Au început nopțile reci, iar îndemnul atribuit pe vremuri Coanei Leana – „să mai pună o haină pe ei” – nu mai este suficient. Trăim alte vremuri, în care așteptările pentru un minim confort termic sunt justificate. România nu este oficial în război, nici măcar în vreo stare de necesitate sau urgență, nu traversează vreo altă criză în afara celor cauzate de incompetența conducătorilor săi, nu este lipsită de resurse și nici dependentă de furnizori răuvoitori. Și atunci?
Lipsa unei strategii pe energie și criza prețurilor a creat dezechilibre grave pe piață și între consumatori. Măsurile guvernului îi ajută în mod diferit pe românii care se încălzesc cu gaz sau energie electrică, dar fără vreo deosebire între cetățenii vulnerabili și cei cu venituri mult peste medie. Iar pe cei care se încălzesc cu lemne, aproape jumătate dintre gospodăriile țării, i-a lăsat în plata Domnului. Varianta acordării de vouchere pentru cumpărarea lemnelor de foc, de 150 de lei metru cub, a fost respinsă de Ministerul de Finanțe.
Cei care încălzesc locuințele cu gaz plătesc un preț plafonat de maximum 0,31 lei/kwh. Diferența o acoperă statul prin schema de compensare, dar fără plafon de consum. Ceea ce face ca proprietarii caselor supradimensionate, de sute de metri pătrați utili, să plătească același preț pe unitatea de consum ca și cei care stau în apartamente de câte 50 mp. Atunci cum ajută guvernul, care este unul cvasisocialist, în această situație, cu precădere pe cei mai vulnerabili, în detrimentul celor care dispun de resurse mult mai mari? Păi, nu-i ajută.
În schimb, schema pentru consumul de curent electric este ceva mai echitabilă, fiindcă instituie și plafoane de consum, nu numai de preț pe unitate: 255 kwh lunar. Dacă lunar consumul nu depășește 100 de kwh, proprietarul casei plătește un tarif de 0,68 lei, iar dacă depășește, prețul se majorează la 0.80 lei per kwh. Peste cei 255 kwh, proprietarul va plăti prețul necompensat, care este unul usturător.
Statul, prin angajații săi, nu a avut vreun plan concret pentru a contracara criza prețurilor din energie. Deși este dominat de socialiști, guvernul nu a știut nici cum și nici când să protejeze partea cea mai vulnerabilă a cetățenilor săi, pe care pretinde că o reprezintă. Până acum s-au luat măsuri doar „pe genunchi”, în grabă, de către oameni care nu se pricep, de vreme ce numai pentru electricitate au fost emise deja vreo trei ordonanțe contradictorii, încât furnizorii nu știu nici acum în ce fel trebuie să întocmească facturile.
În privința lemnului de foc, Cabinetul Ciucă a decis să plafoneze prețul de vânzare la 400 de lei pe metru cub. Ordonanța a fost dată pe 5 octombrie și se va aplica abia de la jumătatea lunii încolo. Cât de târziu! Majoritatea celor care chiar au nevoie și-au cumpărat lemnele demult, doar nu era să rabde până se screm politicienii să facă ceva. Principala problemă este că Romsilva poate vinde până la 2 milioane mc de lemn de foc, în timp ce cei care se pricep spun că nevoia în piață este de 14 milioane mc. Restul cantității ar trebui asigurată de privați, dar și lor li s-a impus același prag de vânzare, respectiv de 400 lei pentru metrul cub.
Isprava aceasta, cu plafonarea prețului pentru care privații pot să vândă lemnul de foc fără să li se asigure vreo compensare este o prostie imposibil de pus în practică. Prețul real, pe piață, mai ales în zona de câmpie, a atins praguri mult peste cele imaginate de habarniștii care nu ies din birourile încălzite centralizat. Apare ușor de prevăzut că diferența de 12 milioane metri cubi va fi obținută prin tăieri ilegale, furt, speculă, contrabandă și toată sarabanda de infracțiuni din lumea lemnului. Cu largul concurs al acestei administrații incompetente, care a dovedit că doar la asta se pricepe cel mai bine: să-și deschidă noi pârtii pentru aranjamente oneroase.
