eleven − ten =

A password will be e-mailed to you.

Liviu Axinte, liderul LSI, susţine că problemele angajaţilor din educaţie se perpetuează, deşi se anunţă continuu măsuri în favoarea cadrelor.

Reporter: – Aţi avut recent Colegiul Liderilor Ligii Sindicatelor din Învăţământ (LSI). Ce probleme v-au adus la cunoştinţă colegii din şcoli?
Liviu Axinte: – Din păcate, şi în cadrul acestei întâlniri a trebuit să constatăm că mare parte a problemelor nu sunt rezolvate şi nerezolvarea lor ţine, conform explicaţiilor ministerului, de nepromulgarea legii bugetului de stat. Într-o lună-două vom avea buget şi atunci vom vedea dacă într-adevăr doar aprobarea cu întârziere a bugetului a întârziat rezolvarea problemelor, sau sunt şi alte cauze. Există multe nemulţumiri legate de salarizare. Spre exemplu, sunt profesori care lucrează într-o singură şcoală, dar predau la două cicluri de învăţământ şi au salarii diferite. Alţi colegi sunt încadraţi în două şcoli, însă nu au acelaşi salariu de încadrare în ambele unităţi. Un coleg are ore în patru şcoli şi salariu diferit de încadrare la fiecare unitate şi mi-a spus în urmă cu două zile că, faţă de decembrie, două şcoli i-au stabilit acelaşi salariu şi acum are numai în trei şcoli salarii diferite. Nu este rezolvată nici situaţia profesorilor care nu au acelaşi salariu, deşi au aceeaşi vechime.
– Pe 28 februarie, la Ministerul Educaţiei a avut loc o întâlnire a reprezentaţilor celor două federaţii pe problema aplicaţiei EduSal.
– Am primit asigurări că varianta EduSal de acum rezolvă mai multe probleme, însă am discutat cu câţiva colegi care mi-au semnalat că le scad salariile faţă de luna trecută, cu 60-80 de lei. Mi se pare că una se spune şi alta se întâmplă. Ştiu că au fost şi pe 7 martie discuţii cu doamna ministru, i s-a transmis că din şcoli sunt informaţii cum că scad salariile şi ea ar fi dispus măsuri. Dar nu ştiu cum vor fi acestea concretizate.
– Despre nemulţumirile personalului nedidactic ce ne puteţi spune?
– Începând cu 1 ianuarie, personalul nedidactic a beneficiat de o creştere salarială şi de indemnizaţie de hrană, care se acordă întreg personalului din sistem. Dacă profesorii au primit pentru luna ianuarie în plus sume nete de până la 330 de lei, la personalul nedidactic creşterile au fost chiar şi de peste 400 de lei, în funcţie de vechimea fiecăruia şi salariul în plată. Sigur că pentru colegii noştri, salarizaţi tot timpul la limita de jos, este o creştere importantă. Consider însă că sumele plătite nu răspund muncii prestate şi o posibilă rezolvare ar fi acordarea sporului pentru condiţii de lucru, mă refer la femeile de serviciu din şcoală care curăţă toaletele, lucrează cu substanţe chimice. Ele ar trebui să beneficieze de această posibilitate de a li se majora salariul, prin acordarea unui spor pentru condiţii de lucru, însă şi în această privinţă ne-am izbit de mai multe probleme. O primă problemă ar fi faptul că aplicaţia EduSal nu permite introducerea niciunui spor, chiar dacă există parcursă toată procedura legală. Avem hotărâri judecătoreşti care sunt definitive, trecute şi prin Curtea de Apel Suceava, care obligă unitatea la plata acestui spor, dar şcoala nu poate pune în plată pentru că aplicaţia EduSal nu permite. În cadrul Colegiul Naţional al Liderilor chiar eu am întrebat-o pe doamna ministru cum procedăm cu aceste hotărâri judecătoreşti şi am primit asigurări că atunci când vom avea buget situaţia va fi deblocată. Deci orice întrebăm acum, este condiţionat de buget.
– În acest an vor fi restrângeri de activitate?
– Avem 17 colegi care intră în restrângere de activitate, adică nu mai au asigurat post în anul şcolar viitor, în unitatea unde lucrează în prezent. Aceste 17 restrângeri sunt separat de cele peste 100 de restrângeri parţiale. Reducerea posturilor pleacă de la scăderea populaţiei şcolare. Consider însă că ar fi cazul ca aceste reduceri de norme, de posturi, să nu se facă doar în învăţământ. Noi înţelegem că la nivel naţional numărul elevilor a scăzut de la patru milioane la 2,8 milioane şi numărul angajaţilor din învăţământ de la 280.000 la 214.000. Este o scădere fantastică, dar întreb, în care domenii de activitate a mai avut loc o asemenea scădere a numărului de angajaţi? În care domeniu se mai ţine cont de populaţia care mai există în ţară? Pentru că, să nu uităm un lucru, dacă sunt 100.000 de elevi în Spania, ei nu sunt singuri, ci cu 200.000 de părinţi, care nu mai sunt în România şi atunci nu ar trebui ca în serviciile publice generale ale statului să se facă o adaptare a personalului. Aţi constatat în ultima vreme o reducere a numărului de locuri din administraţie, din structurile de ordine, de apărare, de forţă ale statului? Nu, cred că din contră, a fost o creştere.
– Vor fi restrângeri şi în învăţământul profesional?
– Sunt probleme generate de ordinul vizând aprobarea planurilor cadru pentru învăţământul profesional şi tehnic, ordin care a apărut după cel care a modificat structura anului şcolar. Ordinul de modificare a structurii anului şcolar a stabilit practic o diminuare a numărului de săptămâni la învăţământul profesional şi tehnic şi unii colegi pot fi afectaţi de reducerea de activitate. Suntem asiguraţi în permanenţă că profesorii titulari nu vor fi afectaţi, dar trebuie să ţinem cont că în învăţământ activitatea este derulată şi cu ajutorul profesorilor suplinitori, care sunt cei mai expuşi, în sensul în care, atunci când constatăm că nu s-a făcut o clasă, nu prelungim contractul colegului suplinitor.
– Am înţeles că sunt nemulţumiri şi de la proiectul vizând plata profesorilor implicaţi în examenele naţionale.
– Este o bătaie de joc şi, în sfârşit, cei din minister spun că au înţeles că trebuie schimbat modul de plată a profesorilor pentru examene, dar vor avea în vedere de la anul, pentru că în bugetul pe 2019 e prins numai 6% pentru plată. Cum să plăteşti cu 51 de lei brut pe zi un asistent care participă la examenele naţionale, în condiţiile în care un muncitor necalificat, la un patron, ar primi peste 80 de lei? Pentru profesorii supraveghetori nu este asigurată plata nici măcar la nivelul muncitorului necalificat din economie. Mai mult, profesorii care îi îndrumă pe elevi la lucrările de finalizare a învăţământului tehnologic primesc 11,5 lei pentru această activitate. Nu mi se pare normal acest lucru.
– V-au cerut colegii să stabiliţi un calendar al protestelor?
– Pe 7 martie au protestat colegii din Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE). Au fost proteste şi în ţară, pentru că se refuză acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică şi a sporului de 15% aplicabil în învăţământul special şi special integrat. Intenţia doamnei ministru este de a tăia acest spor sub motivaţia că colegii noştri din CJRAE nu au activitate de predare, însă activitatea de consiliere este o activitate directă cu elevul, chiar dacă nu se lucrează cu clasa întreagă. Avem informaţia că la CJRAE s-ar rezolva pe sporul de neuropsihic, dar vor să-l taie pe cel de învăţământ special. Vom vedea exact pe 14 martie cum se plăteşte. După ce vom avea bugetul, vedem câte dintre revendicările noastre se rezolvă şi, în funcţie de asta, vom decide. Probabil vom ajunge în situaţia de a declanşa şi alte acţiuni de protest.
– Mai aveţi acţiuni în instanţă?
– Avem destule procese, cam ca în alţi ani şi pe executări silite privind neplata hotărârilor judecătoreşti, pe aplicarea sporului pentru condiţii de lucru, pentru plata unei indemnizaţii pentru învăţământ simultan, şi alte speţe izolate de decontare a navetei etc. Din păcate, se perpetuează activitatea sindicală din instanţă. Noi nu am dori ca lupta sindicală să o ducem în sălile Tribunalului, ale Judecătoriei, sau Curţii de Apel, dar suntem nevoiţi câteodată, nu avem altă variantă. Spre exemplu, interpretarea diferită a unor prevederi legale ne face să ajungem în instanţă. Poate că legiferarea cu claritate ar duce la evitarea unor asemenea situaţii. Legea trebuie să fie clară, fără echivoc, şi astfel noi nu am mai ajunge la judecător să-i cerem să interpreteze legea.
– La câte reforme ale sistemului vă mai aşteptaţi?
– Până acum fiecare măsură a fost prezentată ca o mare reformă. Cred că în mandatul ministrului Adomniţei a fost luată măsura ca fiecare şcoală să aibă contabilitate. Trecerea cheltuielilor salariale la primării a fost o altă reformă. După câţiva ani, în guvernarea Boc, a fost introdusă o aplicaţie unică, ce este apreciată şi de către actuala guvernare. Suntem în situaţia în care nu mai ştim care dintre măsuri sunt corecte, în sensul schimbărilor pozitive din învăţământ, pentru că nu mai putem spune că facem reformă. De 30 de ani tot facem reformă. Reforma ar trebui să fie o schimbare care modifică din temelii sistemul şi care nu se întâmplă în fiecare zi. Din păcate, fiecare ministru a venit cu măsuri noi care au schimbat fundamental anumite lucruri.
– De mult timp se vorbeşte despre depolitizarea învăţământului.
– Experienţa ne-a arătat că majoritatea funcţiilor de conducere din învăţământ au fost ocupate de persoane susţinute politic. În general, partidul care a deţinut puterea la momentul organizării concursurilor şi-a favorizat oamenii. Nu aş spune că toţi directorii sunt membri de partid, dar întotdeauna factorul politic a fost decisiv. De altfel, noi am fost sceptici de-a lungul timpului în ceea ce priveşte posibilitatea de a renunţa total la politizare în domeniul învăţământului. Este bine încă, pentru că, chiar şi aşa politizat, învăţământul are la conducere oameni din sistem. Noi nu putem concepe şcoala fără un director care să fie profesor sau învăţător.
– Ne aflăm în an electoral. Consideraţi că vor fi rezolvate toate revendicările din sistem?
– Tocmai pentru că se intră în campanie electorală, cei care deţin puterea ar trebui să încerce să rezolve toate aceste situaţii. Sunt drepturi care, ca şi cuantum, nu înseamnă mare lucru, însă se creează o stare de nemulţumire care nu ar trebui să existe. Pentru 10 sau 15% din angajaţii din învăţământ cărora li se calculează greşit salariile, se creează o stare de nemulţumire care nu ar trebui să existe. Asta strict la calculul salariilor. După aceea, vorbim de celelalte probleme care au determinat o stare de nemulţumire, dar depind de buget.
– Mai este învăţământul prioritate naţională?
– Doar la modul declarativ. Aşa este de mult timp, nu-i de acum şi, din păcate, lucrurile nu par a merge într-o direcţie foarte bună.

Apreciază calitatea articolului

5 VOTURI - MEDIE: 3,60
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...