Recentele scandaluri în care sunt implicați magistrați – cel cu judecătoarea acuzată de a fi consumator de substanțe de risc și protector al traficanților de droguri și cel cu judecătoarea care nu poate justifica o avere de peste șase milioane de euro – readuc în discuție atât integritatea unui segment profesional care beneficiază de avantaje fără egal în societatea românească, cât și ineficiența cronică a puterii judecătorești de a combate criminalitatea.
În primul caz, sunt foarte puține de comentat. Infiltrarea autorităților statului de către rețelele infracționale nu este nici nouă și nici n-am inventat-o noi. Verii noștri, italienii, s-au luptat mai mult de 20 ani cu acest flagel, care a sfârșit prin a le duce țara în incapacitate de plată și a putut fi ameliorat, dar nu eradicat complet, după o adevărată revoluție în sistem, cu răpiri, morți, răniți și dispăruți, cu schimbarea a zeci de guverne și cu mii de arestări.
Este evident că am luat-o pe urmele lor, având în vedere amploarea fără precedent pe care a luat-o și la noi acest fenomen social. Dar nu se întrevăd, nici pe departe, acțiuni asemănătoare celor pe care le-au întreprins italienii pentru a reveni pe linia de plutire a unei societăți cât de cât funcționale. După ce președintele Iohannis a aflat, în sfârșit, că rețelele de distribuție a drogurilor acoperă toată țara și dispun de cele mai avansate tehnici, a convocat CSAT și a hotărât să constituie un grup de lucru care să elaboreze un plan. Cam asemănător cu planul România Educată. Ceea ce înseamnă că și rezultatele vor fi aceleași, adică nule.
În cel de-al doilea caz, Agenția Națională de Integritate (ANI) a sesizat Comisia de cercetare a averilor de la Curtea de Apel București, după ce o judecătoare nu ar fi putut justifica o diferență de peste 30 milioane lei între venituri și averea acumulată. După înființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), dosarul a fost trimis la Parchetul General pentru continuarea cercetărilor. Și acolo a rămas. De altfel, revenind la noua structură de anchetă a magistraților, SIIJ 2 continuă activitatea vechii Secții Speciale. Adică asigură, în mare parte, imunizarea pentru judecători și procurori și nicidecum incriminarea lor. Este cam ca la medici, al căror colegiu nu a mai avizat (citește recunoscut) vreun caz de malpraxis de pe la Ciomu încoace.
Dacă-i întrebi pe ei, magistrații au la rândul lor o listă interminabilă de nemulțumiri, unele justificate, unele mai puțin. Referitor la venituri și pensii, ei afirmă că nici nu sunt pe cât de mari ar trebui să fie, având în vedere condițiile grele de lucru, precum și lista de obligații și interdicții la care sunt supuși. Ei mai spun că puterea judecătorească este aducătoare de taxe la buget și ar trebui lăsată să se autofinanțeze. Tot ei se plâng că toate actele normative din ultimii 33 ani, precum și infiltrarea masivă cu ofițeri acoperiți ai serviciilor secrete nu au urmărit altceva decât menținerea justiției în trena politicului.
Ascultându-i și pe unii, respectiv pe politicieni, și pe alții, respectiv pe magistrați, par să aibă dreptate cu toții. Însă, fiecare spune doar jumătatea de adevăr care îi convine. Niciuneia dintre părți nu-i pasă de cei care ar trebui să fie beneficiarii actului de justiție, cei care plătesc salariile imense ale ambelor categorii. Iar realitatea nu este ceea ce afirmă ei, ci aceea pe care o vedem cu toții – rețele de criminalitate organizată peste tot în țară și un răspuns anemic al autorităților statului. De aceea, nimeni nu mai crede în ele.
