Cătălin MORARU
redactor șef
Inițial, după vizita lui Dragnea la Botoșani, am zis că voi lua fiecare afirmație din discursul său și o voi demonta, pentru că nu este niciuna adevărată. Însă nu știu dacă are rost. Discutăm despre o alocuțiune adresată activului de partid, la o conferință a PSD, unde se încearcă mobilizarea membrilor în vederea viitoarelor bătălii electorale.
Să vă dau doar un exemplu: în județul Botoșani, din lumea PSD condusă de Dragnea, s-au reparat 212 școli și s-au modernizat 108 drumuri județene și comunale. De fapt, suntem pe locul doi în țară la școli cu buda în curte, după Vaslui, iar la reparații de școli erau doar vreo șapte șantiere. Mai sunt altele, aprobate pe hârtie prin PNDL, o să scriem în curând despre ce vor să facă și, mai ales, cât costă. Iar despre drumuri, nici nu mai are rost să pomenesc de starea celor 620 de kilometri de drumuri din județ, au fost vreo zece proteste numai din 2018 încoace.
Nu știu nici dacă să numim manipulare ce a făcut Dragnea ieri, că asta e, o manipulare de doi lei, de genul celor din țările africane. Într-o sală cu oameni luați la întâmplare de pe stradă, ar fi fost huiduit. Delegații la adunarea respectivă a PSD au aplaudat toți, deși știau exact că nu e așa, mai toți erau din județ. Iar tabloul prezentat de Dragnea este cel al unei Românii complet diferite de ceea ce știm și vedem noi. O Românie în care se investește enorm, plină de șantiere, o țară pe care pesediștii luptă să o modernizeze. Unde sunt investițiile? La țară, evident că acolo nu le poate vedea nimeni.
Găselnița este foarte bună. Eroul Liviu Dragnea luptă pentru modernizarea satului românesc. Luptă cu serviciile secrete, cu un sistem subteran, paralel, mafiot, care vrea să păstreze milioanele de euro pe care le câștigă, în general, luptă cu cei care nu doresc ca România să se dezvolte. De parcă nici nu ar conduce țara de doi ani jumate.
Era logic, de fapt, ca asta să fie calea. Oricine merge prin țară vede că nu s-a modernizat nimic, că investițiile sunt inexistente, la cel mai mic nivel la care au fost vreodată, iar guvernarea Dragnea este absolut catastrofală. Nu rămâne decât să te lauzi cu piatra pusă pe un drum comunal, cu faptul că ai văruit o școală sau din astea.
Doar că lumea PSD încetează să existe odată ce ești în afara acestor adunări de partid. Liviu Dragnea, chiar însoțit de Dăncilă plus jumate de guvern, nu a îndrăznit să intre pe ușa din față la Casa Sindicatelor, a intrat pe o laterală, pe furiș, apoi a ieșit puțin pe ușa din față, ca să dea mâna cu oamenii. Oameni care chiar erau pesediști și l-au așteptat în ploaie, degeaba. Investițiile mult-lăudate dispar și ele brusc, la prima plimbare în lumea reală. Asta e lumea noastră, cea în care jandarmii îi legitimează pe cei care îndrăznesc să protesteze la adresa lui Dragnea, iar funcționarii își măresc lefurile fără probleme.
Am întrezărit ieri, la Casa Sindicatelor, o lume care, recunosc, m-a încremenit. O lume în care se fac alegeri cu candidat unic, unde se votează cu mâna sus, la vedere, și tot timpul este unanimitate. Unde vorbitorii, în timpul discursului, fac plecăciuni, la propriu, către șefii lor. Unde cei care nu sunt cu PSD, sunt împotriva României. Și, ce e cel mai grav, în lumea asta a PSD, adevărul nu contează, pur și simplu, nici la nivelele elementare.
De aceea nu am pus nici o întrebare ieri la pseudo-conferința de presă ținută de șeful PSD pe holul Casei Sindicatelor. Ce să îl întreb, cum are tupeul să se laude că a adus fonduri europene, în timp ce se compara cu guvernul Cioloș care, cică, nu a adus nimic? O simplă căutare pe site-ul ministerului de finanțe (dacă merge site-ul, evident) arată că nu e absolut deloc așa. Cum de el, un om cu două condamnari penale, spune că instanța a stabilit că Iohannis că a furat șase case, când nu există nici un dosar penal pe numele Iohannis? De unde știe că USR sunt sereiști și cei de la PLUS sunt de la doi și un sfert? Cum de își permite să îi facă trădători de țară pe cei care nu țin cu PSD? În fond, dacă cei criticați în discursurile lui Dragnea suportă și simpatizanții lui îl cred, cine sunt eu, să le stric petrecerea.
Că asta a făcut ieri Liviu Dragnea, de fapt. Și-a bucurat susținătorii și slugile cu picături din înțelepciunea lui, cu iluzia că vor învinge la fel de categoric ca la ultimele alegeri. Nu știu dacă susținătorii lui, oameni obișnuiți, mai pot fi convinși că nu e așa, eu cred că nu. Iar slugilor le este frică, asta am văzut ieri. Zâmbete crispate, teama de a nu spune cumva ceva greșit. Cu toate discursurile triumfaliste de ieri, asta e caracteristica principală, cred eu. Există o teamă în PSD, o tensiune pe care eu nu am văzut-o niciodată și care, evident, se propagă de la centru. Nici în vremurile lui Conțac sau Cozmâncă alegerile nu erau o formalitate, se candida, se vota secret, era măcar o umbră de seriozitate. Niciodată nu le-au tremurat așa vocile primarilor și viceprimarilor din județ, unii dintre ei chiar buni specialiști în administrație, dar prinși în centralizarea asta excesivă a guvernării, care i-a adus complet la mâna lui Dragnea.
PSD din vremea Dragnea a ajuns un partid de oameni temători, care parcă merg pe sârmă, de frica să nu facă un pas greșit. Departe de a fi fost perfect vreodată acest partid, de-a lungul timpului. În fond, a condus România trei sferturi din timp din 1989 încoace, cum arată România acum este rezultatul politicilor PSD, în principal. Dar măcar aveau curajul să meargă pe stradă, printre oameni. E prima dată când văd că cei care conduc România, premier, președintele camerei deputaților, însoțiți, cum spuneam, de jumătate de guvern intră pe furiș într-o clădire unde îi așteaptă simpatizanții. Asta arată foarte limpede cum cred ei că îi văd oamenii.
Și nu, ăsta nu e un semn bun. E chiar un semn foarte rău. Arată că sunt gata de orice, la o adică.
