„Oamenii tind să aibă grijă de sănătatea lor doar obligaţi”

♦ Medicul Monica Delia Adăscăliţei, directorul interimar al DSP, susţine că, deşi mulţi oameni cred că pandemia e o mascaradă a personalului medical, că personalul primeşte bani ca să contamineze sau că se dau bani să se declare decese de Covid, aceştia trebuie să înţeleagă că medicii sunt primii care vor să nu mai fie Covid

0
Medicul Monica Delia Adăscăliţei: „La început, personalul medical a fost «carne de tun». Apoi au început donaţiile. Dacă nu intervenea mediul privat, contaminarea era mai mare”

Reporter: – Două luni de când aţi preluat Direcţia de Sănătate Publică (DSP). Cum aţi găsit unitatea, personalul?

Monica Delia Adăscăliţei – Da, două luni. Am fost numită la DSP la finalul lunii aprilie, deci după o lună şi ceva de stare de urgenţă. DSP era o instituţie care avea multe anchete epidemiologice în derulare, foarte multe. Cu multă muncă, cu medici şcolari detaşaţi, cu câţiva rezidenţi de la Iaşi, cu o activitate intensă concentrată pe Spitalul Judeţean în acel moment, unde erau cele mai multe îmbolnăviri şi se făceau foarte multe anchete epidemiologice, pentru a fi cât mai exacţi în rezultate şi în deciziile luate cu privire la personalul medical. Focarul principal al judeţului a fost la Spitalul Judeţean. Cele mai multe îmbolnăviri au fost în acea perioadă şi trebuia, cumva, să „rupem” acel şir de cazuri în rândul personalului medical. Am găsit DSP cu un deficit de personal, cum de altfel este tot sistemul sanitar botoşănean. Oamenii erau foarte obosiţi, fizic şi moral, pentru că s-a lucrat fără liber, de luni până duminică. De multe ori la 10 seara încă mai găseam o parte dintre angajaţi în unitate, pentru că erau foarte multe anchete epidemiologice. De altfel, cel mai greu încercat departament, în această perioadă, a fost cel de epidemiologie, care este cu deficit de epidemiologi. Am avut doi medici detaşaţi de la Iaşi şi medicii şcolari care ajutau la anchetele prin telefon.

– Cum sau unde s-a greşit de Botoşaniul a avut atât de multe cadre medicale îmbolnăvite de Covid?

– În primul rând, lipsa de protecţie. Acest fapt trebuie spus, la început a fost o lipsă mare de materiale de protecţie. Apoi faptul că pacienţii nu erau testaţi la internare. La început testele se duceau la Iaşi, era un decalaj foarte mare din momentul în care se recolta proba şi până aveam rezultatul, iar în acel interval de timp trebuia să tratezi bolnavul. Cum a fost cazul acelei fete de 27 de ani, ajunsă în comă la spital. Neavând materiale de protecţie, pe de o parte, dar şi neconştientizând virulenţa acestui virus, pe de alta, s-a ajuns la numărul mare de cazuri în rândul cadrelor medicale. Ştiam ce se întâmplă în lume, dar până nu te loveşti şi vezi tu ce se întâmplă, nu conştientizezi cât de gravă este situaţia. Iar ce s-a spus la început, că personalul medical s-ar fi contaminat comunitar, din cauza socializării, nu este adevărat. Chiar dacă s-a încercat inducerea acestei idei. Nu, personalul medical a luat acest virus de la pacienţii ajunşi la noi în stare gravă. Oameni care aveau nevoie imediată de tratament menit să le salveze viaţa. În momentul în care ai un pacient grav şi nu ai mască sau combinezon alegi: te protejezi pe tine de un eventual virus sau îţi rişti sănătatea şi încerci să salvezi acel om. Cadrele medicale şi-au riscat propria sănătate pentru a trata cum trebuie pacienţii, iar asta s-a văzut ulterior în numărul mare de îmbolnăviri. Chirurgi s-au contaminat de la un pacient operat, o amputaţie, dacă nu mă înşel, la un pacient din Suceava, care ştim ce focar era. Cardiologii de la o pacientă de pe secţie, care a fost gravă şi o tratau pentru bronhopneumonie şi patologie cardiacă gravă. Ulterior este posibil să fi apărut şi din cauza socializării, dar marea contaminare în Spitalul Judeţean a fost de la pacienţi, mai ales pe chirurgie, de la Suceava. Chiar şi prima pacientă, tânăra de 27 de ani, fusese la o înmormântare cu contacţi din Suceava. Erau pacienţi gravi, iar opţiunea era să te protejezi pe tine şi să nu îi tratezi. Ori aşa ceva era imposibil. Nu am avut niciun pacient refuzat, toţi au fost internaţi, trataţi. La început nu au fost acele circuite care sunt acum, nu erau zone de pacienţi suspecţi, pacienţi confirmaţi şi aşa s-a răspândit acest virus. Nefiind testaţi pacienţii la internare, nici legislaţia nu ne ajuta atunci, să facem mai multe testări. Rezultatele veneau la patru-cinci zile, pentru că trimiteam la Iaşi. Personalul din UPU, care a fost testat, a avut rezultatul după o săptămână.

– Ceva nu a mers la început. Ce anume?

– Judeţul Botoşani şi sistemul sanitar în special, a fost nepregătit la început. Şi cei care erau în acel moment nici nu au recunoscut asta iniţial. Totul era bine, în declaraţii. Ce e drept, nici nu ne aşteptam la aşa ceva. Am văzut ce se întâmplă în lume, chiar şi în Suceava, dar cu toate acestea, Spitalul Judeţean nu a fost pregătit. Nu am fost pregătiţi. Măştile se dădeau cu porţia la început, o mască se ţinea şi 24 de ore, dacă erai medic de gardă, combinezoane nu existau, erau câteva halate de unică folosinţă, date pe semnătură, la care eram tot timpul avertizaţi: „Le folosiţi doar la pacienţi confirmaţi!”. Ori noi aveam rezultatul în 4-5 zile. Nu puteam să lăsăm pacientul să moară de o altă boală până aflam noi dacă are Covid sau nu.

– Când a început să se remedieze problema asta?

– A durat ceva timp. A fost nevoie să crească numărul de contaminări, când a început personalul să pice, au început să se ia şi măsuri de către conducerea spitalului. La început, personalul medical a fost „carne de tun”. Apoi au început donaţiile. Nu erau măşti, nu erau viziere, de astea nu găseai nicăieri la început. Eu personal şi colegii mei din UPU am primit ajutoare de la colegi stomatologi, care îşi închiseseră cabinetele sau de la cabinete de cosmetică. Măşti, ochelari, mănuşi. Dacă nu intervenea mediul privat, în primă instanţă, probabil contaminarea era mai mare şi posibil să fi fost mult mai mult personal medical infectat şi cu forme mai grave.

– Ce a însemnat desemnarea SJU ca Spital Covid pentru Botoşani şi botoşăneni?

– A fost o alegere greşită. Acest spital este singurul care deserveşte toate specialităţile medicale. Avem neurochirurgie, chirurgie plastică, urologie, oncologie, care nu sunt prezente ca specialităţi în Spitalul Dorohoi, care este un spital de rang inferior, deci pacienţii nu puteau primi cele mai bune îngrijiri disponibile în judeţ. Ajungeau la Judeţean, se trata urgenţa, dacă era, erau testaţi, apoi când venea rezultatul negativ erau trimişi la Dorohoi. Era împotriva logicii. S-au transferat infarct miocardic, leucemii, pacienţi oncologici. Disponibilitatea şi profesionalismul celor de la Dorohoi au fost foarte ok. Au primit tot felul de pacienţi, însă la Dorohoi marea problemă sunt dotările spitalului. Nu au linie de oxigen, nu aveau gardă pe terapie intensivă, unde au fost trimişi doi medici de la Iaşi, nu au gardă pe cardiologie, nu au aparatură suficientă. Dar multe dintre aceste lipsuri le-au suplinit. S-au unit ca şi colectiv medical şi au încercat să ajute. Dar degeaba tu vrei, dacă nu ai dotare, nu ai oxigen pe toate secţiile, nu ai monitoare de funcţii vitale, nu ai terapie intensivă permanentă. Asta ne-a arătat că şi Spitalul Dorohoi ar trebui ajutat ca nivel de dotare, dar şi ca personal, pentru că au puţini oameni. Era bine ca Spitalul Judeţean să fie, dacă nu spital curat, măcar mixt, cum este acum. Cu o zonă de Covid, cu sprijinul celor de la Infecţioase, cu sprijinul spitalelor din Faza II-a, dar această clădire principală ar fi trebuit să rămână curată, ca să dai o şansă tuturor bolnavilor.

– Care au fost cele mai urgente lucruri când aţi venit la DSP?

– În primul rând să încercăm să redăm spitalul tuturor bolnavilor. Botoşănenii au nevoie de Spitalul Judeţean. Pentru asta a fost nevoie de o colaborare cu cele două spitale, Recuperare şi Pneumoftiziologie, care au preluat pacienţii Covid. La început au fost nişte mici neînţelegeri, dar mă bucur că am găsit înţelegere la manageri şi au acceptat să preia pacienţi Covid, degrevând Spitalul Judeţean de aproape 100 de locuri în total. Aşa am reuşit să facem spitalul mixt, să poată trata şi pacienţii non-Covid. Am reuşit să aducem la zi anchetele epidemiologice, am reuşit să aducem un urgentist, doi radiologi, la DSP doi asistenţi, ca să ne mai ajute. Şi poate, la fel de important, să stabilim o comunicare cât mai bună şi o colaborare cu conducerea judeţului, ceea ce, zic eu, am şi reuşit. Avem un sprijin total din partea Prefecturii şi o colaborare foarte bună cu conducerea Spitalului Judeţean, dar şi a celorlalte spitale. Acum avem un feedback bun din partea tuturor.

– Ce este mai important, la DSP să fie un director medic sau un om politic?

– În primul rând este nevoie de un medic în fruntea DSP. Doar aşa se pot înţelege ambele lumi, cea medicală şi cea administrativă. Dar contează foarte mult să ai şi sprijin din partea autorităţilor pe plan politic. Dar presupun că şi oamenii politici care vor să meargă treaba în judeţ, trebuie să aibă o deschidere, să pună un om capabil şi să accepte o colaborare cu cel care este în funcţia de conducere la DSP. Ca om politic, ajutând DSP, ajutând spitalul, ajuţi populaţia judeţului, astfel că te ajuţi şi pe tine, îţi faci capital electoral. Dar este important să ai grijă şi să ajuţi populaţia judeţului şi să lupţi pentru ea.

– Există pacienţi cu 40-50 de zile de internare, care totuşi nu au simptome. Au teste care alternează negativ cu pozitiv. În schimb, sunt pacienţi declaraţi pozitivi, iar după cinci-şase zile retestaţi şi pleacă acasă. Este vreo problemă cu testele? Cum se explică?

– Când se face testarea, aparatul PCR dă rezultat pozitiv sau negativ. Adică dacă acea probă are sau nu prezenţa virusului. Aparatul nu poate delimita dacă virusul este la începutul perioadei de contagiozitate, este activ sau sunt viruşi inactivi, nu morţi, aşa-zise „resturi”, iar aparatul, dacă detectează un singur astfel de virus inactiv, dă pacientul ca pozitiv. Legea spune că nu poţi să îl externezi, până nu apar două teste consecutive negative, dar, în perioada următoare, probabil se va reveni asupra deciziei şi este posibil să se trateze acasă. Avem boli şi avem bolnavi. Fiecare om reacţionează într-un fel unic la o boală. Nu poţi externa un om pentru că este asimptomatic, pentru că poate fi foarte contagios. Încă nu se cunosc foarte multe lucruri despre această boală.

– Au apărut cazuri de pacienţi reinfectaţi în Botoşani. Chiar şi primul cadru medical reinfectat din ţară. Câţi sunt în prezent şi care ar fi explicaţiile?

– Da, aşa este. Este vorba despre o asistentă de pe Secţia de diabet, care a fost confirmată iar, după câteva săptămâni. Este posibil, la fel cum am spus mai devreme, să îi fi rămas anumite „resturi” de virus, care nu erau active, dar care au ieşit la retestarea de după perioada în care a muncit pe o secţie covid. Fie pur şi simplu nu a dezvoltat anticorpi după perioada de boală.

– Cum stăm cu testarea la nivelul judeţului? Câte teste şi câte persoane au fost testate?

– Stăm chiar foarte bine. Dovadă, totuşi, şi numărul mare de cazuri descoperite. Dacă nu testezi, nu ai cum să descoperi bolnavi. Pe lângă faptul că testăm persoanele simptomatice, testăm pacienţi la internare în Spitalul Judeţean, testăm pacienţii care sunt trimişi în alte spitale, testăm personalul din cadrul DGASPC la fiecare două săptămâni, centrele de bătrâni, centrele de dializă, pacienţii oncologici, însoţitorii la pacienţii oncologici minori, deci se testează destul de mult. Se testează focare, se testează contacţi. Se testează mult mai mult. În medie vorbim de 160 de teste lucrate zilnic.

– Sunt multe, puţine? Mulţi botoşăneni s-au plâns de faptul că s-au testat puţine persoane.

– Se testează mult, chiar mult. Doar că nu avem personal suficient în laborator pentru a lucra aceste teste. Un medic care lucrează aproape non stop acolo. Nu avem gardă de noapte, avem două aparate, dar nu este suficient personal. Se lucrează până la zece seara la foc continuu. Încerc să aducem un aparat PCR şi la DSP, să mai degrevăm un pic laboratorul de la Judeţean.

– S-a trecut la spital mixt. Având în vedere că încă avem un număr destul de mare de îmbolnăviri zilnic, s-a cam grăbit această decizie? Sunt pacienţi care sunt puşi în aşteptare zeci de ore…

– Nu ne-am grăbit. Pentru pacienţii Covid avem în prezent locuri suficiente, la cum suntem organizaţi pe judeţ. Problema este cu pacienţii suspecţi. Automat trebuie să pui un suspect în salon cu patru paturi. Deci ai pierdut trei paturi la fiecare salon. La Covid poţi pune trei pacienţi într-un salon. Problema este că cei cu suspiciune sau cei care trebuie internaţi în spital şi sunt testaţi, sunt mai întâi în secţiile cu suspecţi. Se întâmplă să fie cazuri în care acele secţii de suspecţi să fie pline, pentru că se aşteaptă rezultatele la ei, iar alţii să fie în aşteptare în UPU, în corturi sau module. Dar nu este vorba de pacienţi gravi, să se ţină cont de asta. Nu o să vedeţi un pacient din accident rutier, un infarct, un accident vascular, că este ţinut în cort. Dar se mai întâmplă astfel de situaţii. Nu este plăcut, aşa e, nici pentru pacient, nici pentru cadrele medicale, care sunt luate la rost de toată lumea. Dar este un pas pentru ca spitalul să poată trata şi celelalte tipuri de afecţiuni, nu doar Covid. Până acum nu puteam trata decât Covid şi sufereau bolnavii, acum încercăm să îi tratăm şi pe ei, dar apar aceste decalaje, uneori, până vin rezultatele la testul PCR. Nu putem risca să infectăm personalul sau alţi bolnavi din nou. Acum avem cardiologia, neurologia, medicala II, care nu sunt secţii covid, sunt secţii curate. De asemenea, chirurgie, ortopedia, secţii curate.

– Ar trebui mărite secţiile de suspecţi?

– Nu ai unde să te mai extinzi. Spitalul este structurat în aşa fel încât suntem la maxim cu exploatarea traseelor pentru bolnavi. Încercăm să redăm spitalul tuturor bolnavilor, dar pentru asta se fac şi sacrificii, din toate părţile. Asta îi rugăm pe oameni să înţeleagă.

– Cum face faţă personalul la programul din momentul de faţă şi numărul de prezentări?

– Personalul face faţă, dar a ajuns să fie extrem de obosit. Să nu mai vorbim că au fost şi decimaţi de această boală şi au fost aduşi de la Darabani, de la Săveni, de la Pediatrie. Nimeni nu a avut concedii în această perioadă. S-a lucrat non-stop şi s-a ajuns la un nivel de oboseală foarte crescut.

– A venit starea de relaxare. Putem răsufla uşuraţi? Am scăpat de Covid?

– Abia de acum trebuie să arătăm că suntem responsabili. Până acum, în starea de urgenţă eram obligaţi să respectăm anumite măsuri. Acum, mai mult depinde de fiecare şi de responsabilitatea lui. Nu trebuie să vină cineva să stea în spatele nostru să ne spună ce să facem şi ce nu. Trebuie să continuăm să purtăm masca, să avem acea distanţare socială, trebuie să avem grijă de noi şi de cei de lângă noi.

– Cifrele nu prea arată responsabilitate.

– Aşa este. Avem tot mai multe cazuri în această perioadă, semn că lumea s-a relaxat prea mult şi nu mai respectă acele recomandări. Oamenii tind să aibă grijă de sănătatea lor doar obligaţi. Mulţi credeau că totul e doar o mascaradă a personalului medical, că personalul primeşte bani ca să contamineze sau că se dau bani să se declare decese de Covid, că doctorii primesc 10.000 de lei să aibă morţi cu Covid. Oamenii trebuie să înţeleagă că noi suntem primii care vrem să nu mai fie Covid. Nu îi convine nimănui să stea echipat 12 sau 24 de ore în acele echipamente de protecţie, combinezoane, măşti, viziere, două rânduri de mănuşi, etc. Nu vrea nimeni să apărem în acele statistici, pentru că noi dăm cu subsemnatul, de ce cresc cazurile, de ce nu ţinem în frâu un focar, de ce au apărut multe cazuri noi şi tot aşa. Sunt foarte multe informaţii pe Internet, care circulă neverificate. Pe partea de online nu există un control asupra a ceea ce se publică. Oricine scrie orice, fie pe reţele de socializare, sau chiar şi pe unele ziare online. Iar lumea ia de bune multe astfel de lucruri.

– Aveţi deja aproape două luni de DSP. Cum v-a afectat această perioadă?

– Am un program mult mai încărcat decât înainte. Cu familia stau mult mai puţin, oboseala este la cote maxime, cred că am slăbit şapte kilograme în câteva săptămâni. Este obositor pentru toţi, însă, nu doar pentru mine, pentru că suntem o echipă. Asta aş vrea să înţeleagă şi oamenii. După perioada asta toţi avem nevoie de odihnă, de relaxare, toţi suntem obosiţi fizic şi psihic. Medici, asistenţi, infirmieri, brancardieri, ambulanţieri, pompieri, poliţişti, chiar şi presa, şi nu glumesc. Vă vedem şi pe voi tot timpul pe teren, printre bolnavi, ca să relataţi cât mai corect cu putinţă ceea ce se întâmplă. Este o mobilizare din partea tuturor celor implicaţi, ceva ce nu am mai văzut niciodată, iar oamenii ar trebui să se oprească un minut şi să vadă lucrurile şi din perspectiva asta. Cu siguranţă oricine ar renunţa la acele sporuri ca să ştie că riscul a trecut şi că poate să îşi facă meseria fără combinezoane şi fără acel stres continuu.

 

Deja ai votat!
se încarcă...