„Sistemului educaţional îi lipseşte predictibilitatea”

0

Daniel Botezatu, noul inspector şcolar general, susţine că România are o lege a educaţiei care să reformeze sistemul în mod previzibil, dar interesele politice au întârziat aplicarea ei.

– Preluaţi funcţia de inspector şcolar general într-o perioadă extrem de grea. Care sunt principalele măsuri pe care le veţi lua?

Nu e vorba că voi lua imediat niște măsuri, pentru că inspectoratul școlar continuă să funcționeze chiar dacă se produc anumite schimbări în organigramă. Voi încerca să am discuții, pe compartimente instituționale, cu întreg personalul angajat, astfel încât, într-un timp pe care îl vreau cât mai scurt, să am o imagine de ansamblu asupra instituției, a nevoilor sale și ale oamenilor care lucrează aici. Va fi un dialog, pentru că sunt receptiv la tot ceea ce au de comunicat colegii, fie că sunt inspectori școlari, economiști, juriști, personal de îngrijire etc.

– Aţi mai lucrat în această instituţie ca inspector de istorie, inspector responsabil cu activitatea educativă şi inspector şcolar general adjunct. De-a lungul anilor au fost multe schimbări în sistemul educaţional. Ce-i lipseşte sistemului educaţional actual?

– Cred că predictibilitatea. O predictibilitate care să fie urmare a unei reforme profunde, sistemice. Ori asta s-a încercat prin Legea Educației Naționale nr. 1/2011. O lege la care, împreună cu alți colegi din inspectoratul școlar, unii dintre ei în funcție și astăzi, în frunte cu doamna inspector școlar general adjunct Ada Macovei, am lucrat indirect, elaborând câteva metodologii în intervalul 2011-2012, până când am fost schimbați din funcții. Din păcate, în 2012, odată cu schimbarea puterii a avut loc și o schimbare a paradigmei de abordare a acestei legi. Ostilitatea față de guvernarea care a dat legea s-a transferat asupra legii ca atare, așa încât multe dintre prevederile sale sunt prorogate și în prezent. Dacă se aplica această lege, și iată că au trecut deja zece ani, actualul sistem de învățământ ar fi fost în mod cert mai predictibil și multe urmări pozitive s-ar fi simțit deja la nivelul societății.

– Ce părere aveţi despre învăţământul online?

– Latinii ar spune că e un „malum necessarium”, adică un rău necesar. Inițial a fost un șoc pentru toată lumea, profesori, elevi, părinți, sistem. Pandemia ne-a surprins pe toți nepregătiți, fără niște instrumente clare de predare-evaluare online, fără resurse educaționale, fără resurse materiale (smartphone-uri, tablete, calculatoare laptop-uri etc.), fără semnal de internet, fără o pregătire prealabilă. Din fericire, dacă se poate spune așa, lucrurile s-au mișcat destul de repede, atât din partea ministerului de resort, a guvernului în întregime, cât și din partea autorităților locale, dar și societății civile. Mari corporații au pus gratis la dispoziția publicului larg platforme educaționale și resurse din cele mai diverse pentru a fi folosite online, s-au asigurat echipamentele corespunzătoare elevilor și profesorilor care nu dispuneau de ele, s-au organizat formări online și webinarii care au oferit profesorilor know-how-ul necesar pentru a face față rigorilor lucrului online. Practic a fost deschisă o nouă nișă de abordare a procesului de învățământ, necesară în condițiile în care ne aflăm, de vreo 20 de ani, în era informaticii. Părțile negative ale învățământului online se știu: inechitatea de șanse pentru copiii și profesorii din medii defavorizate, lipsa socializării între copii, între aceștia și profesori, oboseala cronică dată de orele petrecute în fața ecranului, imposibilitatea de a asigura o notare cât mai conformă cu realitatea. Mai sunt și altele, dar mă opresc aici.

– Vor reuşi orele remediale să-i ajute pe elevi să ajungă la un nivel de pregătire corespunzător?

– Depinde foarte mult de modul în care vor fi abordate, atât din partea elevilor, cât și a profesorilor. Lipsa de interes, de motivație, a oricăreia dintre părți, face din acest demers un eșec. Sper ca motivația financiară, care se adaugă la buna credință a cadrelor didactice, să le determine pe acestea să identifice tot ceea este esențial de remediat și să acționeze în consecință, așa după cum sper că va exista o deschidere și din partea elevilor de a participa la aceste ore, pentru a acoperi golurile lăsate prin neparcurgerea programului normal școlar și a programei școlare.

– Multe cadre susţin că a scăzut mult interesul elevilor pentru pregătirea şcolară. Ce trebuie făcut pentru ca lucrurile să se schimbe în bine?

– Este o discuție pe care o aud de când am intrat eu în învățământ, adică din 1993, comparația făcându-se cu generațiile de elevi din perioada comunistă. Faptul că școala era atunci mult mai riguroasă, aș spune excesiv de riguroasă, nu înseamnă că după aceea interesul elevilor de a învăța a scăzut la proporții epice, cum se plâng unii. Gândiți-vă că elevii din ziua de azi fac în clasele de gimnaziu, la discipline precum fizica, chimia, matematica, biologia, conținuturi care altădată se predau în anii de liceu, așa cum elevii de liceu parcurg unele conținuturi ce se studiau în învățământul superior. Elevul de azi este mult mai informat decât cel din urmă cu zece sau 20 de ani, există o avalanșă de informații accesată prin resurse media și multimedia, texte și grafică, video, reclame, platforme precum YouTube, Tik Tok, site-uri de socializare, bloguri etc. Întotdeauna va exista un număr de elevi mai puțin interesați de propria formare, procentual cred că raportul e cam același în perioade diferite. Din păcate, o societate manelizată, precum cea în care trăim, care promovează non-valori siliconate, agramate, tupeiste până la violență fizică și verbală, creează falși idoli în rândul unora dintre copii, cărora li se induce ideea că se poate răzbi în viață și fără prea multă școală.

– Rezultatele la simularea examenelor naţionale produc îngrijorare în rândul elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor…

– Rezultatele sunt oarecum dezamăgitoare, dar să nu uităm că ne aflăm în paradigme noi, diferite de anii din urmă și de perioadele anterioare. Examenele naționale sunt mult mai serioase decât ce era în urmă cu vreo zece ani, până la introducerea monitorizării lor audio-video. Vă amintiți în urmă cu 15-20 de ani ce medii se obțineau la examenul de bacalaureat? Zeci de medii de 10 la fiecare dintre colegiile naționale referențiale din județ, niciun picat, părea că în România s-a răsturnat căruța imensă cu deștepți. Miza era pe măsură, intrarea la facultate era condiționată în întregime de mediile de la examenul de bacalaureat și se crease un adevărat lanț al slăbiciunilor. Între timp lucrurile s-au mai reglat, rezultatele reflectă mai mult acum o realitate obiectivă, iar această realitate este aceea că, într-adevăr, privind la nivel sistemic, gradul de pregătire a elevilor este la limita standardelor stabilite pentru promovare. Nu am ce măsuri să iau acum, pentru că ne situăm către perioada de final a cursurilor și intrăm în linie dreaptă în etapa susținerii examenelor naționale. Să nu uităm că în luna mai sunt trei evaluări naționale, cele de la finalul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a. Încet-încet intrăm în logica inițială a legii educației naționale, care concepe admiterea la liceu ca o sumă a mai multor factori, printre care aceste evaluări naționale.

– La această dată sunt foarte mulţi angajaţi din sistem care încă nu s-au vaccinat. Ce trebuie făcut pentru ca aceştia să fie convinşi că vaccinarea va însemna revenirea la viaţa de dinainte de pandemie?

– Din păcate, așa este. Nu înțeleg motivele pentru care un cadru didactic, un angajat din sistem în general nu s-ar vaccina, pentru că îmi place să cred că teorii ale conspirației aberante, legate de microcipuri și alte asemenea prostii, exhibate în spațiul public chiar de către un partid parlamentar, nu au credibilitate pentru angajații din educație. Sigur, e vorba și de faptul că uneori înscrierea pe platforma dedicată nu a funcționat, la un moment dat nu era disponibil serul dorit de unii pentru a se vaccina, au apărut informații legate de efecte adverse, toate acestea coroborate făcându-i pe unii colegi să ezite. Dacă se vor relua cursurile face-to-face sunt de părere că acești colegi nevaccinați vor risca atât să fie vectori de transmitere a virusului cât, mai ales, să se îmbolnăvească ei înșiși, cu consecințe grave pentru sănătatea lor și a familiilor lor.

– Când estimaţi că va putea fi reluată activitatea clasică?

– Nu pot face o estimare exactă, am văzut că la nivel de ministru al educației se dorește ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, însă, atenție, în condiții de siguranță pentru toți actanții educaționali. Examenele naționale din sesiunile iunie-iulie și august-septembrie vor fi în formatul clasic și cred că din septembrie, în funcție de involuția pandemiei, cursurile se vor putea relua în format clasic.

– Urmează o perioadă importantă, cu examene naţionale atât pentru elevi cât şi pentru cadrele didactice…

– Repet ceea ce declaram la începutul interviului, indiferent de una sau alta dintre schimbările din organigramă, instituția inspectoratului școlar continuă să funcționeze. Sunt sigur că la această oră deja s-au luat măsurile necesare în vederea desfășurării în condiții cât mai bune a acestor examene. Voi parcurge aceste măsuri împreună cu inspectorii școlari generali adjuncți, cu celelalte persoane responsabile, pentru a ne asigura că totul va fi bine.

– Ce le transmiteţi colegilor din sistem, elevilor şi părinţilor?

– Tuturor le doresc, în primul rând, multă sănătate și putere de muncă! Empatizez cu toți, pentru că sunt, în egală măsură, profesor, am fost „elev” pe parcursul unor cursuri de formare online în toată această perioadă și sunt tată de elev. Cunosc, prin experimentare pe propria piele, fiecare dintre aceste ipostaze și știu cât de greu este. Colegilor din sistem și elevilor le doresc să facă eforturi pentru parcurgerea integrală a materiei, să aloce suficient timp pentru aprofundare și exerciții, în cazul celor care susțin examene naționale. Părinților le doresc să mai aibă răbdare, sperând ca din septembrie să putem relua cursurile în format fizic. Multă baftă tuturor celor care susțin examene naționale, fie ei elevi sau profesori. Și pentru că ne aflăm în preajma uneia dintre cele mai mari sărbători creștine, le transmit tuturor, inclusiv cititorilor „Monitorului de Botoșani”, sărbători pascale fericite, în tihnă sufletească și trupească!

Deja ai votat!