eighteen + three =

A password will be e-mailed to you.

Comisarul şef Dan Andrici, care este şi lider sindical, susţine că angajaţii din penitenciare au ajuns oaia neagră a structurilor de apărare.

 

Reporter: – Angajaţii din penitenciare au anunţat o serie de acţiuni de protest. Care este starea de spirit la Botoşani?

Dan Andrici: – Starea de spirit este ok, dacă ne raportăm la situaţia colegilor noştri din sistemul penitenciar, îndeosebi la numărul orelor suplimentare la care se face referire şi în revendicările noastre. Practic, protestul nostru a fost iniţiat mai mult pentru lipsa unui act normativ care să permită plata orelor suplimentare prestate în luna ianuarie. Aici trebuie făcută o menţiune – sunt unităţi în care nu există ore suplimentare, probabil datorită faptului că nu au deficit de personal, dar şi unităţi în care se generează foarte multe ore suplimentare. Prin Ordonanţa 114, acestea ar trebui plătite după 60 de zile de la efectuare, dacă nu au fost compensate cu zile libere, doar că pentru a putea fi plătite trebuie să existe un ordin de ministru, care, din păcate, nici până la această dată nu a fost emis. Este drept, el nu poate fi dat peste noapte, pentru că există o anumită procedură, dar în celelalte structuri de apărare aceste acte normative, care permit plata orelor suplimentare, au fost emise, iar la noi nu. De ce? Nimeni nu ştie. Cert este că sindicaliştii refuză să mai presteze ore suplimentare peste norma de muncă de 160 de ore.

– Dar lista revendicărilor sindicaliştilor este mai mare…

– Aveţi dreptate. În total sunt şase revendicări. În primul rând, adoptarea statutului poliţistului de penitenciare, care a fost întocmit, analizat şi votat în Senat, dar a rămas blocat la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, care întârzie să dea avizul consultativ pentru a se trece la dezbaterea în plen, Camera Deputaţilor fiind camera decizională. Iar adoptarea statutului nu este un moft, ci o necesitate. Asta pentru că, fără acest statut, toate angajările şi concursurile pentru ocuparea funcţiilor sunt blocate. Ce înseamnă acest lucru? Dacă un coleg de-al nostru se pensionează, funcţia lui rămâne vacantă şi nu poate fi scoasă la concurs. De altfel, aşa a apărut deficitul de personal, care a dus mai apoi în unele unităţi la acumularea unor ore suplimentare. În plus, mai sunt probleme şi din cauza bugetului, care nu a fost asigurat în proporţie de 100%. Dacă rămâne în varianta asta, nu se asigură nici salariile până la sfârşitul anului. Fără o rectificare bugetară, bugetul este total insuficient, pentru nevoile de acum. Nu se pot plăti nici orele suplimentare şi este pusă în pericol şi decontarea serviciilor turistice, pentru că la acest ultim capitol, prin sumele repartizate, nu se acoperă decât 17% din necesar. Practic, doar 58 de colegi pot beneficia, din tot personalul. Este curios cum se va stabili cine şi cum va beneficia. Ce vină are un coleg care pleacă în concediu mai târziu, faţă de cel care pleacă acum în primăvară? Nu este normal şi corect.

– Cum s-a ajuns în această situaţie şi cine ar fi răspunzător?

– Totul pleacă de la ordonatorul principal de credite – ministrul Justiţiei sau Ministerul Justiţiei.

– Dar nu se poate sau nu se doreşte rezolvarea problemelor?

– Nu ştiu ce să spun. Ca procedură, înainte era un secretar de stat care se ocupa de penitenciare, sau chiar direct ministrul Justiţiei. Ei ştiau tot, erau la curent cu situaţia, cunoşteau ce trebuie făcut pentru a nu exista blocaje, ori în prezent nu am auzit să spună cineva că se ocupă de penitenciare.

– Ce demersuri au iniţiat sindicatele?

– Noi am tras un semnal de alarmă. Se ştie şi public ce urmează să facem. Este drept, încă nu s-a stabilit un calendar exact al acţiunilor de protest, dar suntem decişi să organizăm pichetări şi mitinguri, cum au fost şi în anii trecuţi, inclusiv un miting la Bucureşti, aceste acţiuni fiind singurele permise întrucât noi nu mai avem dreptul la grevă.

– Dacă situaţia nu se va schimba, la Botoşani care sectoare ar fi cele mai afectate?

– Este clar, tot ceea ce ţine de operativ. Cei din sectorul administrativ au programul standard, între orele 7-15, dar în sectorul operativ activitatea se desfăşoară non-stop, 7 zile din 7, ori angajaţii au trimis deja notificări conducerii penitenciarului că refuză să mai presteze ore suplimentare, iar la finalul lunii va fi o problemă reală cu programarea serviciilor. Şi mă confrunt inclusiv eu cu această problemă pentru că, prin natura funcţiei pe care o ocup în cadrul penitenciarului, va trebui să găsesc şi eu soluţii. Există pericolul ca unele servicii să nu mai poată fi asigurate corespunzător şi mă refer aici la misiunile de pază, escortare şi supraveghere cu respectarea programului zilnic, a legislaţiei aplicabile şi regulamentelor specifice.

– Aveţi idee câţi deţinuţi au fost eliberaţi din penitenciar ca urmare a recursului compensatoriu?

– Cifrele se schimbă de la o zi la alta, pentru că există o fluctuaţie zilnică în ce priveşte numărul persoanelor custodiate. Dacă ar fi să facem însă o comparaţie cu câţi deţinuţi se aflau înainte în penitenciar şi câţi sunt acum, numărul lor a scăzut considerabil, aproape la jumătate.

– Şi în aceste condiţii, personalul este tot insuficient?

– Sunt activităţi care trebuie prestate, indiferent de numărul deţinuţilor. Că sunt 600 de deţinuţi sau 1.000, ele trebuie executate cu un anumit personal.

– În ce condiţii muncesc angajaţii penitenciarului şi de când s-a agravat situaţia?

– În prezent, schema de personal este acoperită în proporţie de 85%, dar trebuie spus că la un moment dat s-a făcut o standardizare pe unităţi, stabilindu-se că, pentru a se acoperi toată gama de activităţi, ar trebui un anumit număr de angajaţi, însă statul actual de funcţii este mult sub aceste standarde. Totuşi, la orele suplimentare nu este o situaţie de speriat. Legea a instituit şi un plafon de 3% pentru plăţi, ori niciodată nu am atins acest prag, la noi mare parte dintre orele suplimentare fiind compensate cu zile libere. În schimb, la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, noi am fost tot timpul defavorizaţi în faţa deţinuţilor, sumele fiind aproape inexistente. La norma de hrană, aceasta se actualizează prin ordin al Ministerului Apărării. Este o regulă de când lumea. Aceasta a fost majorată anul trecut de ministrul Apărării, celelalte sectoare o aplică, la noi însă nu. Din acelaşi motiv – lipsa unui ordin de ministru care să precizeze acest lucru. Totul ţine de buget şi tind să cred că nu au banii necesari, deşi valoarea a fost modificată anul trecut şi se cunoştea noua valoare încă înainte de a se discuta proiectul de buget. La fel, cred că suntem structura din sistemul de Apărare cu norma de echipament cea mai mică, deşi inflaţia creşte an de an, preţurile cresc de la un an la altul, iar contravaloarea echipamentului rămâne aceeaşi. Din contra, nu mai ţin minte exact anul, dar în loc să crească norma, au avut grijă să o scadă. De exemplu, noi avem aceeaşi uniformă, mixtă, indiferent de anotimp. Iarna, pe sub uniformă, avem un costum termic, în rest, hainele sunt la fel. Şi, ca să fiu sincer, din ţinuta actuală, eu nu am primit încă un alt doilea echipament. Nu a fost să fie. În plus, ar trebui să avem o ţinută de oraş şi una de interior, însă nimeni nu a reuşit nici măcar să vadă cum arată ţinuta de oraş. La toate acestea se adaugă şi ultrajele asupra personalului. Din cauza pedepselor prea blânde, în unele unităţi de detenţie numărul de ultraje a crescut îngrijorător. Nu la Botoşani, dar în alte penitenciare ele reprezintă o problemă.

– Ministrul Tudorel Toader a fost anul trecut la Botoşani. Aţi reuşit să vorbiţi cu el atunci?

– Nu. Nici nu am ştiut că a trecut pe la penitenciar. Ştiam că a mers la Tribunal sau la Judecătorie, iar vizita a fost anunţată pe Facebook.

– Soluţiile pe care le vedeţi sunt greu de adoptat?

– Este vorba în primul rând de adoptarea unor acte normative care să reglementeze buna funcţionare a sistemului – adoptarea unor ordine de ministru şi adoptarea statutului poliţistului de penitenciare.

– Aceste măsuri nu costă nimic. Este vorba de neglijenţă sau rea voinţă?

– Nu ştiu cât este rea voinţă sau neglijenţă. Cert este că am fost uitaţi în multe privinţe. Cât priveşte sumele necesare pentru plata tuturor drepturilor, este limpede – e nevoie de o rectificare bugetară. De aceea, revin din nou – credem că nu au mai avut bani.

– Şi ce veţi face dacă revendicările nu vor fi soluţionate?

– Vom continua acţiunile de protest, aşa cum am anunţat. Este clar că problemele nu se pot rezolva peste noapte, dar vrem să vedem că există bunăvoinţă şi se doreşte soluţionarea aceste aspecte aflate pe lista de revendicări.

 

 

Apreciază calitatea articolului

12 VOTURI - MEDIE: 4,33
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...