Reporter: – Ce v-a determinat să înfiinţaţi o asociaţie cu caracter umanitar?
Ionela Tudose: – Timp de trei ani, eu şi soţul am încercat să-i ajutăm pe cei fără casă, pe cei aflaţi într-o situaţie dificilă, cu ce puteam, cu haine, mâncare. Toate astea au venit de la sine, nu a fost ceva programat, gândit, am făcut ceea ce-am simţit mereu. Am lucrat în presă, la o televiziune locală, am avut posibilitatea să văd foarte multe cazuri sociale care m-au impresionat profund. După ce un prieten ne-a sugerat să înfiinţăm o asociaţie, am decis să renunţ la carieră ca să fac ceea ce-mi place cu adevărat, să ajut oamenii. Soţul m-a sprijinit necondiţionat de la început şi am pornit fără ezitare pe drumul acesta. A fost greu şi încă este foarte greu, dar în fiecare zi dovedim că nu este imposibil. Şi cel mai important dovedim că ne pasă. Asociaţia am făcut-o cu gândul de a-i ajuta pe toţi cei care au nevoie, indiferent de vârstă. Ea ne oferă pârghiile legale să strângem fonduri pentru actele noastre de caritate. Am reuşit să facem ceva frumos şi, împreună cu alţi voluntari, un psiholog şi bucătarul, care ni s-au alăturat, reuşim să le facem mai uşoară viaţa celor care nu au casă, părinţilor şi copiilor care se află într-o situaţie socială dificilă.
– Câte acţiuni caritabile aţi făcut până acum?
– Sunt foarte multe. Nu ştiu exact care-i numărul lor. În fiecare an, de Crăciun, le facem cadouri copiilor. Anul trecut, cu ajutorul unor persoane din Germania, Anglia şi Olanda, am reuşit să strângem cadouri pentru 500 de copii din centrele de plasament şi din familiile nevoiaşe. Apoi, le ducem supă oamenilor străzii. Cea mai mare cantitate, de 150 de porţii, am împărţit-o anul trecut, în februarie. O altă acţiune importantă este montarea containerelor unde oamenii pot dona haine. Am amplasat cinci astfel de containere, două sunt pe Bulevardul Mihai Eminescu, respectiv la sensul giratoriu de la Spitalul Judeţean şi lângă Biserica Rosetti, pe strada Primăverii, în apropierea magazinului Preţuri Pentru Tine, la capătul liniei de tramvai 102 şi în incinta Liceului de Arte. Containerele au fost realizate datorită firmei Blade Solution din Cluj şi cu implicarea Fundaţiei PPT. Zilnic, din acele containere, strângem foarte multe haine. De asemenea, am mai făcut o campanie de consultaţii oftalmologice gratuite pentru copii. O altă realizare este şi instalarea frigiderelor sociale, unde doritorii pot lăsa produse alimentare. Există şi un set de reguli, aici nefiind primite ouă, mâncare gătită, carne sau peşte crud. De asemenea, nu sunt primite alimente expirate. Oferim mâncare caldă oamenilor fără casă şi-n plus sărbătorim zilele de naştere ale copiilor din centrele de plasament. O altă campanie a fost cea intitulată „Cărţi pentru o lume mai bună”, în cadrul căreia am adunat volume pentru a le face o bibliotecă copiilor dintr-un centru de plasament din Botoşani. Au fost şi altele.
– Pentru că aţi amintit de frigiderele sociale, a trecut deja un an de când le-aţi montat. Botoşănenii donează?
– Da, sigur. În fiecare zi sunt lăsate produse alimentare, pâine, pateu, lapte, iaurt, dar în maximum 10 minute produsele sunt luate de oameni. Noi suntem toată ziua pe drumuri şi verificăm cum sau lucrurile atât la containere, cât şi la frigiderele sociale. Vedem zilnic cum cei cărora le sunt destinate produsele, iau zilnic alimente de acolo. Pe lângă ceea ce lasă în frigidere, botoşănenii mai aduc alimente şi la sediul asociaţiei, cele care nu pot fi lăsate în frigidere.
– Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?
– Ne trezim la ora şapte în fiecare dimineaţă, venim la centru, facem cumpărăturile, le aducem bucătăresei, gătim mâncare. Împărţim mâncarea, după care verificăm containerele, colectăm hăinuţele, verificăm şi curăţăm frigiderele. Dacă plouă sau ninge ducem hăinuţele, tot ce au donat oamenii, la dos. Uneori botoşănenii ne sună dacă avem frigiderele sau containerele pline, venim, verificăm.
– Merită să faci acţiuni caritabile la Botoşani?
– Da, se merită. Merită, în primul rând să faci un lucru în care să crezi cu adevărat, care să schimbe ceva. Eu simt că noi am reuşit să schimbăm lucrurile cu ajutorul acestei asociaţii. Am reuşit să sensibilizăm într-un fel sau altul oamenii din Botoşani. Peste tot în ţară şi în lumea asta merită să faci acte de caritate. Sunt oameni care au nevoie de ajutor, care se află în situaţii dificile. Când am înfiinţat această asociaţie nu am stat în dubii niciun minut. Botoşănenii sunt foarte receptivi, ajută. E un sentiment deosebit să vezi bucurie pe expresiile copilaşilor din familiile nevoiaşe sau din centrele de plasament. Să auzi cuvinte de mulţumire şi să vezi ochii recunoscători şi plini de lacrimi ai oamenilor care nu au casă, atunci când primesc o supă caldă şi haine curate. Sunt nişte emoţii absolut deosebite. Pot să spun că Asociaţia Happy este viaţa mea.
– Vă este greu să găsiţi sponsori la Botoşani? Câţi s-au oferit să vă sponsorizeze până acum?
– Ne este greu să găsim sponsori. Noi avem parteneri cu care colaborăm chiar de la înfiinţarea asociaţiei, mai exact cu PPT. Colaborăm cu o fundaţie din Germania, care ne-a ajutat să dotăm bucătăria în care gătim mâncarea pe care o donăm, iar cei de la PPT ne-au ajutat să o renovăm. Ne-au ajutat cu bani, hăinuţe şi altele. Când am instalat frigiderele, ne-au fost alături cei de la Electroalfa, care ne-au asigurat racordarea la energie electrică a frigiderelor. Avem o colaborare şi cu ADMIR, care ne asigură produse alimentare şi ne ajută şi financiar. Până acum, cu excepţia Electroalfa, sponsorii ne-au contactat ei. Oricum e greu să găseşti sponsori. Până acum, nu cu oameni de afaceri sau politicieni ne-am descurcat noi. Bineînţeles, sunt şi excepţii, dar, în principal, cei care fac donaţiile sunt oamenii simpli, care au doar puţin mai mult decât cei nevoiaşi. Sunt cei mai inimoşi şi chiar cu ei ne place să lucrăm. Ştim că nu au niciun interes, dau totul din suflet.
– Care au fost cazurile sociale care v-au rămas în minte şi în suflet?
– Îmi aduc aminte de fiecare caz în parte. Mă sensibilizează în mod deosebit copiii care trăiesc în sărăcie, sunt foarte multe cazuri. Am fost în multe sate, unde sunt familii cu 10 sau 13 copii, care trăiesc fără lumină, fără apă. Am reuşit să ajutăm un tânăr care a rămas fără casă şi loc de muncă şi a stat ani buni pe străzi. Am reuşit să-i găsim un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului. Un alt caz memorabil este el cel al unei fetiţe de un an, din comuna Havârna, diagnosticată cu retinopatie. Am făcut o campanie pe facebook şi am reuşit să strângem fonduri pentru o consultaţie în Italia. Medicii ne-au anunţat că această afecţiune a retinei este operabilă doar în Statele Unite, iar costurile intervenţiei depăşesc 40.000 de dolari, bani de care părinţii Gabrielei nu dispuneau, fiind oameni simpli de la ţară. Am organizat spectacolul caritabil „Dăruieşte lumină unui copil orb”, la care au participat mai mulţi artişti, printre care şi Gelu Graur. Chiar dacă am strâns doar 3.500 de lei, campania a făcut ca de cazul fetiţei să afle Fundaţia «Mereu Aproape», care i-a asigurat copilei suma necesară pentru tratament. E frumos să vezi că ceea ce faci aduce roade şi schimbă vieţile oamenilor spre bine.
– Se implică şi autorităţile botoşănene în acţiunile caritabile pe care le desfăşuraţi?
– Este importantă implicarea autorităţilor în acţiunile destinate să ajute oamenii din Botoşani, aflaţi în situaţii dificile, dar, din păcate, ajutorul nu prea vine din partea lor. Anul trecut am avut un depozit unde păstram toate hăinuţele, dar după şase luni ni s-a comunicat că trebuie să eliberăm depozitul, noi nu ştiam ce să mai facem, nu ştiam unde să păstrăm toate hainele, donaţiile pe care le primeam de la oameni. Am făcut o altă solicitare la primărie, iniţial ni s-a comunicat că nu sunt spaţii disponibile, după care au zis ca s-a eliberat un spaţiu, dar trebuie să-l plătim. Da, ar fi nevoie o implicare a autorităţilor botoşănene în acţiunile ONG-urilor.
– Care sunt planurile dumneavoastră pentru viitor?
– Vrem să montăm un cort în oraş, unde să împărţim mâncare caldă oamenilor străzii. Încă nu ştim sigur unde, ne-am gândit la zona Primăverii. Urmează ce e mai greu, adică obţinerea autorizaţiilor. Avem mai multe proiecte în plan.
– Margarita HÎRTIE
