Guvernanții pot răsufla ușurați; în sfârșit, nu mai trebuie să-și bată capul cum să creeze o nouă perdea de fum mediatic în spatele căreia să-și desfășoare activitățile mârșave. Vremea a luat-o razna, astfel încât știrile despre starea deplorabilă a drumurilor și accidente au devenit ceva firesc, nu forțat. Halul în care se prezintă circulația e mult mai interesant decât ce pun la cale aleșii. Și, oricum, cine ar mai ieși la proteste pe o vreme ca asta? Atunci când Dragnea a vrut să scape de închisoare stabilind un prag pentru abuzul în serviciu, președintele Iohannis tuna și fulgera împotriva fărădelegii. Pragul a fost crescut, dar Iohannis tace. Probabil vrea să profite de zăpada din țară înainte de Sărbătorile Pascale.
Și, ca și cum nu era de ajuns că iarna a revenit și a luat pe toată lumea prin surprindere, mai e și Donald Trump, cu problemele lui cu tot. Românii sunt mai interesați de ce poate să pățească fostul președinte american decât de ce anume pune la cale gașca de la butoane în tandem cu schiorul de la Cotroceni. Așa am fost educați, să dăm mai multă atenție la ceea ce se petrece în vecini decât curții proprii. Și pentru că ne pricepem să ducem treaba până la capăt, analizăm totul în manieră românească.
Mulți români se bucură că Trump a fost pus sub acuzare pentru treizeci și patru de fapte penale. Așa îi trebuie, merită să sfârșească în spatele gratiilor. Cei care nu se bucură sunt siderați din cale-afară. Cum se poate așa ceva? Să fie arestat Donald Trump?! Păi a fost președinte în America, e un om de afaceri foarte influent…
Omul vede lucrurile prin prisma educației de care a avut parte. Și, s-avem iertare, noi, ca popor, n-am avut parte de cine știe ce educație. În comunism educația se reducea la dresaj și formarea „omului nou” care trebuia să fie obedient și specialist în lăudat regimul. Nici vorbă de performanță sau competență; astea erau pentru vârfuri și se formau în sistemul paralel de învățământ și acasă, nu în școală. În momentul de față „România educată” amenință să ne ducă undeva chiar mai jos. Avem pretenția că trăim în Europa actuală, dar mentalitatea e de pe timpul fanarioților. Astfel, avem tendința evidentă de a evalua un individ după cine este și ce funcție ocupă, nu suntem capabili de obiectivitate. Pentru români e de neacceptat ca un personaj ca Donald Trump să fie arestat și să aibă parte de același tratament ca orice inculpat. Evident, au apărut și teorii ale conspirației: a deranjat Trump pe cine nu trebuie și uite ce a pățit…
Evul mediu și secolul fanariot în gândirea românească; așa ceva nu pot scoate nici două veacuri de educație responsabilă; „România educată” nu e decât un alt cui care ne ține locului. Ne ploconim în fața celor mari și acceptăm cu seninătate că sunt mai presus de lege, ba adesea le dăm dreptul să gândească și să decidă pentru noi. Pentru că ei sunt „cineva”, iar noi… Mentalitatea asta servilă nu-i împiedică pe români să se bucure de răul altuia, ba dimpotrivă. O eventuală condamnare a lui Trump o să aducă multă bucurie în sufletele celor care trăiesc în țara unde ucigașii din Decembrie, deși cunoscuți, nu au fost niciodată aduși în fața justiției.
Acceptăm ca firească supremația șmecherilor, ne bucurăm când pe alte meridiane indivizi sus-puși ajung după gratii, dar punem asta pe seama conspirațiilor și nu admitem că e posibil să avem de-a face cu democrație funcțională și justiție imparțială. Are Occidentul păcatele lui, dar ne privește de sus, vorba unui banc comunist. Ca societate avem multe de recuperat până să devenim ceva funcțional în adevăratul sens al cuvântului, dar fugim de educație ca cel rău de tămâie. Și asta le convine celor aleși, care vor să ne țină în continuare în bezna minții. Pentru ei e foarte important să acceptăm că societatea se împarte în privilegiați și pălmași, încasatori de pensii speciale și plătitori de biruri. E acel capitalism cu care ne-au împuiat capul comuniștii lui Ceaușescu și nu vom scăpa de așa ceva decât atunci când vom accepta că nimeni nu este mai presus de lege. Pentru moment, noi, românii, nu avem parte nici de educație, nici de justiție.
