20 + 9 =

A password will be e-mailed to you.

Prim procurorul Nicoleta Arpinte susţine că societatea românească este în mare pericol şi că pasivitatea faţă de cei care mutilează legile justiţiei face la fel de mult rău.

Reporter: – Doamnă procuror, cum s-a ajuns la aceste proteste?
Nicoleta Arpinte: – Primele proteste au început la mijlocul lunii decembrie 2017, când comisia Iordache a început să „toace” sistematic legile justiţiei – Legea privind statutul magistraţilor, Legea privind organizarea judiciară şi Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Ulterior a început distrugerea Codului penal şi a Codului de procedură penală, însă modificările la coduri nu au intrat în vigoare datorită sesizărilor la Curtea Constituţională (CCR). S-a mai protestat masiv şi în septembrie 2018. Acum, la a patra ordonanţă de modificare a legilor justiţiei, prin crearea unor pârghii vădit neconstituţionale, am înţeles, mare parte dintre noi, că vom fi puşi sub control politic, iar independenţa noastră este în mare pericol.
– De ce credeţi că s-a procedat în acest fel?
– Evident, modificările nu s-au făcut în interesul funcţionării justiţiei şi în interesul societăţii, modificările erau şi sunt toxice, drept dovadă fiind faptul că toată lumea s-a opus.
– Ce ascund aceste modificări?
– Modificările urmăresc scăparea unor persoane cu probleme penale, de condamnări, de dosarele în curs şi crearea unor culoare prin care să se poată fura în continuare din banul public. Şi cum nu se pot face modificări cu dedicaţie, pe persoană fizică, se fac modificări de care beneficiază mai multe categorii de infractori, unii chiar foarte periculoşi. Şi, evident, magistraţii trebuie controlaţi, pentru a da soluţiile pe care le doresc cei care îi controlează.
– Dar era necesară modificarea legilor justiţiei?
– Erau necesare foarte puţine modificări, prin care trebuiau implementate câteva directive europene şi trebuiau îndreptate câteva articole declarate neconstituţionale de către CCR. S-a profitat de acest lucru şi, pe lângă cele câteva modificări necesare, au introdus o multitudine de modificări otrăvite.
– Care ar fi pericolele?
– Un prim pericol ar fi subordonarea politică a magistraţilor, care nu vor mai fi liberi să dea soluţiile în funcţie de probele de la dosar, ci în funcţie de cum doresc anumite persoane din politică, în funcţie de interesele lor şi a persoanelor din anturaj. Se va institui un sistem de relaţii, pile, presiuni, şantaje şi ameninţări cu cercetări disciplinare şi penale ale magistratului care nu este obedient faţă de putere. Al doilea pericol major este cel legat de coduri şi alte acte normative, care pot fi modificate în aşa fel încât să încurajeze infracţionalitatea în detrimentul siguranţei cetăţenilor – pedepse mici, dezincriminări de fapte, amnistii, graţieri, eliberări anticipate în baza recursului compensatoriu, eliminarea unor mijloace de probă sau modificări care ar zădărnici, îngreuna sau tergiversa ancheta.
– S-a încercat un dialog cu Ministerul Justiţiei?
– S-a încercat încă de anul trecut, când peste 1.000 de magistraţi i-au solicitat ministrului o întâlnire, însă cererea a fost ignorată complet, ca şi cum nici nu am fi existat. S-a mers întotdeauna ca un tanc rusesc, fără să se ţină cont de nimeni. Nici măcar în prezent nu a avut loc vreun dialog cu asociaţiile de magistraţi cu adevărat reprezentative.
– La Botoşani care este starea de spirit?
– Fiecare percepe diferit ceea ce se întâmplă şi reacţionează în funcţie de cât de implicat şi de curajos este. Unii, posibil să nu realizeze pericolul, alţii nu se simt afectaţi, deşi toţi românii vor fi afectaţi, când nu mai există stat de drept, iar justiţia devine o anexă a puterii. Cei care se consideră magistraţi adevăraţi îşi amintesc faptul că au jurat să apere Constituţia şi legile ţării. Chiar articolul 7 din Codul deontologic al magistraţilor spune clar – „judecătorii şi procurorii au îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul de drept şi să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”. Într-adevăr, magistraţii nu au voie să facă politică, dar ceea ce facem noi nu este politică. Iar atunci când sistemul judiciar este dat peste cap, într-un mod brutal, avem obligaţia să-l apărăm. Cetăţenii României merită o justiţie dreaptă, corectă.
– Sunt voci care spun că magistraţii nu au voie să protesteze…
– Se mai vehiculează în spaţiul public ideea că magistraţii nu trebuie să critice, să comenteze legile, ci să le aplice. Prima parte este greşită. Există principiul latin „Lex injusta non est lex”, adică o lege injustă, nedreaptă, nu este lege. Da, noi avem obligaţia să aplicăm legea, dar şi legiuitorul are obligaţia să dea legi juste. Ori, când legiuitorul încalcă flagrant această obligaţie, noi suntem datori să semnalăm.
– Dar de ce s-a optat pentru aceste forme de protest la Botoşani?
– Nu pot răspunde în numele colegilor, dar noi la Parchetul Dorohoi suntem doi procurori activi. De aceea, la Dorohoi suspendarea activităţii nu ar fi avut vreun impact vizibil, iar unitatea de parchet, şi aşa îngropată în dosare, ar fi avut de suferit, ori nu vrem ca justiţiabilii să fie afectaţi. Prin urmare, am decis să ieşim public, să ne transmitem mesajul într-un mod cât mai vizibil. Însă, pentru ca protestul să fie eficient, trebuie să fim uniţi şi cât mai mulţi. Adevărul este că Botoşaniul nu este un oraş pro-activ şi reactiv. Este caracterizat de o anumită inerţie. Neimplicarea este cuvântul care ne caracterizează. Admir spiritul care domneşte în Ardeal. De aceea, nivelul de trai şi calitatea vieţii sunt mai bune acolo.
– Care ar fi soluţia pentru detensionarea situaţiei?
– Soluţia ar fi desfiinţarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. Noi mai avem o listă de revendicări, printre care respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneţia, a recomandărilor din raportul MCV, recomandările GRECO, suplimentarea şi ocuparea schemelor de personal pentru că se dărâmă peste noi fişetele cu dosare, finanţarea şi dotarea parchetelor şi instanţelor pentru că, în unele instanţe din ţară, ieşeau gândaci şi şoareci de printre dosare. Ieri, (n.r. – 1 Martie), ministrul Justiţiei a avut o întâlnire cu membrii CSM, la care a prezentat un proiect de modificare a ordonanţei 7, însă a lăsat cea mai periculoasă prevedere prin care Secţia specială să fie de sine-stătătoare. Un parchet paralel, scos de sub autoritatea Ministerului Public şi a Procurorului General, ceea ce este vădit neconstituţional. Se insistă cu această secţie, care nu va răspunde în faţa nimănui, secţie ale cărei acte nu le poţi contesta pentru că nu ai la cine, nu ai unde, ei neavând niciun control.
– Dar unde ar trebui să se intervină pentru îmbunătăţirea actului de justiţie?
– Dacă vă referiţi la eficientizarea actului de justiţie în sensul fluidizării soluţionării dosarelor, sunt necesare în primul rând suplimentarea şi ocuparea schemelor de personal. Instanţele şi parchetele sunt sufocate. Toată lumea se judecă cu toată lumea, toată lumea se reclamă, nu mai spun că a crescut şi numărul de infracţiuni, mai ales în ultima vreme, din cauza recursului compensatoriu şi a eliberărilor din penitenciare. În al doilea rând, procedurile sunt extrem de greoaie şi de stufoase, atât în civil, cât şi în procesul penal.
– Unul dintre motivele înfiinţării Secţiei speciale ar fi tragerea la răspundere a magistraţilor…
– Cu privire la răspunderea magistraţilor a existat şi există foarte multă dezinformare. Răspunderea magistraţilor – penală, contravenţională, materială, disciplinară – exista şi până acum. Orice magistrat care comitea o infracţiune era trimis în judecată şi condamnat. Dacă un magistrat depăşeşte viteza legală, plăteşte amenda şi poate rămâne fără permis, ca oricine altcineva. Dacă un magistrat comite abateri disciplinare, este sancţionat. Dacă au existat erori judiciare, victimele erorilor judiciare au avut şi înainte posibilitatea de a da statul român în judecată. Şi înainte exista prevederea ca statul să se întoarcă apoi cu acţiune în regres împotriva magistratului, dar dacă statul nu a făcut acest lucru, e doar vina celor care trebuiau să o facă. De asemenea, legea prevedea că se vor lua măsuri pentru asigurarea magistraţilor în caz de risc profesional de eroare judiciară, lucru pe care statul român nu l-a făcut niciodată. Nu era deloc necesară crearea acestei secţii pentru că infracţiunile de corupţie din justiţie erau cercetate de către DNA, iar celelalte infracţiuni erau cercetate ori de către parchetele de pe lângă curţile de apel, ori de către Parchetul de le lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
– Justiţiabilii cer însă ca magistraţii să răspundă pentru erorile judiciare…
– Au fost, într-adevăr, persoane care au fost despăgubite de către statul român, dar nu am auzit ca statul să fi promovat acţiuni în regres. În mod normal, pentru eroare judiciară ar trebui făcută asigurare de răspundere, ca la medici. Nimeni nu este infailibil, iar dreptul nu este o ştiinţă exactă. Depinde dacă sunt erori comise cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, iar acestea trebuie să fie foarte bine definite. Când este rea-credinţă, deja se conturează un abuz. Una este să interpretezi probele într-un anumit fel sau să aplici în mod greşit un articol care a fost abrogat – şi în cazul acesta ar trebui ca victima care a suferit o vătămare să fie despăgubită pe asigurare – şi alta este să dai o soluţie într-un dosar cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi atunci mi se pare corect să plăteşti.
– Dar este suficient ce s-a făcut până acum?
– Încă nu ştim. Până acum am tot formulat memorandumuri, scrisori deschise, etc., pentru a trage semnale în spaţiul public, dar fără niciun rezultat. S-au ignorat şi protestele societăţii civile, care a primit gaze şi tunuri cu apă. S-au ignorat apelurile Parlamentului European, recomandările Comisiei de la Veneţia, ale Comisiei Europene, ale grupului de state GRECO (anticorupţie), toate recomandările din raportul MCV, ale tuturor. De aceea, consider că este necesar ca toată societatea civilă să se exprime. Observ că majoritatea societăţii civile stă mai mult pasivă. Asta îmi aminteşte cum aşteptau românii, în 1947, să vină să-i salveze americanii. Şi au stat aşa până ce s-au trezit într-un comunism crunt, sălbatic.
– Iar dacă ordonanţa nu va fi abrogată, care vor fi efectele?
– Dacă acea secţie specială nu va fi desfiinţată, va deveni un instrument de presiune şi control a magistraţilor, chiar un instrument de eliminare din magistratură. În OUG 7/2019, mai există o prevedere otrăvită, care prevede ca modalitate de excludere din magistratură neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie. Ce însemnă bună reputaţie, nu ştie nimeni, pentru că nu există niciun fel de criterii de stabilire. Este o prevedere perfectă pentru epurări politice, iar secţia specială este arma perfectă pentru ca un magistrat să ofere o anumită soluţie într-un dosar, nu pentru a face faţă dreptului şi a restabili ordinea de drept, ci pentru a evita anumite persoane de răspundere. Pericolul uriaș este activarea articolului 7 din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană (UE) și suspendarea calității de membru UE al României. Efectele vor fi devastatoare. Vom fi cu un picior și jumătate afară din UE, cu toate consecințele aferente.

Apreciază calitatea articolului

129 VOTURI - MEDIE: 4,91
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...