PSD vrea să renegocieze PNRR deoarece, spune ministrul Muncii, Marius Budăi, prin plafonul de 9,4% din PIB agreat de Comisia Europeană pentru plata pensiilor, vârstnicii României „sunt condamnați la sărăcie”. Referitor la balansul PSD cu privire la pensii, Comisia Europeană a trimis o replică dură, în care precizează că doar în cazul în care o țară nu mai poate duce la îndeplinire PNRR din motive excepționale, cum ar fi dezastre naturale de dimensiuni istorice, s-ar putea renegocia planul față de cum a fost convenit. Ar părea că UE vrea să-i extermine pe pensionari, nu-i așa? Nu este așa, fiindcă România nu a cheltuit vreodată mai mult de 8% din PIB pentru pensii, inclusiv cele militare și cele speciale.
În mod ciudat – dacă ne raportăm la ceea ce ne cere Bruxelles-ul, dar explicabil dacă ne gândim la specificul politicii de pe Dâmbovița, reacția caracatiței administrative din capitală este de a intensifica minciuna. Cu cât se apropie scadențele pentru realizarea reformelor asumate prin PNRR, obligatorii pentru eliberarea miliardelor de euro de către Comisia Europeană, cu atât se îndesește perdeaua de fum generată de PSD și PNL. De ce, nu ar fi mai simplu să facă pur și simplu ce scrie în angajamentele semnate? Nu, pentru că ar lovi tocmai în baza lor electorală și, prin urmare, și-ar diminua serios șansele de perpetuare la putere.
În chestiunea pregătirii modificărilor la legea pensiilor, guvernanții folosesc aceleași tehnici primitive de abatere a atenției de la cauzele reale ca în cazul facturilor la energie. În acel caz, ni se arată lăcomia intermediarilor, care ar fi umflat facturile. Nimic despre stat, care este cel mai mare beneficiar al scumpirilor, ca proprietar al resurselor și încasator al impozitelor și taxelor rezultate din vânzări. Despre politica energetică fără orizont, fără scopuri și termene, despre liberalizarea haotică a distribuției – niciun cuvânt. Fiindcă orice declarație i-ar culpabiliza imediat.
De ce insistă PSD pentru renegocierea plafonului național de pensii? Pentru cei cu pensii mari, beneficiarii pensiilor speciale și pentru cei care așteaptă cu nerăbdare să intre și ei în rândurile „specialilor”. Pentru privilegiații sistemului se luptă binomul PSD-PNL, nicidecum pentru bunicii sărăciți de lăcomia guvernanților de ieri și de azi. A existat o lege a pensiilor care stabilea indexarea anuală a acestora cu rata inflației și 50% din creșterea salariului mediu brut, ceea ce ar fi decuplat veniturile pensionarilor de bunul plac al politicienilor, dar a demolat-o tot un ministru PSD al muncii, Olguța Vasilescu.
Problema reală legată de PNRR nu este deci plafonul, ci faptul că România trebuie să reformeze un sistem de pensii profund inechitabil și, pe termen lung, nesustenabil. Fără reforme, banii de la Bruxelles se vor opri, și este posibil ca și cei alocați deja să fie ceruți înapoi. Dar statul nu este o entitate difuză, ci suma angajaților săi. Păi și cum să facă reforma tocmai cei ale căror unice scopuri sunt prezervarea și extinderea stării de fapt privilegiate în care se scaldă cu voluptate? Când o masă de oameni trăiește bine într-un sistem pe care-l și gestionează, șansa ca acel sistem să fie schimbat este aproape egală cu zero.
Avem și exemplul împotmolirii reformei în ANAF. Și acolo explicația este la fel de simplă. Baza de colectare redusă (în procente raportate la PIB, cu 15% mai mică decât media UE) înseamnă, de fapt, tolerarea economiilor zise „gri” și „la negru”, adică acelea generează șpăgile. Ceea ce adaugă celor 1,5 milioane de bugetari încă vreo câteva sute de mii de beneficiari ai contractelor statului oferite cu dedicație. Dacă îi adăugăm acestora și pe membrii familiilor lor se face o masă electorală pe baza căreia țara poate fi condusă încă 100 ani de acum încolo.
De aceea, există riscul ca PNRR să nu fie dus la bun sfârșit. Mai grav, este posibil ca guvernanții să încerce să se încadreze în limitele acordului falsificând rapoartele. Așa au făcut grecii acum 12 ani și au intrat într-o criză atât de urâtă încât chiar beneficiarii sistemului ajunseseră să apeleze la cantinele sociale. Iar noi, dacă se suspendă PNRR, ne ducem în aceeași direcție.
