E criză. Una pe lângă care cea din 2010 e apă de ploaie și nici măcar n-am atins acel punct din care începe revenirea. Încă ne ducem la vale și o facem într-un ritm amețitor. Iar noi, românii, accelerăm mai zdravăn decât alții. În sfârșit, suntem și noi primii la ceva. Iar responsabilitatea le aparține în totalitate vrednicilor noștri conducători, care nu mai știu cum să ne facă să ne fie bine. Și pentru că țara e săracă și resursele limitate, atunci când vine vorba de bine se merge pe varianta ceaușistă. Ne merge bine, dar prin reprezentanți.
Vin vremuri și mai grele, însă pe aleși îi doare la bască. Lor să le meargă bine, că în rest… Când isteria Covid a lovit România, prima reacție a guvernanților a fost să fure stocurile de materiale antipandemice. Practic asta s-a întâmplat. Au pus la păstrare resurse vitale pentru supraviețuirea populației și au spus că nu există. Când în țară se găseau doar câteva sute de teste Covid, cele mai multe au fost folosite pentru testarea membrilor guvernului Orban. Achizițiile din străinătate s-au făcut prin firme dedicate la prețuri astronomice. Mda, grijă față de cetățean, ce să mai vorbim…
Și, la adăpostul perdelelor de fum mediatic, grija continuă. Pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale e în dezbatere publică un proiect aparent ciudat, dar care se încadrează perfect în peisajul mânăriilor de pe meleagurile mioritice. „Ordonanță de urgență privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru sprijinirea operatorilor din industria de procesare a cerealelor și fabricarea uleiurilor ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei”. Sună frumos? Mai degrabă dubios, dar n-ar trebui să ne surprindă. Ordonanța prevede ajutoare de câte jumătate de milion de euro pentru morari și procesatorii de ulei. Evident, ajutorul nu e pentru toți, dar cine prinde așa ceva trebuie să facă parte dreaptă cu cei care au oferit ajutorul de la stat. Altfel nu se poate…
Chipurile, procesatorii vor avea cu ce să cumpere materie primă și nu vor crește prețul produselor finale. Ceea ce s-a și întâmplat, nu? Făina și uleiul au ajuns la prețuri astronomice însă veniturile populației au rămas la același nivel, ba în multe cazuri chiar au scăzut ca urmare a priceperii guvernanților. A crescut de cinci ori și mai bine impozitul pentru SRL-uri fără angajați. Suprataxarea contractelor part-time a lăsat mii de oameni fără loc de muncă. Au crescut taxele și accizele. Cu alte cuvinte, mai mulți bani pentru stat să ne ajute. Și se vede cum ne ajută…
Era mult mai firesc ca ajutoarele să fie direcționate către producătorii afectați de secetă, nu către procesatorii care vor trece banii la profit și vor aștepta grâu, porumb și floarea soarelui de la Rezerva de Stat. Un producător s-a plâns ministrului Daea că procesatorii nu cumpără de la el, deși e dispus să vândă cu preț mai mic decât poate să exporte. De ce să o facă, de vreme ce șmecherii de la butoane au găsit soluția perfectă pentru a-și umple buzunarele? Procesatorii nu cumpără de pe piață nici la prețuri sub ce se practică în mod obișnuit. Ei vor materie primă de la Rezerva de Stat și vor primi pentru că sunt dispuși să fie recunoscători. Și politicienii de-abia așteaptă să ne ajute, însă o fac tot pe banii noștri. Acei bani pe care, în plină criză, au decis să-i scoată din buzunarele noastre, mințind cu nerușinare că toate creșterile de taxe au fost cerute de mediul economic. Într-o lume normală statul ajută mediul economic, la noi îl îngroapă și băieții deștepți fac profit din asta.
Statul ne ajută, cum să nu… Vuiesc televiziunile de partid, curg comunicatele pe tema asta. Numai că ne ajută pe banii noștri și ni se dă cu vârful degetelor din ceea ce ni se ia cu amândouă mâinile.
