La 27 de ani, Loredana Toma, este cea valoroasă halterofilă a Europei, titlu pe care l-a primit anul trecut.
Reporter: – Vă aşteptaţi să primiţi titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Pomârla?
Loredana Toma: – Nu mă aşteptam niciodată. A fost o surpriză plăcută. M-a contactat domnul primar (n.r., Dumitru Chelariu) şi mi-a spus de acest eveniment, cu inaugurarea „Arenei Andrei Dumitraş”, dar şi că, în momentul în care va fi finalizată Sala Sporturilor din Pomârla, îmi va purta numele. Nu mi-a venit să cred că unul dintre visele mele va deveni atât de repede realitate.
– Vor fi mari emoţii şi atunci!
– Mult mai mari. Sunt convinsă de acest lucru. De când s-a inaugurat Sala Polivalentă „Elisabeta Lipă”, mi-am propus să câştig tot ce se poate la întrecerile internaţionale şi performanţele mele să fie apreciate şi o sală de sport să-mi poarte numele. Iată că domnul primar a luat această decizie şi ţin pe această cale să-i mulţumesc, atât pentru titlul de Cetăţean de Onoare al Pomârlei, comună de unde este mama mea, dar şi pentru că sala de sport de aici îmi va purta numele.
– Aminteaţi de performanţe. Dacă ar fi să le enumerăm pe toate din cariera dumneavoastră până în prezent, de la întrecerile interne şi internaţionale, cred că nu ne-ar ajunge o ediţie tipărită de ziar. Aveţi o evidenţă a medaliilor, ştiţi câte aţi cucerit până în prezent?
– M-aţi pus în încurcătură. De cele de la naţionale, cupe ale României, nici o şansă să le mai ştiu numărul. Şi nici pe cele de la Europene la cadeţi, juniori…Enorm, enorm de multe. Sute de medalii. Dar ştiu sigur că la seniori am 25 la Mondiale şi Europene, dintre care 10 de aur. Şi fiţi convins că nu mă voi opri aici, pentru că pe lângă Mondiale şi Europene, obiectivul meu suprem îl reprezintă Olimpiada. Prima va fi la Paris şi acolo vreau să câştig aurul.
– De prima medalie la o competiţie internaţională vă amintiţi?
– Da. Argint, în 2009, la 44 kg la Europene. Ştiu şi cât am ridicat: 59 kg la smuls şi 72 kg la aruncat.
– Apropo de Jocurile Olimpice, aţi fi meritat din plin să fiţi prezentă la Tokyo. Pentru cei care nu ştiu să spunem că, cu o lună înaintea începerii JO de la Tokyo, Federaţia Internaţională de Haltere (IWF) a impus o suspendare de un an Federaţiei Române de Haltere din cauza mai multor cazuri de încălcări ale regulamentului antidoping, lucru care v-a împiedicat să participaţi la JO.
– Aşa este. Şi dacă aş fi participat aş fi câştigat aurul. Titlul olimpic la categoria 64 de kilograme a fost cucerit de Maude Charron din Canada, cu un total de 236 kg (105 kg la smuls şi 131 kg la aruncat). Cu câteva luni înainte de Tokyo, la Europenele de la Moscova, am câştigat aurul cu 244 kg (114 kg la smuls, 130 kg la aruncat). Am plâns enorm când am primit vestea că nu pot să merg la Tokyo şi că rămân acasă. Şi chiar şi după. Am plâns mult, mult, foarte mult… Eu aş fi fost dispusă să concurez la Tokyo fără să primesc nimic. Aş fi mers la JO să concurez sub steagul alb. Eu voiam să merg acolo şi să dau tot ce pot pentru mine, pentru cât am muncit la antrenamente cinci ani de zile. Pe mine m-ar fi ajutat maxim să merg la Tokyo şi ar fi însemnat enorm să urc pe podium la JO. Credeţi-mă, nu ştiu dacă am trecut în totalitate peste această dezamăgire, însă, uşor-uşor lucrurile reintră în normal pentru că simt că mai am multe de demonstrat, nu am dat încă tot ce pot. Atunci, sincer, efectiv am intrat în depresie. Am vrut să renunţ la haltere, dar am avut noroc şi încă am cu antrenorul meu (n.r., Constantin Urdaş) care mă mai ţine pe linia de plutire. Altfel aş fi renunţat de mult la sport.
– Aţi apelat şi la serviciile unui psiholog pentru a trece mai uşor peste?
– Nu, nu am cerut ajutorul unui psiholog. Am considerat că doar eu singură pot să mă ajut pe mine. M-am mai maturizat, am mai schimbat anumite lucruri în pregătirea mea. Am avut perioade în care dramatizam mult, crize de nervi… Bine, cum am spus şi mai devreme, rolul antrenorului a contat enorm. Dacă nu era el, cred că m-aş fi lăsat.
– Ce urmează pentru dumneavoastră în 2022?
– Sunt competiţii, sunt Grand Prix-uri, însă sunt competiţii mici pentru mine. E ca şi cum m-aş duce la Naţionale. Nu se compară cu o ediţie de Campionate Mondiale, unde vine crema, vin sportivi din Asia, din toată lumea. Clar, obiectivul principal în acest an este să urc pe podium la Mondialele care vor avea loc în decembrie. Până la CM însă, trebuie să mă îngraş, pentru că vreau să urc în categorie, de la 64 kg la 71 kg, pentru că 64 kg nu va mai fi categorie olimpică, iar eu vreau să merg la Paris.
– Fetele de regulă fac totul să slăbească!
– Practic, sunt obligată să mă îngraş şi e un coşmar. Nici eu nu vreau, dar nu am ce să fac. Vreau să-mi păstrez pătrăţelele, dar nu am ce să fac. E un coşmar pentru mine, pentru că oricât de mult aş mânca, nu se prinde de mine. Nu sunt persoana care să se îngraşe atât de uşor. De două luni mă chinui să mă îngraş, dar tot la 64 kg sunt. Până la Mondiale şi chiar şi după, aceasta va fi cea mai mare provocare pentru mine. Sper ca până la Mondiale să ajung la 69 kg şi pe urmă, până la Paris să ajung la 71 kg.
Loredana Toma – palmares internaţional
Juniori:
– Argint – CE 2009
– Aur – CE 2010
– Aur – CE 2011
– Aur – CE 2012
– Argint – CM 2013
Tineret
– Aur + argint CE 2016
– Aur – CE 2017
Seniori: -25 medalii la Mondiale şi Europene (10 AUR)
– Argint – CE 2013
– Argint – CE 2014
– Aur – CM şi CE 2017
– Aur CE 2018, argint şi bronz – CM 2018
– Aur CE 2019 şi Bronz – CM- 2019
– Aur – CM 2020 şi Aur CE 2020 şi 3 recorduri europene în 2020
– a câştigat Cupa Mondială (2020)
-3 Aur – CE 2021
– Cea mai bună halterofilă europeană a anului 2021
