunci trebuie să mușamalizeze cazul. Dacă e de la adversari, excesul de zel e singura cale de urmat. A doua cauză este de natură … hai să-i spun umană întrucât la baza ei stă omul, adică angajatul care merge în control. Ei bine, acesta, dacă nu are nicio ghidare de la comenduire, acționează de cele mai multe ori în interesul propriu, din nou excesul de zel fiind linia continuă pe care acesta o va urma. Dacă se întâmplă cumva ca agentul economic controlat să nu ia poziția ghiocelului și să-și apere așa cum e firesc drepturile atunci inspectorul cel zelos îl rade efectiv, prin aplicarea amenzii maxime ceea ce poate duce uneori la eliminarea „controlatului” de pe firmamentul comercial. Poate cea mai gravă deficiență care se consemnează în dreptul instituțiilor de control este lipsa cvasitotală din arsenalul de articole și paragrafe a consilierii, a prevenției. Din păcate, cuantumul amenzilor aplicate încă mai este un indicator de performanță în multe instituții când, în mod corect, normal și firesc ar trebui ca inspectorii să fie partenerii care să ajute agenții economici ambele părți având un scop comun: funcționarea optimă a economiei corelată cu bunăstarea cetățeanului. Din păcate, organele de control sunt frâne în toată regula pentru agenții economici, din start aceștia din urmă fiind încadrați în categoria delicvenților și dirijați cu îndârjire înspre această zonă. Astfel, în loc să fie cureaua de legătură între cetățean și agent economic, organul de control este transformat într-un fel de perceptor care nu are alt țel și scop decât acela de a aduna bani la buget. Aș înțelege această poftă de amenzi mari ale inspectorilor dacă în urma consilierii, a avertismentului, „inculpatul” se repetă în aceleași greșeli. Dar așa, să-i dai în cap cu zecile de mii de lei dirijate către buget nu este deloc în regulă. Și fiindcă am amintit de zona comercială, aplicarea amenzilor mari nu este altceva decât o întrajutorare a marilor lanțuri de magazine, a hipermarketurilor. Pentru că dacă unui producător sau comerciant mic i se aplică o amendă de douăzeci – treizeci de mii de lei, viața lui într-un mediu comercial dominat de cei mari, este terminată în timp ce pentru ei suma nu este de speriat, mai ales că scapă de o concurență de multe ori incomodă. Am folosit acest exemplu din zona comercială pentru a sublinia ce aiurea pot fi legile în România. Circula o vorbă pe rețelele de socializare că oricine vrea să facă ceva în România trebuie aibă acordul celor care nu fac nimic. Din păcate, gluma amară înglobează foarte mult adevăr în ea, instituțiile statului (pentru că de fapt, organele de control cam asta sunt!) nu ajută nici cetățeanul și nici întreprinzătorul ci din contră: piedici, șicane, amânări, tărăgănări și câte și mai câte. Toate anomaliile se datorează legilor făcute cu fundul și aplicate cu partea din față! Atâta vreme cât printre juriștii noștri va circula cu dezinvoltură vorba aceea că unde sunt doi juriști există trei păreri, e limpede că legile vor fi în multiplă coadă de pește ceea ce are ca efecte anomaliile semnalate mai sus. O lege trebuie să fie clară, coerentă, cu sens, cu noimă iar aplicarea și verificarea aplicării ei în practică trebuie să fie aidoma. Altfel, balcanismul ne înghite cu tot cu fulgi…
Balcanismul instituțiilor de control – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
![editorial](https://static.monitorulbt.ro/wp-content/uploads/2017/02/editorial-e1668970069281.jpg)
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Minuni versuri surprize – Dumitru MONACU, scriitor
Aproape sigur, în istoria locurilor în care ne ducem existențele, Valeriu Iftime nu va rămâne ca nabab, afacerist de frunte sau ca profesionist desăvârșit...
Editorial
Altfel de validare – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Să ignorăm pentru câteva clipe rezultatele alegerilor și să ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă în România mai mult sau mai puțin educată....
Editorial
Norocul în politică – George LAZĂR, director
Sunt uneori momente în care, în pofida evidenței, par să se fi aliniat stelele. Un astfel de moment pare să fi prins și doctor...
Editorial
Un semn de care trebuia să ținem seama – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Faptul că în ajun de alegeri la Dedeman a avut loc un dezastru merită o analiză cu totul aparte. Se spune că o bombă...
Editorial
Analize, concluzii și … DDT – Dumitru MONACU, scriitor
După o lungă perioadă de convulsii, icnete, sudalme și circ ieftin, iată că febra electorală este, momentan, pe punctul de a se stabiliza. Va...
Editorial
Vrem actele pe fondurile de campanie – Virgil COSMA, jurnalist
Mare lucru nu se va schimba pe plan local după alegerile de ieri. În primul rând, printr-o anomalie legislativă strigătoare la cer - respectiv...
Editorial
Manevrele de campanie duc la alegeri greșite – Cătălin MORARU, redactor șef
Conform cercetărilor, foarte puțini oameni își schimbă opțiunea de vot în timpul campaniei electorale, mai puțin de 10%. E și normal să fie așa,...
Editorial
Trei cauze și toate trei… – Dumitru MONACU, scriitor
Faptul că Primăria Văculești a primit de la CJ, din fondul de rezervă al județului, o sumă mare de bani (peste 300 mii lei)...
Editorial
Gonflarea gogoșii – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Aflată pe ultima sută de metri, campania electorală a atins culmi de ipocrizie maximă. Ipocrizia nu e un ingredient neașteptat; suntem obișnuiți cu așa...
Editorial
Apocalipsa celor patru cavaleri – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din debutul acestor rânduri fac precizarea că tema editorialului de azi nu are vreo legătură cu religia sau cu cea de-a șaptea artă....
Editorial
Să fie vorba de bomboanele de pe coliva democrației? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au mai rămas doar câteva zile până la alegerile comasate și țara e cuprinsă de o efervescență greu de imaginat. În mai toate localitățile,...
Editorial
Campania pentru stagnare – Virgil COSMA, jurnalist
O campanie mai lipsită de conținut nu țin minte să fi avut în noua noastră democrație care - iată, târâș-grăpiș, cu toate sincopele ei...
Editorial
Corciturile politice și conflictele lor – Dumitru MONACU, scriitor
Înghiontelile, îmbrâncelile și acea parodie de sumo dintre doi mameluci de sorginte liberală surprinse de o cameră de luat vederi amplasată pe unul din...
Editorial
Vinovați, dar și plătiți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Tragicele evenimente din ultimele zile, petrecute atât în județ cât și în restul țării demonstrează fără doar și poate că implicarea autorităților în protejarea...
Editorial
Cele două majorități – Dumitru MONACU, scriitor
Tare îmi vine uneori, când îi aud pe unii politicieni afirmând că electoratul este cel mai în măsură să le aprecieze „calitățile” lor de...
Editorial
Lecția otomană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva zile, Marcelașul cel Viteaz a tras o fugă în Turcia, de unde a venit cu ceva vești bune: românii nu mai au...
Botoșani
cer senin
21.7
°
C
22.8
°
21.6
°
60 %
1.6kmh
0 %
Dum
20
°
lun
26
°
mar
28
°
mie
32
°
joi
25
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Nici nu știi, la vremea asta, și îți dai seama abia când te întorci la mașină că e vremea culesului.
EDITORIAL
Aproape sigur, în istoria locurilor în care ne ducem existențele, Valeriu Iftime nu va rămâne ca nabab, afacerist de frunte sau ca profesionist desăvârșit...
EPIGRAMA ZILEI
Pleacă ăștia, nu-i problemă
Însă eu am o dilemă :
Oare ăia care vin
Or să fure mai puțin?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...