Ororile din azilurile morții par desprinse din filmele de groază sau din cărțile de istorie ce descriu lagărele de exterminare. E nevoie de imaginație bolnavă rău de tot să poți pune la cale și în faptă așa ceva, dar mai ales e nevoie de complicitate. Pentru că astfel de orori s-au petrecut în azile asupra cărora instituțiile statului au putere de control și decizie. Iar România are mai multe instituții decât e cazul. Instituții avem, eficiența lasă de dorit. Despre corupția din rândurile angajaților ce să mai vorbim? Cei mai mulți au ajuns pe funcție cu sprijinul partidului și trebuie să dea cui trebuie ce trebuie și cât trebuie dacă vor să rămână pe scaune înalte.
Inițial m-am oripilat când am auzit că cei de la DIICOT au declanșat ancheta din februarie, dar bomba a explodat abia acum. Practic, se poate spune că din februarie și până acum amărâții din azilurile groazei au suferit în plus; chinul lor putea fi curmat încă de la începutul anului, dar, cu toate acestea, suferința sărmanilor s-a prelungit cu luni întregi; cu siguranță că mulți și-au pierdut viața, însă reacția politicului pe marginea subiectului m-a făcut să-mi reconsider în parte punctul de vedere. Pentru că în România nu poți merge în instanță decât cu cazuri beton, altfel riști ca acestea să fie desființate de un viitor posesor de pensie specială. Și asta s-a văzut; doar patru arestați și în rest control judiciar sau arest la domiciliu. Asta e România, o țară coruptă, condusă de incompetenți, în care nicio ticăloșie nu e prea mare dacă ești sprijinit de cine trebuie. Premierul Ciolacu, presat de scandal, a făcut o ședință la care a invitat pe mulți, dar nu pe cine trebuia să invite. Gabriela Firea a fost uitată, să nu cumva să speculeze ceva presa aia rău voitoare, plătită de oculta și USR.
Acum ceva ani, în Portugalia s-a prăbușit un pod. Ministrul Transporturilor și-a dat demisia. La noi se caută vinovați de serviciu, dar nu foarte implicat. Ministrul Budăi, spre care arată supărător de multe degete, s-a grăbit să-i facă pe plac lui Marcel și a demis-o pe Cristina Anton, pe care, la momentul potrivit, tot el a propus-o pentru funcția de secretar de stat. Nu e mare măsură, deoarece Anton are posibilitatea de a reveni pe funcția de director la Casa Județeană de Pensii Botoșani. Cu alte cuvinte, sancțiune și nu prea. Au destituit pe cineva care are unde reveni și, după ce trece scandalul, are de unde pleca.
Pe plan local, a început vânătoarea de nereguli în azilurile de bătrâni. Nici bine n-a început și aleșii au cu ce se lăuda; prefectul a profitat de ocazie și a spus cuvinte frumoase. Deși verificările sunt abia la început, s-au strâns ceva bani din amenzi. Patru centre vizitate, 21 de avertismente, 15 amenzi în valoare de 144.800 lei. Deși un verificat a susținut că nimic din ceea ce i s-a întâmplat nu l-a dus cu gândul la un control politic, declarația e cam greu de înghițit. Nu de alta, dar dacă declară ce nu trebuie o să vadă, abia atunci o să vadă ce înseamnă control.
Vreo șapte instituții au fost implicate în controale și, cum arătam mai sus, au avut ce găsi. Doar că nimeni nu vorbește despre o analiză comparativă între ceea ce s-a găsit acum și ce s-a constatat până să apară scandalul. Ar fi interesant de comparat rezultatele controalelor anterioare, eventual de acum vreo doi ani, și cele din prezent, doar că nimeni nu pare interesat. Deficiențele constatate recent nu au apărut peste noapte; au existat, însă au cam fost trecute cu vederea. Inspectorii sunt și ei oameni și le place să fie tratați ca atare. M-ar bucura foarte mult ca, după noianul de controale, prefectul să cheme pe toți cei implicați, să cheme și presa și, în fața jurnaliștilor, să vină cu marea întrebare: Până acum ce ați făcut?
Desigur, după răspunsuri ar trebui să urmeze și altceva, dar totul se construiește pas cu pas. Prima dată întrebarea… Abia aștept.
