seventeen + 4 =

A password will be e-mailed to you.

Nicoleta Arpinte, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, susţine că modificările legilor justiţiei se văd de la creşterea infracţionalităţii şi înflorirea corupţiei până la golirea puşcăriilor, iar singura speranţă rămâne la instituţiile europene

Reporter: – O parte a magistraţilor din Botoşani au protestat în această primăvară faţă de modificările aduse Legilor justiţiei. În ce punct s-a ajuns cu aceste proteste?

Nicoleta Arpinte: – Protestele au început chiar în 2017, când toţi românii s-au revoltat în legătură cu adoptarea pe timp de noapte a Ordonanţei 13, după care au continuat la instanţe şi parchete, însă episodic, în momentele cu impact. În martie anul acesta au fost reluate protestele în momentul în care s-a ajuns ca Legea privind statutul procurorilor şi judecătorilor, modificată din nou substanţial în anul 2018 pe repede înainte în parlament, să fie din nou ciunţită prin mai multe ordonanţe de urgenţă date peste noapte, fără nici un fel de consultări, fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii, ultima modificare fiind făcută prin OUG nr. 7/2019, cea mai scandaloasă dintre ele şi care i-a conferit Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) puteri sporite, autonomie şi imunitate absolută. Prin aceste modificări, SIIJ a devenit un parchet paralel, scos de sub autoritatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) şi a Procurorului General, şefii acestui parchet neputând fi cercetaţi de nimeni şi nerăspunzând în faţa nimănui. Aşa ceva nu există în niciun sistem civilizat, democratic, de drept. Este neconstituţional. Şi tocmai am văzut cu toţii în cel hal a fost hărţuită Laura Codruţa Kövesi, în mod nelegal şi abuziv, drept dovadă recenta Decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a desfiinţat absolut tot dosarul încropit de SIIJ, cu măsura controlului judiciar cu tot. Deci, am văzut cu toţii de ce e în stare şi pentru ce a fost creată această secţie care ne dă fiori tuturor.

– Credeţi că protestul a rezolvat ceva?

– Deocamdată protestele au încetat pentru că, la un moment dat, şi-au îndeplinit rolul de a trage un semnal de alarmă în societate şi peste hotare. În perioada februarie-martie, aceste proteste au mobilizat şi o parte a societăţii civile, a acelei părţi informate, conştiente de pericol şi implicate în viaţa cetăţii. Însă, în momentul în care au încetat protestele în ţară, un grup de colegi curajoşi şi inimoşi, peste 30 de judecători şi procurori, au protestat la Bruxelles şi, nu numai atât, au avut întâlniri foarte importante cu lideri europeni, începând cu Frans Timmermans şi mulţi alţii, care au fost informaţi cu privire la lucrurile grave care se întâmplă în România şi modificările legislative toxice care au continuat. Aceşti lideri europeni erau deja foarte bine informaţi cu privire la tot ceea ce se întâmplă în România. De fapt, s-a constatat că au existat încercări de dezinformare din partea autorităţilor române, care le prezentau anumite proiecte de modificări într-o anumită formă, după care se constata că, în realitate, în ţară se adopta altceva. Mai mult decât atât, şi traducerile erau distorsionate sau trunchiate. În prezent, magistraţii curajoşi au adoptat o altă formă de protest, ca să spun aşa. Mai multe instanţe din ţară, inclusiv ÎCCJ, au sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) cu mai multe probleme de drept, urmând ca aceasta să răspundă la întrebări referitoare la această Secţie Specială de hărţuit şi hăituit magistraţi, referitoare la obligativitatea recomandărilor  MCV sau a recomandărilor Comisiei de la Veneţia, cu privire la completurile de 5 judecători şi de 3 judecători de la ÎCCJ şi aşa mai departe. Din câte am înţeles, CJUE va judeca în procedură de urgenţă aceste sesizări pentru că situaţia devine din ce în ce mai gravă.

– Dar de ce s-a ajuns la sesizarea Curţii Europene?

– Noi am constatat că puterea nu va ţine cont de protestele magistraţilor din ţară, de aceea au fost sesizate instituţiile europene, care au pârghii mult mai eficiente de a readuce România pe calea corectă, a statului de drept şi se pare că sunt pregătiţi să o facă, dacă România nu respectă angajamentele pe care şi le-a asumat când a dorit să devină stat membru UE.

– Au fost intimidaţi magistraţii?

– Da, mulţi au fost intimidaţi, le e frică. Altora nu le pasă, crezând în mod greşit că nu vor fi afectaţi pentru că nu văd tabloul în ansamblul lui, deşi majoritatea oamenilor fără studii juridice realizează că vom fi afectaţi cu toţii. Unii chiar cred propaganda de la anumite televiziuni, asta mi s-a părut incredibil. Alţii stau şi aşteaptă să facă alţii ceva, să rişte alţii, pentru că e mai comod să stai ascuns sub birou.

– Cu toată opoziţia judecătorilor şi procurorilor, parlamentarii au modificat din nou Codul penal…

– Da, au fost făcute noi modificări, unele fapte au fost dezincriminate – de exemplu neglijenţa în serviciu, altele au fost golite de conţinut – cum ar fi abuzul în serviciu. Pentru celelalte au fost reduse limitele de pedeapsă şi au fost reduse termenele de prescripţie, astfel încât mai toate dosarele de corupţie să fie clasate. Este o amnistie şi o graţiere mascată, prin care se vor goli penitenciarele de tot.

– Aceste modificări sunt concentrate pe drepturile infractorilor sau sunt protejate şi victimele?

– Evident că modificările sunt doar pentru infractori, de doi ani şi jumătate încoace, absolut toate modificările sunt pentru infractori. Victima nu se regăseşte nicăieri, în toată sarabanda asta de modificări haotice, nu se mai vorbeşte nicăieri în procesul penal despre victimă, doar despre drepturile infractorilor. Restituirile dosarelor la parchete se dau doar pentru drepturile inculpaţilor, peste tot se discută despre drepturile inculpaţilor, niciodată pentru vreun drept al victimei. Până şi în cauzele în care se judecă ordine de protecţie pentru victimele violenţei domestice, potrivit Legii 217/2003, nu victima primeşte avocat din oficiu la instanţă, ci agresorul, pârâtul.

– Şi care vor fi efectele acestor modificări?

– Efectele acestor modificări se văd deja. Încurajarea infracţionalităţii, pe toate căile posibile. Golirea penitenciarelor de infractori care ajung pe străzi şi recidivează. Noi infracţiuni grave, noi victime, noi suferinţe. Intimidarea magistraţilor. Întoarcerea unor grupări de crimă organizată din UE şi alte zone, în România – paradisul infractorilor. Înflorirea corupţiei în România, ceea ce înseamnă sărăcie, lipsa drumurilor, a spitalelor, a unui sistem de educaţie. Scăderea natalităţii, exodul românilor, îmbătrânirea populaţiei, din ce în ce mai mulţi morţi pe şosele, în spitale. Vulnerabilizarea României prin afectarea siguranţei naţionale într-un context geopolitic destul de instabil. Intoxicarea cu propagandă, dezinformare. Sancţiuni impuse României, posibil excluderea din UE şi reinstaurarea dictaturii, intrarea din nou în sfera de influenţă a unor vecini care au făcut rău românilor secole de-a rândul…orice scenariu sumbru este posibil. Chiar şi expulzarea românilor din statele UE după o eventuală excludere.

– Explicaţiile oferite de politicieni sunt convingătoare?

– Explicaţiile politicienilor nu prea există sau sunt ridicole. Există replica «pentru că putem, «altă întrebare», există ameninţări, degete ridicate în aer în parlament. Poveştile cu statul paralel sunt elucubraţii care nu pot fi băgate în seamă, ca şi explicaţii logice.

– Şi atunci cum aţi defini aceste ultime modificări operate în Justiţie în ultimii doi ani?

– Acapararea totală a puterii prin distrugerea justiţiei şi scăparea de răspundere a persoanelor care au comis infracţiuni, mai ales infracţiuni de mare corupţie, cu păstrarea produsului infracţiunii.

– Dar cum au apărut toate aceste modificări legislative şi care credeţi că ar fi scopul lor?

– Cum au apărut? Au fost premeditate, pentru scăparea tuturor persoanelor care au comis fapte de corupţie, indiferent de culoarea politică şi asta se observă în prezent. Toţi sunt uniţi împotriva unui inamic comun – justiţia.

– Populaţia a înţeles ce se întâmplă? Ce semnale aveţi dinspre societatea civilă şi de ce credeţi că magistraţii nu reacţionează vehement pentru a explica consecinţele?

– Populaţia este divizată pentru că asta s-a urmărit, divide et impera. Până şi magistraţii sunt divizaţi. S-a semănat cu intenţie neîncredere între judecători şi procurori sau chiar numai între judecători. La toate acestea reacţionează doar persoanele care înţeleg ceea ce se întâmplă, cei cărora le pasă şi care vor să rămână oameni liberi. Cei care se simt responsabili pentru copiii şi nepoţii lor şi care au un sistem solid şi sănătos de valori. Magistraţii? Care se simte cu adevărat magistrat reacţionează, se implică. Suntem mulţi colegi în ţară care ţinem legătura şi ne implicăm, fiecare cât putem, judecători şi procurori pe care nu au reuşit să ne dezbine, pentru că suntem de aceeaşi parte a baricadei şi dorim o justiţie independentă, în care să fie protejată ordinea de drept, interesele generale ale societăţii şi cetăţenii cinstiţi, nu infractorii. Nu am uitat că am depus un jurământ, să apărăm Constituţia şi legile ţării, drepturile şi interesele fundamentale ale persoanei, să ne îndeplinim atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Cei care nu reacţionează, nu ştiu…nu reuşesc să îmi explic şi nu pot vorbi în numele lor deşi sunt dezamăgită. Cred că ar fi mai bine să-i întrebaţi pe ei dacă le pasă, dacă le place sau le convine ceea ce se întâmplă, dacă realizează sau nu consecinţele, dacă le e frică sau ce anume contează cu adevărat pentru ei.

 

 

Apreciază calitatea articolului

100 VOTURI - MEDIE: 4,87
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...