„Eu zic că medaliile de la Europene anunță medalia de la Olimpiadă”

Luptătorul botoşănean Alin Alexuc spune că puţini ştiu ce consum uriaş de energie se face în cele șase minute la categoria 130 de kilograme, unde sunt luptători care nu reușesc să-și dozeze efortul pentru două reprize și pe final sunt scurși de energie

 

– Reporter: Pentru a treia oară în carieră vei fi prezent la Olimpiadă. Ai realizat o performanță extraordinară și ai intrat în galeria puținilor sportivi români care se pot lăuda cu acest lucru. Felicitări. Ce sentimente te încearcă?

– Alin Alexuc: E un sentiment de bucurie să știi că participi pentru a treia oară la cea mai prestigioasă competiție din lume, dar niciodată nu m-am mulțumit doar cu participarea. Mereu am luptat cu gândul la medalia olimpică și așa o voi face și la Tokyo. Chiar cred că a venit momentul pentru a-mi îmbogăți palmaresul și cu o medalie la Jocurile Olimpice.

– Dacă nu mă înșel, cred că ești și primul luptător de greco-romane român care se poate lăuda cu trei participări la Jocurile Olimpice. Cum te simți știind că ai scris istorie pentru România, pentru acest sport?

– Eu sunt doar o mică parte a acestei istorii frumoase a luptelor de greco-romane din România. E o mândrie să fiu și eu lângă luptători formidabili ca Vasile Andrei, Gheorghe Berceanu, Ion Cernea, Ștefan Rusu și mulți alții, legende care inspiră fiecare generație de luptători români.

– Ești singurul luptător de greco-romane care va reprezenta România la Tokyo. Va fi presiunea mai mare pe tine?

– Lupte greco-romane, libere, feminine, toți mergem ca o echipă la Tokyo. Reprezentăm aceeași Federație, luptăm sub același tricolor și avem aceleași țeluri, medalie la Jocurile Olimpice.

– Anul trecut ai fost urmărit de ghinion, să spunem așa, având în vedere că din cauza pandemiei Olimpiada s-a amânat. Erai în vârf de formă, având în vedere că ai cucerit titlul european la Roma. Cum te simți acum?

– O lume întreagă a avut ghinion cu această pandemie. Cred că viețile noastre au fost date peste cap și mulți oameni au avut foarte mult de suferit. Un vârf de formă îl poți reface, însă să nu uităm că din cauza acestei boli mulți au pierdut oameni dragi. Eu unul mă bucur că am trecut cu bine peste această pandemie și sunt pregătit să dau totul la Olimpiadă.

– Ai obținut pe ultima sută de metri biletele pentru Tokyo. Ai avut emoții? Ai simțit vreun moment că ești în pericol de a rata calificarea sau aceasta a fost strategia de a atinge forma maximă acum la Sofia? Sau doar te-ai menajat până acum și nu ai forțat deloc?

– Nu a fost o strategie și nu aș sfătui pe nimeni să facă acest lucru, pentru că e foarte riscant. Nu ai toate datele, nu știi adversarii și nici cum se derulează pregătirea ta. E adevărat că totul depinde de acele două-trei zile dinaintea concursului, când îți afli adversarii și calculezi șansele. Fără falsă modestie, am fost mereu conștient de șansele mele și n-am simțit niciodată un pericol că nu m-aș califica.

– Să înțeleg că mai ai resurse și pentru Tokyo, dacă nu ai dat totul la turneul de calificare din Bulgaria? Simți că la Tokyo vei atinge maximum de formă?

– La fiecare antrenament mă pregătesc pentru acea zi de la Tokyo. Psihic, fizic, îmi doresc să fiu în cel mai bun moment al meu și să urc pe podiumul olimpic. Și ceva îmi spune că așa va fi.

– Derulând puțin, mi-am reamintit că la precedenta discuție, după ce ai cucerit titlul european în Arena Gladiatorilor din Roma, îmi spuneai că acela a fost momentul suprem al carierei tale. O medalie la Tokyo te-ar putea determina să revii asupra acelei declarații?

– La asta mă și raportez, la cel mai bun moment al carierei. De aici plec atunci când mă antrenez și doar la asta mă gândesc, să mă autodepășesc.

– Cât de greu ți-a fost să-ți regăsești cadența, având în vedere că în pandemie te-ai pregătit în condiții speciale? Îmi aduc aminte că făceai exerciții în casă, alergai pe scări în bloc, totul pentru a te menține în formă!

– A fost o perioadă în care a trebuit să mă adaptez condițiilor, dar după ce am reintrat în sală mi-am revenit destul de repede. Nici nu știi ce sentimente m-au încercat în momentul în care am revenit în sală și am intrat pe saltea. A fost aceeași bucurie că în prima zi când am intrat în sala de lupte.

– Te-ai gândit vreun moment în pandemie să renunți la tot, sau acele clipe în care te pregăteai de unul singur te-au făcut mai puternic și te-au determinat să mergi mai departe?

– Nu cred că am putea renunța atât de ușor la ceea ce ne place să facem, la ceea ce iubim mai mult. Tu doar știi că pentru mine luptele sunt totul și, indiferent de piedici, de greutăți, mereu am mers mai departe. La fel am făcut-o și acum în pandemie. Sunt un luptător, un învingător și nu aș putea niciodată să renunț la ceea ce iubesc să fac. Iar eu, în sală, pe saltea, mă simt cel mai bine. Aceasta e lumea mea!

– De la primul interviu pe care l-am făcut împreună, chiar imediat după calificarea la prima ta Olimpiadă din carieră, iată, au trecut nouă ani, şi îmi spuneai că acesta a fost visul de când ai început să practici acest sport. Totodată, mi-ai mărturisit că îţi dorești să obții și o medalie la JO. La precedentele două participări nu ai reușit să-ți îndeplinești acest vis. A venit acum momentul ca Alin Alexuc să se întoarcă medaliat de la Olimpiadă?

– La Londra în 2012 eram crud și nu puteam emite pretenții la medalie, însă am fost aproape de o medalie la precedenta Olimpiadă, la Rio în 2016, unde am luptat pentru medalia de bronz. Cred că totul s-a schimbat în bine pentru mine după ce am schimbat categoria. După ce am urcat la 130 de kilograme au început să vină și medaliile. Un aur și două de bronz la Campionatele Europene. Eu zic că aceste medalii de la Europene anunță medalia de la Olimpiadă!

– Care ar fi atu-urile tale la Tokyo față de precedentele JO ca să poți spera la o medalie?

– Faptul că am schimbat categoria. La Rio am concurat la 98 de kg și a trebuit să fac slăbire, ceea ce mi-a consumat foarte mult din energie.

– Îți cunoști foarte bine adversarii din categorie. Se spune că 130 kg+ e cea mai dificilă din acest punct de vedere, aici fiind adevărații gladiatori. Cum te simți acum și cât trebuie să mai pui pe tine ca să fii la 100% la Tokyo?

– Acum mă simt bine, sunt la început de pregătire. Este o luptă grea în această categorie și consumul de energie în cele șase minute este uriaș. Sunt luptători care, în această categorie, nu reușesc să-și dozeze efortul pentru două reprize și pe final sunt scurși de energie. Eu simt că voi fi bine și totul va fi bine.

– Te temi de vreun adversar? Este vreun sportiv de la categoria ta care pleacă din start favorit la aurul olimpic?

– Categoria 130 de kg nu a dus niciodată lipsă de sportivi de mare valoare. De această dată pare că s-au strâns cam cei mai buni și sunt sigur că va fi un turneu olimpic spectaculos.

– Și după prima Olimpiadă la care ai fost prezent, cea de la Londra, și după a doua de la Rio, și după aurul de la Europenele de anul trecut de la Roma și acum după a treia calificare la JO de la Tokyo ai rămas același sportiv cu bun simț și cu dor de casă, dovadă că ai rupt din puținul tău timp liber și ai venit să-ți încarci bateriile acasă. Cum te simți știind că ești de atât de apreciat de botoșăneni și nu numai?

– Mă întorc cu drag în Botoșani, la familie, la prieteni, la sala unde mi-am început cariera de luptător alături de antrenorul Ion Asaftei căruia îi mulțumesc din nou pe această cale. Ține și de educația primită de acasă, de cum se spune…de cei șapte ani de acasă. Iar eu îi am.

– Crezi că autoritățile locale și nu numai, ar trebui să sprijine mai mult sportul de performanță?

– Sportul trebuie sprijinit și promovat în primul rând pentru ca tinerii să-l practice de plăcere, după care trebuie investit în baze de pregătire pentru a le oferi cele mai bune condiții celor care vor să ducă sportul în zona de performanță.

– Știu că la un moment dat aveai o colaborare cu un club din Germania, luptai acolo ca să îți rotunjești veniturile. Mai e în vigoare acea colaborare? 

– Am legat niște prietenii fantastice în Germania și primesc multe mesaje de susținere de la prietenii de acolo. De fiecare dată mă duc cu drag acolo.

– Sufletește știu și văd că ești împlinit, având în vedere tot ce ai realizat sub tricolor. Însă financiar? Nu e prea puțin? Merită tot acest sacrificiu?

– Merită să faci orice pentru ceea ce iubești!

– Dinamo sau CS Botoșani? CS Botoșani sau Dinamo? Care e prima în inima ta?

– Sufletul e la CS Botoșani, inima e la Dinamo!

– Ce urmează pentru tine după Tokyo?

– Simplu: Paris 2024!

 

 

 

 

Deja ai votat!