„Corupția există în România în toate domeniile de activitate, inclusiv în Poliție”

Bogdan Tudosă, liderul Sindicatului „Diamantul”, lucrează în Poliția Română din 2010, după ce a absolvit Școala de agenți de poliție de la Câmpina. Inițial a lucrat la postul de poliție din comuna Adășeni, unde timp de cinci ani a ocupat funcția de șef de post. Ulterior, el s-a transferat la Poliția municipiului Botoșani la Biroul de Investigații Criminale, unde lucrează și în prezent. În activitatea sindicală a început să se implice din 2016, când s-a săturat de „direcția în care mergeau lucrurile”.

Reporter: – Care sunt „bolile” de care suferă Poliția Română?

Bogdan Tudosă: – Problemele din sistem sunt multe și trenează de foarte, foarte mulți ani. Nu sunt de azi, de ieri. Încă de când am intrat în poliție, din 2010, era lipsă de personal. Atunci nu erau nici dotări și îmi aduc aminte că ne trimiteau în patrulare cu doi litri de benzină. Mergeam între două comune și se termina benzina. Ca să ne descurcăm, lăsam mașina într-un punct fix și plecam pe jos. Dacă aveam un apel pe 112, trebuia să plecăm imediat și țineam carburanții pentru intervenție. În prezent nu mai sunt astfel de probleme cu carburanții, iar pe partea de dotare lucrurile s-au mai îndreptat. În schimb, lipsa de personal ne afectează și în prezent. Și, dacă ar fi să compar perioadele, acum e o lipsă de personal mult mai mare decât în 2010.

– De unde vin aceste probleme?

– Cauza principală ar fi subfinanțarea sistemului, la care se adaugă lipsa de reacție a factorilor responsabili. Toate acestea te fac să nu mai lucrezi cu plăcere și mulți, foarte mulți colegi, au ales să se pensioneze.

– Cât de grave sunt aceste probleme și cum afectează ele munca polițiștilor?

– Apare oboseala cronică, apar frustrările pentru că, pe fondul lipsei de personal, trebuie să faci și munca pe care o făceau în trecut colegii pensionați. La asta se adaugă stresul. Trebuie să o recunoaștem – în prezent nu poți să te formezi pe o linie de muncă, să lucrezi în acel birou și să-ți faci munca cu plăcere pentru că, pe lângă sarcinile pe care le ai conform fișei postului, trebuie să faci și alte activități suplimentare. Iar dacă unii șefi refuză să înțeleagă acest lucru, ajungi să lucrezi sub presiune, riscând oricând să faci obiectul cercetărilor disciplinare, chiar dacă de multe ori situația în care se ajunge nu depinde numai de tine.

– Ce vă pune în dificultate cel mai mult?

– Sunt multe aspecte. Începând cu legile, care ar trebui ajustate pentru că nu mai sunt eficiente sau actuale, și terminând cu faptul că mulți oameni nu știu ce drepturi și obligații au și cum ar trebui să se comporte în fața unui polițist. Se vede că oamenii reacționează instinctiv, haotic, pentru că nimeni nu s-a gândit, niciodată, să îi învețe ce înseamnă legile și cum ar trebui să se comporte. Este vorba despre acea educație civică, care într-o perioadă s-a făcut și în școli, dar care a fost abandonată. Lucrul acesta s-a văzut și acum, în pandemie, când oamenilor nu li s-a explicat cum ar trebui să se ferească și care sunt riscurile. Din punctul meu de vedere, acest lucru trebuie făcut permanent – să existe o structură în Poliția Română care să informeze populația, chiar dacă unele lucruri trebuie repetate de mai multe ori. La toate acestea se adaugă și faptul că în ultimii ani activitatea infracțională a crescut, iar infractorii se perfecționează, iar noi ca polițiști suntem tot mai puțini și ducem lipsă de dotări eficiente.

– La Botoșani care ar fi problemele?

– Chiar dacă unora li se va părea neobișnuit, dotările ar fi pe primul loc. Majoritatea posturilor comunale sunt la fel ca acum 30 de ani. Grupurile sanitare sunt afară, clădirile sunt vechi și nerenovate de ani de zile, încălzite cu sobe ca acum un secol. În sezonul rece, polițiștii trebuie să despice lemnele și să facă focul pentru a putea lucra în condiții normale. Vă dați seama că asta le ia măcar o oră, timp în care ar putea să-și facă activitatea. La asta s-ar putea adăuga sistemul de organizare. În prezent, după ora 16, toată activitatea în mediul rural este asigurată de secții. Doar că un singur echipaj trebuie să acopere șase, șapte sau chiar opt comune. Vă dați seama, dacă apar două evenimente în același timp, echipajul trebuie să aleagă unde merge, de regulă optându-se pentru cel mai grav caz. Dar ce te faci când evenimentele sunt la zeci de kilometri distanță sau când situația degenerează? Toate aceste lucruri își pun amprenta, iar cei care ajung la posturile comunale fac tot posibilul să se transfere la alte structuri. În plus, sunt polițiști care se tem să folosească pistoalele din lipsa mecanismelor de asigurare. Au fost multe cazuri în care fie se blocau, fie se descărcau accidental și sunt multe structuri care folosesc în continuare vechile pistoale „Carpați”. În plus, sunt aceste veste anti-înjunghiere, care sunt prea puține și grele. Vă dați seama, oamenii trebuiau să le împrumute de la unii la alții, nu toți au aceeași mărime, și au ajuns să nu le mai folosească.  Au fost atribuite în schimb acele body-cam-uri. Sunt foarte bune întrucât ele înregistrează permanent și descurajează anumite comportamente.

– De ce nu s-au găsit soluții până acum?

– Este vorba de o lipsă de reacție la nivel înalt, care pleacă de la faptul că mulți dintre cei care au ajuns în anumite funcții de conducere, atât la nivelul ministerului, cât și la nivelul Inspectoratului General al Poliție Române, nu au ce căuta acolo. Este, dacă vreți, un fel de corupție a sistemului la nivel înalt, unde mulți au ajuns în funcții cheie pe baza altor criterii decât meritocrația – sunt fie cunoștința sau ruda unui politician, fie s-au aflat în anturajul unui om cu influență la nivel înalt. Rolul unora, de exemplu, ar fi să conceapă proceduri ancorate în realitate, astfel încât să acționăm cât mai eficient și să nu periclităm viața cetățeanului, dar, în loc ca aici să existe numai oameni care au lucrat în operativ, ajung în funcții diverse persoane care au fost ingineri sau au avut alte profesii și nu cunosc realitatea din sistem.

– Insuccesele din ultima perioadă, ce arată de fapt?

– Sunt mulți factori care au concurat la acele cazuri gen Onești, Pitești sau Buzău, începând cu lipsa de personal și până la lipsa pregătirii practice. Sunt mulți polițiști care pot obține nota 9 sau 10 din punct de vedere teoretic, dacă sunt supuși la o testare, însă problema apare la transpunerea în practică a acestor noțiuni teoretice. Înseamnă o pregătire tactică, ori această pregătire practică nu există în Poliția Română. Nu vorbesc de pregătirea fizică, ci de cea tactică în care polițistul să fie învățat când să ridice tonul, cum să reacționeze la diverși factori. În școlile de poliție există un curs de tactică polițienească. Ei bine, dacă pentru dobândirea cunoștințelor teoretice se alocă 10 ore, pentru practică orele sunt la jumătate, când ar trebui să fie de fapt invers – mai puține ore teoretice – pentru că e foarte ușor să asimilezi niște noțiuni teoretice – și mai multe ore de practică.

– Și nu se mai fac aceste ore?

– Din păcate nu. Iar procedurile care se învață sunt pentru situații ideale. Adică când subiectul împotriva căruia noi trebuie să intervenim are o armă. Pare simplu – scoatem și noi arma și intervenim. Dar ce facem când este vorba de o persoană potențial agresivă? O persoană cu care dialoghezi normal timp de câteva minute, care se irită și își schimbă brusc atitudinea și devine agresivă pe parcurs. Un astfel de caz a fost la Buzău. Toată lumea era calmă, se discuta, se analiza și dintr-o dată lucrurile au evoluat, iar una dintre tabere a răbufnit pe loc. Totul a fost spontan. Ei, ce facem în aceste cazuri? Eu pot să vă spun că nu există o procedură cu asemenea persoane. În plus, nici ședințe de tragere nu se fac. Fiecare polițist ar trebui să aibă dreptul să meargă în poligonul instituției și să se antreneze, dar nu există așa ceva. Eu vă spun că am mers la un poligon privat pentru a mă antrena să trag cu pistolul cât mai bine.

– Și atunci cui i se datorează reușitele polițiștilor?

– Mare parte dintre reușite se datorează dedicării polițiștilor, a pasiunii cu care aceștia își fac treaba, dar și a colaborărilor dintre polițiști. Spun asta pentru că cei pasionați de profesie sunt și bine pregătiți din punct de vedere profesional, au un bagaj consistent de cunoștințe, au și o pregătire fizică foarte bună, știu cum să acționeze. Dar și acești polițiști, în anumite situații, din lipsa unor ajustări la legislația actuală, pot fi surprinși.

– Deci contează și flerul?

– Da, pentru că, din păcate, în prezent se pune un accent foarte mare pe pregătirea teoretică și foarte puțin spre deloc pe pregătirea tactică. La nivelul școlilor de poliție, dar și la inspectorate, ar trebui să existe acele poligoane în care să se exerseze, în care să se prezinte spețe practice cu situații în care trebuie să se intervină. Iar aceste schimbări atât de necesare nu necesită investiții colosale pentru că pot fi folosite ca teren de pregătire inclusiv clădirile abandonate. În plus, vă dați seama cât contează și dotările. În multe situații nu ar mai fi fost nevoie de intervenția în forță, dacă ar fi existat acele pistoale cu electroșocuri, care sunt foarte eficiente în imobilizarea persoanelor recalcitrante. În plus, ar fi benefic un sistem de comunicare permanentă în care polițiștii să comunice în timp real cu cei din dispecerat sau cu cei din teren pentru ca reacția să fie imediată, mai ales atunci când este nevoie de sprijin.

– Ce faceți, însă, cu polițiștii corupți?

– Corupția există în România în toate domeniile de activitate, inclusiv în Poliție. Din punctul meu de vedere, acești oameni trebuie eliminați urgent din sistem și nu mai au de ce să lucreze în Poliția Română.

– La Serviciul Rutier ce credeți că s-a întâmplat?

– Cel mai probabil au existat niște informații cu presupuse fapte de corupție. Nu cunosc de la ce a pornit totul – fie a fost un denunț, fie poate chiar unei cunoștințe de la DNA i s-a pretins… nu pot să îmi dau seama…

– Numărul lucrătorilor asupra cărora planează suspiciunea de luare de mită este foarte mare…

– Cu toții am fost surprinși, nu de Serviciul Rutier – pentru că poate unii se așteptau să fie corupție, alții nu – dar am fost surprinși de numărul mare al celor vizați de anchetă. Vom vedea la final care va fi vinovat și care nu…

– Sunt tentați polițiștii să ia mită?

– Majoritatea polițiștilor nu sunt tentați să ia mită și asta vă spun și eu care aplic principiul „nu corupției”. Am foarte mulți colegi care știu că au refuzat să ia mită, dar, din păcate avem și câteva exemple negative.

– Au existat suspiciuni că s-ar lua mită la Serviciul Rutier?

– Repet, am fost surprinși cu toții pentru că am aflat de anchetă în momentul în care au fost organizate perchezițiile. Tot atunci am aflat și de cei vizați. Dacă am fi știut din timp, poate că ancheta de acum nu își mai avea rostul.

– Ce este de făcut ca astfel de situații să nu se mai repete?

– În cadrul ministerului există structuri care se ocupă cu prevenirea faptelor de corupție, cum ar fi Direcția Generală Anticorupție, care organizează periodic instruiri. Chiar recent am fost la o astfel de instruire. Sunt prezentate tot felul de cazuri din întreaga țară, iar la final sunt semnate fișele de instruire de către fiecare lucrător în parte. Deci se face…

– Sunt încurajați polițiștii să-și facă treaba ca la carte?

– Eu pot să mă refer doar la județul Botoșani unde, da, se întâmplă acest lucru pentru că sunt destui șefi foarte competenți, care au un management bun și mereu când polițiștii gestionează eficient și bine situații delicate, cei implicați sunt felicitați sau recompensați sau sunt propuși pentru avansare.

– Întreb asta pentru că în timpul protestelor de la începutul acestui an s-a vehiculat că un anumit lucrător ar fi „abonat” la salarii de merit…

– Da, din păcate au existat și astfel de situații în care polițiști mai puțin merituoși față de alții au beneficiat de astfel de recompense, dar din 2017 de când sunt implicat în activitatea sindicală, am participat la aproape toate ședințele în care s-au discutat acordarea acestor salarii de excelență și de la an la altul au dispărut acele metehne de acordare pe sistem preferențial a acestor bonusuri salariale.

– Ce ar trebui să se schimbe pentru că lucrurile să intre pe făgașul normal?

– Ar trebui să dispară în primul rând această subfinanțare a sistemului întrucât afectează munca de poliție și siguranța cetățeanului. Neavând dotări sau condiții, serviciul polițienesc va fi slab calitativ. În al doilea rând, salariile ar trebui să crească pentru ca munca să devină mai atractivă pentru că, la drept vorbind, în prezent, pe grila de salarizare suntem la coda clasamentului.

– Apropo, la începutul anului, sindicatele au organizat mai multe proteste. S-a schimbat ceva?

– Nu s-a schimbat nimic. Este impardonabil ca guvernanții să refuze dialogul social pentru că Poliția Română este o instituție importantă în ceea ce privește statul de drept, iar fără siguranță și ordine publică celelalte domenii nu pot funcționa normal. Noi nu am renunțat la proteste, dar am trecut la alte modalități prin mediatizarea greșelilor pe care le fac guvernanții pentru ca oamenii să-i poată judeca mai bine. Miza va fi așadar una electorală pentru că oamenii vor înțelege că serviciul polițienesc slab este o consecință a faptelor politicienilor și e mai bine să vină alții la conducere.

– Și când va deveni Poliția Română o instituție respectată?

– Eu cred că în câțiva ani lucrurile vor intra pe un făgaș normal. În primul rând trebuie să spunem nu corupției. În al doilea rând, în fruntea instituției ar trebui puși oameni profesioniști, oameni care au lucrat în sistem, care știu cum arată un hoț, care știu cum se face o încătușare, care au lucrat în stradă.  Apoi ar mai fi nevoie și de educație pentru ca oamenii să înțeleagă faptul că legile sunt făcute pentru a fi respectate.

Deja ai votat!