O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Corneliu Mihai, fost manager al Spitalului Judeţean, a fost înlocuit din funcţie după ce a scos unitatea din haos şi a lăsat în conturi 1,5 milioane de euro.

 

Reporter: – Domnule…fost manager. Cum e viaţa după Spitalul Judeţean de Urgenţă?

Corneliu Mihai: – Nevastă-mea e cea mai fericită. Că are soţ acasă. Dar lăsând gluma la o parte, în primul rând mai liniştită. Au fost câteva zile în care mă trezeam şi nu ştiam de ce am atât de mult timp liber. Dar m-am obişnuit. Şi am reuşit să mă şi odihnesc. Am 52 de ani, de acum trebuie sa fac ceva şi pentru mine. Deci posibil să merg în mediul privat. Am avut o ofertă din alt judeţ, tot la un spital, dar am refuzat.

– Totuşi, ce s-a întâmplat în ultimele zile de mandat? A fost o schimbare la 180 de grade a preşedintelui Consiliului Judeţean, de la declaraţia că vi se prelungeşte contractul, la semnarea încetării lui.

– Capitolul spital pentru mine este închis, de acum. Nu vreau să intru în polemică cu nimeni, nu mai vreau să răscolesc nimic. Până la urmă ăsta e destinul. Nu poţi să te pui contra. Şi în plus, când eşti pus într-o funcţie, trebuie să te gândeşti că o să vină şi vremea să pleci din acea funcţie. Ceea ce mulţi, din păcate, nu fac în ziua de azi. Şi e o mare diferenţă. Eu nu am vrut să merg la spital, când am fost pus. Nimeni nu voia atunci la spital, din cauza problemelor. Şi nu credea nimeni că va ajunge să iasă din acele datorii. S-a adunat o brumă de bani şi nu a mai fost bun ce făceam. Eu am şi spus, nu doream mulţumiri, statui sau mai ştiu eu ce. Dar o chestie de recunoştinţă, nimic altceva. Mai mult a deranjat modul în care s-a acţionat. Una spui în presă şi alta faci. Probabil s-a creat o presiune, nu ştiu. Laşi pe drumuri un om care a muncit pentru tine patru ani, zece ore pe zi, uneori mai mult, alături de o echipă bună, ca totul să fie bine la acest spital, care este un mastodont. Şi brusc nu mai e bun. Asta este poate cel mai deranjant. Nu că am plecat, ci modul în care am fost dat la o parte.

– V-aţi simţit „lucrat”?

– Şi dacă ar fi fost aşa, ce folos? Dacă preşedintele CJ era ferm, nu putea nimeni să mă lucreze de nicăieri. Eu mă gândesc acum, ce credibilitate are un om care spune azi una în public şi mâine face alta?

– Poate aţi avut ghinion…

– Eu totuşi mă consider un om norocos, chiar dacă sunt urmărit de cifra şase, care poate nu e un simbol tocmai bun. Sunt născut pe 06.06.1966. După un an la Garda Financiară în Suceava, la revenire, dispoziţia de repunere pe funcţie la Botoşani a fost numărul 1666. Când lucram la bancă, pe statul de plată eram cu numărul şase, la bloc am stat la etajul şase, apartamentul 26. Dispoziţia de anulare a numirii în funcţie, din 2018 are numărul 150, iar cea de numire, din 2014, tot 150. Iar cifra şase.

– Până la urmă, cât e vorba de management şi cât de politic atunci când vorbim de un astfel de post?

– Eu am mulţumirea că am reuşit să ţin spitalul departe de politică. Poate şi de aici mi s-a tras. Florin Ţurcanu, cât a fost preşedintele CJ, nu mi-a cerut nimic. Sorescu, cât a fost preşedintele CJ, nu mi-a cerut nimic. Restul nu mai spun…

– Aţi reuşit să aveţi o privire de ansamblu asupra a ce aţi lăsat după patru ani de management?

– Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” din Botoşani avea în conturi, la sfârşitul lunii iunie, 7,45 milioane de lei, adică echivalentul a 1,5 milioane de euro. După ce am stat câteva zile să mă odihnesc şi să mă liniştesc, am zis hai să fac un bilanţ al mandatului. Totuşi am stat acolo aproape patru ani, hai să văd şi eu ce am lăsat în urmă. În 2014, când am ajuns manager, Spitalul Judeţean avea datorii de 32,27 milioane de lei. Acum, după patru ani, nu doar că am reuşit să le achit, dar am lăsat şi nişte bani în conturi. Totuşi, 1,5 milioane de euro sunt bani. Am reuşit să aduc şi o echipă tânără pe partea de administraţie, mulţi dintre ei nişte profesionişti care chiar au reuşit să ţină spitalul în spate.

– Cum aţi reuşit să achitaţi datoriile?

– Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut când am venit a fost să încerc să reduc cheltuielile. Unele erau pe achiziţii, dar nu se putea să reduc achiziţiile, astfel că am luat furnizorii la rând. Le-am spus că, analizând ce e pe SEAP (Serviciul Electronic de Achiziţii Publice – n.r.) şi rulajul avut, vrem o ofertă de preţ. Şi ne-au făcut reduceri de 15%. Am adunat să văd cât am economisit pe baza acelor oferte. Erau 30.000 de lei. Într-o săptămână. Înmulţit cu patru, câte economii ieşeau doar dintr-un capitol? Asta era una. Apoi am tras tare să îndeplinim contractul cu Casa de Sănătate, ceea ce nu se întâmpla până atunci. Adică ei ne spuneau că ne decontează „x” servicii într-o lună, iar noi făceam cu câteva sute mai puţin, deci se pierdeau bani.

– Şi cum aţi ajuns să aveţi şi bani în cont, cum spuneţi dumneavoastră?

– Din 2015, adică la un an după ce am venit la spital, nu mai înregistram nici o pierdere. Unul din cele mai importante lucruri pe care le-am realizat, cred eu, a fost să mărim rapid valoarea ICM, adică gradul de complexitate al cazurilor. Când am venit eu manager, Botoşaniul era ultimul spital judeţean din ţară la tarif, avea un ICM de 0,908, cel mai mic. Acum suntem la 1,27. Ştiţi ce înseamnă asta? Acea diferenţă, de 0,362, înmulţit cu 1.450 de lei, cât se plăteşte pentru fiecare caz externat din spital, înseamnă o creştere cu 524 de lei câştigaţi în timp pentru fiecare bolnav în parte. Şi sunt zeci de mii de pacienţi externaţi anual.

– Cu toate astea, au fost şi multe voci care v-au acuzat că aţi strâns cam mult cureaua la cheltuieli şi a fost afectat actul medical.

– Nu, şi e simplu de văzut. Dacă ne uităm pe situaţiile financiare ale spitalului, pe execuţia bugetului, se vede cât s-a cheltuit cu medicamentele şi materialele sanitare, reactivi, materiale de curăţenie în 2014-2015 şi cât a crescut în 2017-2018. Miliarde lunar. Deci am strâns cureaua la început, ca să fac o brumă de bani, dar după aia, priorităţile au fost priorităţi. Curăţenia era numărul unu. Degeaba ai bani în cont dacă ai mizerie sub pat. Să nu uităm şi altceva. Medicul neurochirurg, eu l-am adus. Am fost la Cluj şi l-am convins să vină la Botoşani. Sala pentru neurochirurgie a costat 1,6 milioane de lei. A fost un caz pe care au vrut să îl trimită de la Oradea să îl opereze dumnealui aici, pentru că la Cluj nu mai erau locuri. Sala a doua de ortopedie la fel, 1,6 milioane de lei. Asta numai două săli de operaţie. Azi m-a oprit cineva pe stradă să îmi spună că medicul de chirurgie maxilo-facială, o altă premieră la Botoşani, face o treabă extraordinară. Toată lumea îl laudă. În perioada 2015-2018, majoritatea investiţiilor au fost realizate în scopul achiziţionării de aparatură medicală pentru blocul operator, ATI, radiologie, ambulatoriu de specialitate, maternitate, cardiologie. La data de 30 iunie 2018 s-au finalizat investiţiile necesare punerii în funcţiune a aparatelor RMN şi CT, care au constat în consolidarea structurii de rezistenţă a planşeului şi lucrări de arhitectură, implicând timp şi costuri. În aceeaşi perioadă, spitalul le-a achitat salariaţilor drepturi salariale câştigate în instanţă de 4,8 milioane lei. De asemenea, au fost efectuate lucrări de reparaţii, igienizări, schimbare tâmplărie, montare linoleum, PVC, schimbare mobilier pe majoritatea secţiilor din spital, scopul fiind de a avea un spital curat şi a asigura confort pacienţilor. Asta nu cred că înseamnă că am strâns cureaua. Uneori, ca să rezolvi o problemă pentru spital mai trebuie să bagi mâna şi în buzunarul tău. Mergeam la Bucureşti să mai fac rost de aparatură sau de unele sponsorizări şi mergeam la o masă, undeva în oraş. Cine plătea? Eu. Şi doar nu puteam să plătesc din banii spitalului, că nu aveam cum. Dar era şi ăsta un mod de a obţine unele lucruri. Ăia erau bani pierduţi pentru mine.

– Dar cu medicii cum v-aţi înţeles? Pentru că tot timpul când un om din afara sistemului sanitar vine manager există fricţiuni.

– La început aşa a fost. Mai mult disensiuni decât înţelegere. Dar încetul cu încetul le-am demonstrat că lucrez pentru spital şi implicit pentru ei. Cu majoritatea am avut o relaţie echilibrată. Pentru că le-am dat atunci când au avut nevoie. Am văzut tot timpul ce neajunsuri aveau pe secţii şi unde sunt acum. Cu un grup chiar am avut o mică întrevedere de rămas bun. Chiar am rămas surprins câţi medici m-au sunat în zilele de după ce mi-am terminat mandatul. Să mă întrebe ce fac, dacă sunt bine. Asta chiar mi-a lăsat o satisfacţie. Dar desigur că au fost şi angajaţi, medici şi nu numai, care au avut de la început până la final ceva împotriva mea. Unii chiar erau încurajaţi de anumite persoane să se pună împotrivă. Eu totuşi cred că, să fii medic şi manager peste un astfel de spital, este un mare risc.

– Care ar fi cel mai mare regret după acest mandat?

– Sunt mai multe. Mai în glumă, aşa, că am lăsat atâţia bani în conturi. Au rămas 7,6 milioane de lei după plata tuturor datoriilor, la finalul lunii iunie. Nu există restanţe. Aşa ne-am permis să bugetăm şi voucher-ele de vacanţă. Trei milioane de lei. Spitalul e printre puţinele din Moldova care a plătit deja pentru ca toţi angajaţii să le primească. Totuşi am satisfacţia că nu am făcut cu nimeni nici o înţelegere. De niciun fel. Poate asta mi-a semnat şi sfârşitul mandatului, nu ştiu. Dar eu cred că, dacă faci un compromis, cât de mic, nu ai cum să conduci o astfel de unitate, cu peste 2.000 de angajaţi. Nimeni nu m-a avut la mână nici cu cât e negru sub unghie. Un alt regret poate e că am păstrat prea mult timp anumiţi oameni în funcţii importante. Doar din dorinţa de a-i ajuta, dar probabil nu a fost prea bine. Le-am spus multora, ajută-mă să te ajut. Într-un final i-am schimbat.

– Aveţi vreun sfat pentru noua conducere?

– O cunosc pe doamna doctor şi am şi discutat cu ea după numire. I-am urat succes. Dacă nu era ea, era altcineva. Sfat nu aş putea spune că am. Doar o rugăminte. Cu dedicaţie, dăruire, cinste şi corectitudine să urmeze ceea ce s-a început, să continue proiectele în derulare, să respecte ceea ce s-a realizat în aceşti ani şi să înfăptuiască mai multe în viitor.

– Tudor CHIRIAC

se încarcă...
25 VOTURI - MEDIE: 4,68
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...