Ioan Buzilă, directorul executiv al Casei Județene de Pensii, lucrează de 32 de ani în instituţie şi o vede ca pe a doua lui casă.
Reporter: – Sunteți singurul director din țară care are o activitate neîntreruptă în instituția pe care o conduce?
Ioan Buzilă: – Cred că da. Mai aveam o colegă la Tulcea, dar s-a pensionat acum un an și jumătate. Pe 3 martie 1990, eu m-am încadrat la Oficiul de pensii, stabiliri pensii, ca statistician. Oficiul de pensii funcționa atunci în cadrul Direcției Muncii. Din 2010 sunt director adjunct al Casei Județene de Pensii, iar din acest an sunt director executiv pe perioadă determinată.
– Cum a evoluat sistemul în toți acești ani?
– A evoluat bine, deoarece s-a modernizat continuu, spun eu. Aplicarea legilor s-a suprapus cu schimbări majore. Noi am trecut de la un sistem în care stabileam pensia cu pixul, la un sistem pe calculator. Dar ne-am adaptat, am aplicat ce era de aplicat. S-a trecut de la perioada în care se calcula pensia, din punctul meu de vedere mult mai simplu, dar poate mai puțin just, când se luau în calcul ultimii cinci ani de activitate din ultimii 10, la un sistem în care a intrat toată perioada de contributivitate. În general, am trecut prin multe schimbări majore.
– Care a fost cea mai solicitantă perioadă pentru funcționarii din instituție?
– Pentru noi solicitantă este fiecare zi de muncă. Acum aplicăm ceva nou, peste doi ani apare altceva și calculăm diferit. Sunt și decizii ale Curții Constituționale care ne obligă să refacem niște calcule și sunt perioade grele, dar cred că cea mai grea perioadă a fost trecerea la noua lege a pensiilor, Legea 19 din 2001 și înființarea Casei Județene de Pensii. Atunci am pornit cu tehnică puțină, cu puține cunoștințe noi, pentru că legea se aplica imediat. A mai fost perioada cu recalcularea pensiilor, 2004-2005, când a trebuit să recalculăm toate dosarele stabilite prin legislația anterioară Legii 19. Adică am refăcut calculul ca și cum toți pensionarii ar fi fost pensionați după 1 aprilie 2001, pe baza contributivității. Atunci am scos toate dosarele din arhivă și le-am recalculat.
– Cum a evoluat în timp numărul pensionarilor din județ?
– În anul 1990, erau 37.000 de pensionari. A fost Decretul 60, prin care au mai intrat în sistem aproximativ 30.000 de persoane. Tot în anul 1990 a fost acel val de pensionări. S-a redus vârsta de pensionare, s-au înlesnit niște pensionări cu grupe de muncă și au intrat foarte multe persoane în sistem. În anul 1990 aproape s-a dublat numărul pensionarilor, după care a crescut încet-încet, până la 117.000, cel mai mare număr de pensionari de la noi. Beneficiarii noștri au fost și până la 170.000 de persoane la un moment dat, aici intrând și persoanele care primeau indemnizații, beneficiari ai Legii 118, veteranii de război etc. Am avut la un moment dat aproximativ 17.000 de beneficiari de indemnizații de veteran de război, în anii 1993-1994 au fost cei mai mulți, câteva mii de beneficiari ai Decretului 118, cu prizonieri și deportați politic. A mai venit Legea 309 cu persoanele care au fost în detașamente de muncă.
– Și acum unde suntem?
– Avem peste 120.000 de beneficiari, din care 80.000 de pensionari, la care se adaugă beneficiari de indemnizații și legi speciale.
– Se poate spune că instituția pe care o conduceți lucrează la foc continuu?
– Da, dar nici nu ne dorim să nu avem activitate. Tot timpul e câte o provocare, să rezolvăm problemele, să rezolvăm dosare. Nu ne plângem. Sunt persoane care au beneficiat până acum și de 36 de recalculări ale pensiei.
– După perioada recalculărilor, au mai fost necesare astfel de operațiuni?
– S-au mai acordat diferite beneficii vizând stagiul de cotizare în fostele CAP-uri, s-a majorat punctajul. Au fost recalculări pentru grupele de muncă I și II și aici au venit în câteva valuri, în baza legilor date. Practic, întâi s-a dat 25% la grupa a II-a de muncă. A urmat 25% din punctajul realizat în anul respectiv, deci am mai modificat o dată. Toate modificările aduc multe recalculări peste celelalte care au fost și am ajuns la cazuri în care avem câte 20-30 de decizii emise în același dosar. Dacă ies din sistem o sută de persoane, intră o sută, vin cu recalculări, cu fel de fel de modificări, alte sporuri, bineînțeles legale. S-au mai desființat unități, se câștigă procese în instanță, deci avem foarte multe recalculări.
– Sunt mulți botoșăneni care își câștigă drepturile în instanță?
– Mai sunt cazuri, nu foarte multe, dar mai sunt. Sunt persoane care nu au avut grijă să-și ia documentele sau angajatorii nu au eliberat documentele necesare la pensie, cu toate că trebuiau să facă acest lucru. Și aici mă refer la fostele SMA-uri, care s-au desființat, vinovați nu sunt, așa au fost vremurile, dar trebuia să le dea documente oamenilor sau să opereze în cartea de muncă grupa de muncă. Acum s-au desființat aproape toate aceste unități și cum nu mai există arhiva și sunt procese pentru perioada de grupă. Sunt peste 1.000 de persoane, care au lucrat în diferite unități, inclusiv în fostele CAP-uri, care au câștigat în instanță.
– Deci trebuie să avem mare grijă cu documentele care atestă perioadele în care ne-am aflat în câmpul muncii.
– Cred că peste 15-20 de ani nu va mai fi nevoie de niciun document de genul acesta. Noi avem bază de date începând cu anul 2001. Este important ca toate persoanele să-și păstreze toate documentele primite de la angajatori până în anul 2001 sau să le solicite, dacă mai există angajatorii respectivi.
– Din păcate, am auzit multe persoane spunând “dar mai am mult până la pensie, de ce să pregătesc actele de pe acum?”.
– Am auzit și eu pe mulți afirmând acest lucru. Dar este important să păstreze carnetul de muncă, adeverințele și tot ce trebuie pentru calculul pensiei.
– Ce ne puteți spune despre cuantumul pensiilor?
– La nivelul județului sunt câteva pensii mari, până în 10.000 de lei. Nu cred că depășesc multe pensii 10.000 de lei, mă refer la pensii calculate pe baza contributivității. În rest, sunt pensii medii spre mici. Acesta a fost specificul industriei botoșănene, cu industrie ușoară, cu salarii mai mici. Cei care se pensionează cu vechime integrală au undeva între 1.500 și 2.500 de lei.
– Unele persoane sunt nemulțumite că au lucrat 35 de ani și nu au pensii foarte mari, raportate la cele primite de persoanele care au avut stagiul minim de cotizare.
-Persoanele care au lucrat 15 ani, să presupunem că nu au acceptat să li se dea salariul ăla gri, despre care se tot vorbește, adică o parte a banilor fără documente. Dacă o persoană a primit salariul mare și pe statul de plată a fost trecut salariul integral, are punctajul mai mare. Cei care au avut salariul minim pe economie toată perioada de activitate, mai ales după 1 aprilie 2001, automat vor avea un punctaj mult mai mic.
– Cu alte cuvinte, salariații nu trebuie să accepte să primească salariul minim, la care să se adauge și salariul gri.
– Din câte știu, s-au mai îndreptat lucrurile. Știu că nu mai este practica asta atât de mult folosită. E o senzație falsă că o persoană are mai mulți bani dacă acceptă să fie plătită la gri. Dacă are salariul integral pe statul de plată, la pensie va primi în plus chiar și până la 500 de lei.
– Sunt seniori care se plâng de pensiile mici?
– A venit chiar astăzi o doamnă care s-a pensionat în urmă cu 15 ani și are o pensie de 1.850 de lei. Ea a primit cei 700 de lei dați de Guvern în această lună și a spus că nu vrea acești bani și solicită o pensie mai mare.
– Câte persoane au primit în această lună câte 700 de lei?
– 67.844 de pensionari botoșăneni, toți cei care au pensia sub 2.000 de lei.
– Ce ne puteți spune despre popririle pe pensii?
– Avem câteva sute de popriri în fiecare lună, în general de la executorii judecătorești, de la administrațiile financiare. Mai au popriri persoanele care au restanțe la plata impozitelor și taxelor locale, datorii la furnizorii de utilități, nu au achitat la timp ratele bancare sau au datorii mai mari la ANAF.
– Mai sunt persoane care au de plătit sute de ani?
– Am avut un pensionar în cazul căruia poprirea era pentru 2.035 de ani. Avea 1,7 milioane de lei debit la ANAF și el avea pensie de 2.500 de lei. Nu i se putea reține decât o cotă parte din pensie și se ducea cu suma pe mii de ani. Respectivul pensionar a trecut la cele veșnice. Cele mai mari popriri le au persoanele care au debite la ANAF. Au avut afaceri, le-au închis, dar au rămas cu datorii constituite la ANAF și atunci automat au rețineri din drepturile lunare. În momentul decesului, se sting și obligațiile pensionarului.
– Activitatea instituției include și plata ajutoarelor de înmormântare.
– Este cea mai tristă parte a activității noastre. E dureros să spui că se dă ajutor de înmormântare în sumă mai mare sau mai mică, nu asta e important, ci durerea acelor familii. În toamna anului trecut, când a fost și explozia cazurilor de Covid, au fost zile în care am plătit și câte 60 de ajutoare de înmormântare, în condițiile în care, în medie, acordăm cam 20 de ajutoare pe zi. Începând cu anul 2017, noi plătim și ajutoare de deces și la persoanele care se află în câmpul muncii și la pensionari. De la 1 ianuarie 2022, ajutorul este de 6.095 de lei.
– Revenind la seniorii botoșăneni, practic, ați ajuns să plătiți ajutoare de deces și în cazul persoanelor cărora le-ați calculat pensia.
– Da, ajungem să interacționăm cu foarte multe persoane, de la stabilirea dreptului, până la eliberarea biletelor de tratament, recalculări, aplicarea unor legi speciale. Practic, de la pensionare, ei ajung periodic pe la Casa Județeană de Pensii. Unii nu vin niciodată după ce depun dosarul, însă alții trec mai des pe la noi. Până la sfârșitul vieții cam ai noștri sunt și încercăm să fim alături de ei. Este trist când vedem că unii dintre beneficiarii noștri părăsesc această lume. Atunci când mi-am început activitatea, colegele mai în vârstă spuneau că orice carnet de muncă, orice dosar este o viață de om și aveau dreptate. Viața unui om se află într-un dosar de pensie, acolo vedem unde a lucrat, ce venituri a avut, orice schimbare în activitatea profesională. În spatele tuturor acestor cifre stă viața oamenilor.
– Am înțeles că aproape în fiecare dimineață sunteți primul care ajunge în instituție.
– După 32 de ani de muncă aici, consider că este a doua mea casă și vreau ca instituția să aibă o imagine bună în comunitate. Este casa noastră, casa pensionarilor. Noi lucrăm pentru oameni și-i ajutăm, le spunem de unde să mai aducă adeverințe pentru ca pensia să reflecte într-adevăr toată perioada lucrată. Este foarte important respectul pe care îl arătăm celor care ajung în instituția noastră.
